LARGIREA INIMII
Evanghelistii George Whitefield si John Wesley au fost doi dintre cei mai mari predicatori din istorie. Acesti barbati au predicat in fata a mii de oameni in intalniri in aer liber, pe strada, in parcuri si in inchisori si prin lucrarea lor multi au fost adusi la Hristos. Dar o disputa doctrinara s-a iscat intre cei doi cu privire la felul cum este sfintita o persoana. Ambele tabere doctrinare isi aparau pozita cu tarie, ba chiar a avut loc un schimb de cuvinte urate, cu sustinatorii ambilor barbatii argumentand intr-un mod indecent.
Un sustinator al lui Whitefield a venit la el intr-o zi si l-a intrebat: “Il vom vedea oare pe John Wesley in ceruri?” Prin urmare, el intreba “Cum poate fi John Wesley mantuit daca predica asemenea eroare?”
Whitefield a raspuns: “Nu, n-o sa-l vedem pe John Wesley in ceruri. El va fi asa de sus si de aproape de tronul lui Christos, chiar langa Domnul, ca n-o sa-l putem vedea”.
Paul a numit acest fel de duh “largire a inimii”. Si l-a avut el insusi atunci cand a scris Corintenilor, o biserica in care unii l-au acuzat de asprime si l-au luat in zeflemea la auzul predicii lui. Pavel i-a incredintat “Am dat drumul gurii faţă de voi, Corintenilor! Ni s-a lărgit inima” (2 Corinteni,
Cand Dumnezeu iti largeste inima, deodata asa de multe bariere si limite sunt ridicate! Nu mai vezi prin lentile inguste. In loc de asta, iti dai seama ca esti directionat de catre Duhul Sfant catre cei care sunt in suferinta. Iar cei ce sufera sunt atrasi catre duhul tau de compasiune, de mila, prin Duhul Sfant, ca de un magnet.
Ai tu, deci, acea blandete a inimii cand vezi oameni in suferinta? Cand vezi un frate (sau o sora) care s-a poticnit in pacat sau care poate are probleme, esti tu tentat sa le spui “ce se intampla in viata lor”? Pavel spune ca cei in suferinta au nevoie sa fie sprijiniti cu duhul blandetii, cu delicatete. Asta au ei nevoie, sa intalneasca acel duh de care a dat dovada Isus.
Aceasta-mi este rugaciunea inimii pentru restul zilelor mele: “Doamne, ia de la mine toata ingustimea inimii mele. Vreau duhul tau de compasiune, de mila pentru cei cu inima zdrobita.. duhul tau de iertare cand vad pe cineva cazut.. duhul tau de restaurare, care ia de la ei reprosul, rusinea..
“Nu lasa inima mea sa judece, mareste-mi puterea de a-mi iubi vrajmasii.. cand ma apropii de cineva care a pacatuit, nu ma lasa sa incep a-l judeca.. Dimpotriva, lasa fantana de apa vie tasnind din mine sa fie un râu de dragoste divina pentru ei. Si fa ca dragostea ce le este aratata sa aprinda in ei iubire pentru altii.”