UNDE SUNT TIMOTEII
Creştinii din Filipe au fost primii cărora Pavel le-a prezentat adevărul: „Să aveţi în voi gândul lui Cristos.” Pavel le-a scris acest mesaj în timp ce se afla în închisoare la Roma.
Aflându-se în închisoare Pavel scria că are în el gândul lui Cristos, renunţând la reputaţia sa pentru a deveni un slujitor al lui Cristos şi al bisericii sale. Acum el scrie: „Nădăjduiesc, în Domnul Isus, să vă trimit în curând pe Timotei, ca să fiu şi eu cu inimă bună când o să am ştiri despre voi” (Filipeni 2:19).
Aceasta este gândirea, lucrarea gândului lui Cristos. Gândiţi-vă la aceasta: Iată un pastor stând în închisoare, cu toate acestea el nu se gândea la propriul său confort, la propria sa situaţie dificilă. Lui îi păsa doar de starea spirituală şi fizică a poporului său. Şi el i-a spus turmei sale: „Mângâierea mea va veni numai atunci când voi şti că o duceţi bine, în duh şi în trup. Iată de ce îl trimit pe Timotei să vadă starea în care vă aflaţi, în numele meu.”
Apoi Pavel face următoarea afirmaţie alarmantă: „Căci n-am pe nimeni, să-mi împărtăşească simţirile ca el şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră” (2:20). Ce afirmaţie tristă! În timp ce Pavel scria aceasta, biserica de lângă el, care se afla în Roma, creştea şi era binecuvântată. Era evident că existau conducători evlavioşi în biserica din Roma. Dar, Pavel spune: „Nu am nici un om care să împărtăşească cu mine gândul lui Cristos.” De ce era aşa? “Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor şi nu după ale lui Isus Hristos” (2:21). Era evident că nu s-a găsit nici un conducător în Roma care să aibă o inimă de slujitor – nici unul nu a renunţat la reputaţia sa ca să devină o jertfă vie. În schimb, fiecare căuta propriile sale interese. Nici unul nu avea gândul lui Cristos. Pavel nu putea să-i încredinţeze nimănui să meargă la Filipi ca să fie un slujitor adevărat pentru acel trup de credincioşi.
Cuvintele lui Pavel de aici nu pot fi atenuate: „Fiecare îşi caută de sine. Aceşti slujitori caută numai propriul beneficiu. Iată de ce nu este nimeni în care să am încredere că va avea grijă de nevoile şi durerile voastre, cu excepţia lui Timotei.”
Rugăciunea noastră ar trebui să fie: „Doamne, nu vreau să fiu concentrat doar asupra mea într-o lume care iese de sub control. Nu vreau să fiu îngrijorat pentru propriul meu viitor. Ştiu că Tu ţii calea mea în mâinile Tale. Doamne, Te rog, dă-mi gândul Tău, gândirea Ta, preocupările tale. Vreau să am inima Ta de slujitor.” Amin.
Aflându-se în închisoare Pavel scria că are în el gândul lui Cristos, renunţând la reputaţia sa pentru a deveni un slujitor al lui Cristos şi al bisericii sale. Acum el scrie: „Nădăjduiesc, în Domnul Isus, să vă trimit în curând pe Timotei, ca să fiu şi eu cu inimă bună când o să am ştiri despre voi” (Filipeni 2:19).
Aceasta este gândirea, lucrarea gândului lui Cristos. Gândiţi-vă la aceasta: Iată un pastor stând în închisoare, cu toate acestea el nu se gândea la propriul său confort, la propria sa situaţie dificilă. Lui îi păsa doar de starea spirituală şi fizică a poporului său. Şi el i-a spus turmei sale: „Mângâierea mea va veni numai atunci când voi şti că o duceţi bine, în duh şi în trup. Iată de ce îl trimit pe Timotei să vadă starea în care vă aflaţi, în numele meu.”
Apoi Pavel face următoarea afirmaţie alarmantă: „Căci n-am pe nimeni, să-mi împărtăşească simţirile ca el şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră” (2:20). Ce afirmaţie tristă! În timp ce Pavel scria aceasta, biserica de lângă el, care se afla în Roma, creştea şi era binecuvântată. Era evident că existau conducători evlavioşi în biserica din Roma. Dar, Pavel spune: „Nu am nici un om care să împărtăşească cu mine gândul lui Cristos.” De ce era aşa? “Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor şi nu după ale lui Isus Hristos” (2:21). Era evident că nu s-a găsit nici un conducător în Roma care să aibă o inimă de slujitor – nici unul nu a renunţat la reputaţia sa ca să devină o jertfă vie. În schimb, fiecare căuta propriile sale interese. Nici unul nu avea gândul lui Cristos. Pavel nu putea să-i încredinţeze nimănui să meargă la Filipi ca să fie un slujitor adevărat pentru acel trup de credincioşi.
Cuvintele lui Pavel de aici nu pot fi atenuate: „Fiecare îşi caută de sine. Aceşti slujitori caută numai propriul beneficiu. Iată de ce nu este nimeni în care să am încredere că va avea grijă de nevoile şi durerile voastre, cu excepţia lui Timotei.”
Rugăciunea noastră ar trebui să fie: „Doamne, nu vreau să fiu concentrat doar asupra mea într-o lume care iese de sub control. Nu vreau să fiu îngrijorat pentru propriul meu viitor. Ştiu că Tu ţii calea mea în mâinile Tale. Doamne, Te rog, dă-mi gândul Tău, gândirea Ta, preocupările tale. Vreau să am inima Ta de slujitor.” Amin.