ISPITINDU-L PE CRISTOS
„Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi” (1 Corinteni 10:9).
Ce are în vedere aici Pavel când vorbeşte despre „a ispiti pe Domnul”? Simplu spus, a-L ispiti pe Domnul înseamnă a-L pune la încercare. Noi Îl ispitim ori de câte ori întrebăm: „Cât de îndurător va fi Dumnezeu cu mine dacă continui să mă afund în acest păcat? Cât încă pot să mai încurajez păcatul meu înainte ca mânia Sa să se aprindă? Ştiu că Dumnezeu este îndurător şi acesta este veacul harului, fără nici o condamnare a păcătoşilor. Cum ar fi posibil ca El să mă judece când sunt copilul Său?”
Ocazional, numeroşi creştini pun aceeaşi întrebare astăzi, în timp ce se joacă cu o ispită păcătoasă. Ei vor să vadă cât de aproape pot să se apropie de focul iadului fără a se confrunta cu consecinţele păcatului. Cu alte cuvinte, ei Îl ispitesc pe Cristos. În tot acest timp, astfel de credincioşi alungă convingerea care vine din Cuvântul lui Dumnezeu.
De fiecare dată când mergem împotriva adevărului pe care Duhul lui Dumnezeu ni l-a făcut clar, noi alungăm avertizarea dată de Pavel: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă...Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzăcei şi trei de mii” (1 Corinteni 10:12, 8).
Întreabă-te pe tine însuţi dacă pui la încercare limitele preţiosului dar al harului lui Dumnezeu. Îl ispiteşti tu pe Cristos să tolereze păcatul tău în faţa răzvrătirii tale făţişe? Te-ai convins tu vreodată că: „Eu sunt un credincios al Noului Testament. Sunt acoperit de sângele lui Isus. De aceea, Dumnezeu nu mă va judeca.”
Continuând în păcatul tău, tu, de fapt, tratezi cu o nepăsare totală marele sacrificiu al lui Isus pentru tine. Păcatul tău deliberat din prezent Îl expune la o ruşine deschisă, nu doar în ochii lumii, ci şi înaintea cerului şi iadului (vezi Evrei 6:6).
În 1 Corinteni 10:13 Pavel descrie o cale de ieşire din orice fel de ispită: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”
Care este acest mijloc de scăpare? Este o cunoaştere şi o experienţă în creştere a fricii sfinte faţă de Dumnezeu.
Ce are în vedere aici Pavel când vorbeşte despre „a ispiti pe Domnul”? Simplu spus, a-L ispiti pe Domnul înseamnă a-L pune la încercare. Noi Îl ispitim ori de câte ori întrebăm: „Cât de îndurător va fi Dumnezeu cu mine dacă continui să mă afund în acest păcat? Cât încă pot să mai încurajez păcatul meu înainte ca mânia Sa să se aprindă? Ştiu că Dumnezeu este îndurător şi acesta este veacul harului, fără nici o condamnare a păcătoşilor. Cum ar fi posibil ca El să mă judece când sunt copilul Său?”
Ocazional, numeroşi creştini pun aceeaşi întrebare astăzi, în timp ce se joacă cu o ispită păcătoasă. Ei vor să vadă cât de aproape pot să se apropie de focul iadului fără a se confrunta cu consecinţele păcatului. Cu alte cuvinte, ei Îl ispitesc pe Cristos. În tot acest timp, astfel de credincioşi alungă convingerea care vine din Cuvântul lui Dumnezeu.
De fiecare dată când mergem împotriva adevărului pe care Duhul lui Dumnezeu ni l-a făcut clar, noi alungăm avertizarea dată de Pavel: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă...Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzăcei şi trei de mii” (1 Corinteni 10:12, 8).
Întreabă-te pe tine însuţi dacă pui la încercare limitele preţiosului dar al harului lui Dumnezeu. Îl ispiteşti tu pe Cristos să tolereze păcatul tău în faţa răzvrătirii tale făţişe? Te-ai convins tu vreodată că: „Eu sunt un credincios al Noului Testament. Sunt acoperit de sângele lui Isus. De aceea, Dumnezeu nu mă va judeca.”
Continuând în păcatul tău, tu, de fapt, tratezi cu o nepăsare totală marele sacrificiu al lui Isus pentru tine. Păcatul tău deliberat din prezent Îl expune la o ruşine deschisă, nu doar în ochii lumii, ci şi înaintea cerului şi iadului (vezi Evrei 6:6).
În 1 Corinteni 10:13 Pavel descrie o cale de ieşire din orice fel de ispită: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”
Care este acest mijloc de scăpare? Este o cunoaştere şi o experienţă în creştere a fricii sfinte faţă de Dumnezeu.