PACEA LUI CRISTOS

Isus ştia că ucenicii aveau nevoie de acea pace care i-ar fi însoţit prin orice situaţie. El le-a spus ucenicilor: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27). Acest cuvânt, probabil, că i-a uimit pe ucenici. În ochii lor aceasta era aproape o promisiune de necrezut: pacea lui Cristos avea să devină pacea lor.

Aceşti doisprezece bărbaţi s-au minunat de pacea pe care o avuseseră ei în Isus de-a lungul celor trei ani împreună. Stăpânul lor niciodată nu avea teamă. El era întotdeauna calm şi niciodată nu era tulburat de nici o împrejurare.

Noi ştim că Cristos era în stare să manifeste mânie spirituală. Uneori El era întristat şi ştia cum să plângă. Dar şi-a trăit viaţa pe pământ ca şi om al păcii. El avea pace cu Tatăl, pace în faţa ispitei, pace în timpuri de respingere şi bătaie de joc. El a avut pace până şi în timpul furtunilor de pe mare, dormind pe puntea bărcii în timp ce alţii tremurau de groază.

Ucenicii văzuseră cum Isus a fost dus pe un vârf de stâncă de o mulţime mânioasă hotărâtă să-l ucidă. Cu toate acestea, El a plecat calm din acea situaţie, neatins şi plin de pace. Toate acestea probabil că au cauzat discuţii printre ucenici: „Cum putea El să doarmă în furtună? Şi cum putea El să fie calm când mulţimea aceea era pe cale să-l arunce de pe stâncă? Oamenii şi bat joc de El, Îl insultă, Îl scuipă, dar El niciodată nu răspunde cu aceeaşi monedă. Nimic nu-L tulbură.”

Acum Isus le promitea acestor bărbaţi aceeaşi pace. Când au auzit acest lucru, ucenicii, probabil, că s-au uitat unii la alţii întrebându-se: „Înseamnă aceasta că noi vom avea aceeaşi pace pe care o are El? Aceasta este incredibil.”

Isus a adăugat: „Nu v-o dau cum o dă lumea” (Ioan 14:27). Aceasta nu avea să fie aşa-numita pace a unei societăţi amorţite, care trăieşte în lumea sa. Nici nu avea să fie pacea temporară a celor bogaţi şi faimoşi care încearcă să obţină pacea gândirii cu lucruri materiale. Nu, aceasta era chiar pacea lui Cristos Însuşi, o pace care întrece orice pricepere omenească.

Atunci când Cristos le-a promis ucenicilor pacea Sa, era ca şi cum El le spunea lor şi nouă astăzi: „Ştiu că nu înţelegeţi timpurile prin care treceţi. Nu înţelegeţi Crucea şi suferinţa prin care sunt pe cale să trec. Dar vreau să aduc inima voastră într-un loc al păcii. Nu veţi fi în stare să faceţi faţă la ceea ce va veni fără a avea pacea Mea statornică în voi. Trebuie să aveţi pacea Mea.”