„VORBEŞTE EL ÎNCĂ, MĂCAR CĂ ESTE MORT”

Citind Evrei 11 putem găsi un singur numitor comun al vieţilor oamenilor menţionaţi aici. Fiecare a avut o caracteristică particulară care indică tipul de credinţă pe care-l iubeşte Dumnezeu. Care era acest element? Credinţa lor era născută dintr-o intimitate adâncă cu Domnul.

Adevărul e că este imposibil de a avea o credinţă care să fie pe placul lui Dumnezeu fără a avea intimitate cu El. Ce am eu în vedere prin intimitate? Vorbesc de o apropiere de Domnul care vine din dorul după El. Acest fel de intimitate este o legătură personală strânsă, o comuniune. Ea vine atunci când noi Îl dorim pe Domnul mai mult decât orice altceva în această viaţă.

„Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort” (Geneza 4:4). Aş vrea să evidenţiez câteva lucruri semnificative despre acest verset. În primul rând, Dumnezeu Însuşi mărturiseşte despre darurile lui Abel sau jertfele. În al doilea rând, Abel a trebuit să zidească un altar pentru Domnul, unde el şi-a adus darurile sale. Şi el a adus în jertfă nu numai miei fără cusur, dar şi grăsimea acelor miei. „Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor” (Geneza 4:4).

Ce înseamnă grăsimea aici? Cartea Levitic spune despre grăsime, „Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului” (Levitic 3:16). Grăsimea era o parte a jertfei care făcea să apară o mireasmă plăcută. Această parte a animalului se aprindea repede şi era mistuită, aducând un miros plăcut. Grăsimea aici serveşte drept tipul de rugăciune sau părtăşie care este acceptabil pentru Dumnezeu. Ea reprezintă slujirea noastră Domnului în cămăruţa tainică a rugăciunii. Domnul Însuşi afirmă că o astfel de închinare intimă se ridică la El ca o mireasmă plăcută.

Prima menţiune în Biblie a acestui fel de închinare este cea a lui Abel. Iată de ce Abel este menţionat în Şirul de Credinţă din Evrei 11. El este un tip de slujitor care se afla în părtăşie cu Domnul, oferindu-I tot ce are el mai bun. Aşa cum afirmă Evrei, exemplul lui Abel trăieşte astăzi ca şi o mărturie a credinţei adevărate şi vii: „Prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort” (Evrei 11:4).