MAREA GRIJA A LUI DUMNEZEU
In mijlocul acestei “zdruncinari mondiale a tot si a toate”, care este grija principala a lui Dumnezeu? Este ea concentrata asupra evenimentelor din Orientul Mijlociu? Nu. Biblia ne spune ca privirea lui Dumnezeu e atintita spre copiii Lui: “Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui” (Psalm 33:18).
Domnul nostru cunoaste fiece miscare a pamantului, a tot ce este viu. Si totusi privirea Sa este atintita in principal pe copiii Lui, ca lor se sa fie bine. El isi atinteste privirea pe durerile si nevoile fiecarui membru al trupului Sau spiritual. Mai simplu spus, orice ne indurereaza pe noi iL afecteaza pe El.
Ca sa ne dovedeasca acesta, Isus a spus: ”Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă” (Matei, 10:28). Chiar si in mijlocul a mari razboaie mondiale, grija principala a lui Dzeu nu sunt tiranii, ci fiecare aspect din viata copiilor Lui.
Hristos spune chiar in versetul urmator: “Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru” (Matei, 10: 29). In zilele lui Hristos, vrabiile erau carnea saracului si se vindeau la un banutz. Si totusi, Isus a spus: “Niciuna din aceste micute creaturi nu cade la pamant fara stirea Tatalui.”
Folosirea de catre Isus a cuvantului “cade”, inseamna, in acest verset, mai mult decat moartea pasarii. Intelesul din limba Aramaica este “a veni in contact cu pamantul”. Cu alte cuvinte, “cade” indica aici fiecare contact, fiecare pas, fiecare saritură pe o care face micuta pasare.
Christos ne spune “Ochiul Tatalui vostru este peste pasare nu doar in momentul cand moare, ci inca de la primul pas, de cand a pus piciorul pe pamant. Cand vrabia invata sa zboare, cade din cuib si incepe cu mici sarituri. Si Domnul vede fiecare mica zbatere a ei. El e preocupat de fiecarui detaliu al vietii ei.”
Apoi Isus adauga: “Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”(Matei,