ADEVĂRATA SEMNFICAŢIE A ŢĂRII PROMISE
Dumnezeu i-a dat strămoşului nostru Avraam Ţara Canaanului “în stăpânire veşnică” (Geneza 17:8). În ebraică, cuvântul „veşnic” înseamnă care nu se sfârşeşte niciodată. S-ar putea să te gândeşti: „Cred că Avraam s-a bucurat de acest lucru. Dumnezeu le-a promis urmaşilor acestuia o ţară permanentă, atât cât vedeau cu ochii, şi aceasta avea să dureze pentru veşnicie.” Cu toate acestea, Noul Testament ne spune că lumea va fi distrusă prin foc, va arde complet şi va înceta să mai existe, după care Domnul va crea ceruri noi şi un pământ nou.
S-ar putea să te întrebi: „Cum ar putea „stăpânirea veşnică” a lui Dumnezeu pentru Avraam să fie doar o parte din adevărata avere. Cum ar putea aceasta să fie veşnică?” Adevărul este că ţara promisă era doar simbolul unui loc care nu se află pe pământ. Eu cred că Avraam ştia acest lucru în duhul său. Biblia spune că după ce Avraam s-a mutat în Canaan, el întotdeauna s-a simţit străin: “Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el a aceleiaşi făgăduinţe” (Evrei 11:9). De ce era aşa? Aceasta deoarece inima lui Avraam tânjea după ceva dincolo de acea ţară.
“Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10). Avraam putea să vadă adevărata semnificaţie a binecuvântărilor pământeşti şi el şi-a dat seama: „Acest loc nu este adevărata stăpânire. Este doar o predică ilustrată a adevăratei binecuvântări care va veni.” Avraam a înţeles adevărata semnificaţie a Ţării Promise; el ştia că Canaanul Îl reprezenta pe Mesia care avea să vină. Isus Însuşi ne spune: „Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat” (Ioan 8:56).
Duhul Sfânt i-a permis acestui patriarh să vadă în timp, până la ziua lui Cristos. El ştia că semnificaţia Ţării Promise însemna un loc al păcii şi odihnei totale. Aşa cum ştia Avraam, acest loc al odihnei este Însuşi Isus Cristos. Aşa este, Domnul Isus este comoara noastră promisă. Noi suntem ai Lui, iar El este al nostru. Iar Dumnezeu ne invită să obţinem comoara noastră veşnică doar prin credinţă.
S-ar putea să te întrebi: „Cum ar putea „stăpânirea veşnică” a lui Dumnezeu pentru Avraam să fie doar o parte din adevărata avere. Cum ar putea aceasta să fie veşnică?” Adevărul este că ţara promisă era doar simbolul unui loc care nu se află pe pământ. Eu cred că Avraam ştia acest lucru în duhul său. Biblia spune că după ce Avraam s-a mutat în Canaan, el întotdeauna s-a simţit străin: “Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el a aceleiaşi făgăduinţe” (Evrei 11:9). De ce era aşa? Aceasta deoarece inima lui Avraam tânjea după ceva dincolo de acea ţară.
“Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10). Avraam putea să vadă adevărata semnificaţie a binecuvântărilor pământeşti şi el şi-a dat seama: „Acest loc nu este adevărata stăpânire. Este doar o predică ilustrată a adevăratei binecuvântări care va veni.” Avraam a înţeles adevărata semnificaţie a Ţării Promise; el ştia că Canaanul Îl reprezenta pe Mesia care avea să vină. Isus Însuşi ne spune: „Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat” (Ioan 8:56).
Duhul Sfânt i-a permis acestui patriarh să vadă în timp, până la ziua lui Cristos. El ştia că semnificaţia Ţării Promise însemna un loc al păcii şi odihnei totale. Aşa cum ştia Avraam, acest loc al odihnei este Însuşi Isus Cristos. Aşa este, Domnul Isus este comoara noastră promisă. Noi suntem ai Lui, iar El este al nostru. Iar Dumnezeu ne invită să obţinem comoara noastră veşnică doar prin credinţă.