MÂNGÂIERE ŞI ÎNVIORARE
Cum a adus Duhul Sfânt mângâiere lui Pavel în timpul perioadelor sale de descurajare? Apostolul însuşi ne spune: „Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit” (2 Corinteni 7:6). Tit a sosit în Macedonia cu un duh de înviorare şi, dintr-odată, duhul lui Pavel a fost înviorat. În timp ce acei doi bărbaţi se aflau în părtăşie, bucuria a inundat tot trupul, mintea şi duhul lui Pavel şi apostolul a scris: „Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre” (7:4). Pavel declara: „Eu continui să mă confrunt cu probleme, dar Domnul mi-a dat ceea de ce am nevoie pentru bătălie. El m-a înviorat prin Tit.”
De-a lungul anilor mei de slujire am văzut bărbaţi şi femei ai lui Dumnezeu care se aflau la capătul puterilor lor, doborâţi şi tulburaţi. Am suferit nespus pentru aceşti fraţi şi surori dragi în durerea lor, întrebându-L pe Domnul: „Tată, cum vor putea aceşti slujitori ai Tăi să iasă dintr-o suferinţă aşa de mare? Unde este puterea care îi va scoate de acolo? Ce aş putea eu să spun sau să fac pentru a-i ajuta?”
Cred că răspunsul se găseşte chiar aici, în mărturia lui Pavel. Iată un om atât de descurajat, încât nu mai era el însuşi. Pavel se afla în perioada cea mai întunecoasă din slujirea sa, mai descurajat ca niciodată. Totuşi, în timp de câteva ore el reuşise să iasă complet din mijlocul întunericului, fiind plin de bucurie. Încă o dată apostolul preaiubit s-a simţit iubit şi că cineva are nevoie de el.
Cum s-a întâmplat aceasta? Mai întâi, haideţi să privim la ceea ce se întâmplase în Corint. Atunci când Tit a sosit acolo pentru a se întâlni cu liderii bisericii, el a primit propria sa înviorare glorioasă. În biserică avea loc o trezire, deoarece ei urmaseră instrucţiunea lui Pavel, iar acum Dumnezeu îi binecuvânta într-un mod minunat.
Tit a sosit în Macedonia cu vestea încurajatoare: „Pavel, fraţii din Corint îţi trimit dragostea lor! Ei au înlăturat păcatul care era în mijlocul lor şi au rezolvat problema cu proorocii mincinoşi. Ei nu-ţi mai dispreţuiesc suferinţele, dar, în schimb, se bucură în mărturia ta.”
Acest cuvânt de înviorare, adus de un frate drag în Domnul, l-a încurajat imediat pe Pavel: “Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a [m-a] mângâiat prin venirea lui Tit” (2 Corinteni 7:6). Vedeţi exemplul de aici? Dumnezeu foloseşte oameni pentru a înviora oameni. El nu a trimis un înger să-l învioreze pe Pavel. Mângâierea pe care a primit-o acest om a venit prin înviorarea duhului lui Tit, care, la rândul său, a înviorat duhul lui Pavel.