IZGONIREA VULTURILOR

In Geneza 15, Dumnezeu a facut un legamant deosebit cu Avraam. El l-a instructat pe Avraam sa ia o juncana si un berbec si sa aduca o jertfa, sa le despice pe din doua, apoi Avraam urma sa ia o o turturea si un pui de porumbel, si i sa puna fiecare bucată una în faţa alteia. Avraam a facut asa cum i s-a spus, si pe cand se scurgea sangele, pasarile rapitoare aveau sa se napusteasca peste starvuri. Si deodata l-a apucat o groaza si un mare intuneric. Ce era cu intunericul acela? Era Satan care intrase in panica.


Cum credeti ca reactioneaza Satan cand vede cum devin ale voastre toate promisiunile Domnului, cand va predati viata in mana lui Isus? Il apuca o furie plina de gelozie pe diavol. Iar cand vede si rezolvare ferma in dreptul vostru, nu exista decat un fel de a reactiona pentru el: tot iadul intra in panica!


Ce a facut Avraam cand s-au napustit vulturii? Scriptura ne spune ca i-a izgonit. Tot astfel, Domnul ne-a aratat o cale cum sa ne descurcam cand avem de-a face cu vulturi ce ne ameninta. Nu trebuie sa ne temem de atacurile diavolului, pentru ca noua ni s-au dat arme puternice de lupta.


Oricand imi vine in minte vreo soapta de indoiala sau de dubiu fata de Dumnezeu, trebuie sa o pun la punct bazat fiind pe faptul ca stiu ca Domnul meu ma iubeste. Nu pot sa accept asa orice gand ca fiind adevarat daca se bazeaza pe ce simt doar in momentul acela. Gandurile mele trebuie sa fie relationate, bazate pe ceva concret cum ar ce mi-a promis Isus mie si pe victoria, pe izbanda pe care El a repurtat-o pentru mine.


Simplu spus, daca imi vin in minte cuvinte care acuza – daca ele cauzeaza dubiu si teama, sau condamna, sau aduc un sentiment de respingere – stiu ca ele nu sunt de la Dumnezeu. Toti trebuie sa fim pregatiti ca asemenea ganduri teribile ne-ar putea veni. Pana si Domnul Isus a fost pus la incercare prin asemenea ganduri de la vrajmas in timpul ispitirii in pustiu.


Cand vulturii te ataca, aducand ganduri de nevrednicie si insecuritate, de indoiala, alunga-le, izgoneste-le cu Cuvantul lui Dumnezeu. Jertfa pe care Domnul te-a condus sa o faci (n.tr.: asemenea lui Avraam) ii face Lui placere, si El o va onora, o va cinsti.