O SCĂPARE MIRACULOASĂ

Prinși ca într-o capcană între doi munți și Marea Roșie, copiii lui Israel se aflau într-o situație disperată văzând cum un faraon furios cu ale lui care de fier îi înconjurau din  spate.

Aceasta este o relatare foarte cunoscută, una pe care ai auzit-o întreaga ta viață de biserică. Dumnezeu a condus pe Israel într-o criză oribilă unde poporul era urmărit de un dușman aprig. Oricât de incredibil ar părea, Domnul intenționat a călăuzit pe poporul Său în acest loc primejdios. Cred că este un episod de o mare importanță pentru Biserica din zilele de azi, ba chiar pentru acest punct al istoriei.

Israel era blocat, aparent fără nici un ajutor. Iar aceasta a cauzat panică în întreaga tabără a lui Israel. Soțiile și copiii plângeau, înghesuindu-se la picioarele părinților și bunicilor lor. Un grup de bătrâni mâniați s-au coborât la conducătorul lor, Moise, tunând și fulgerând acuzator: „Nu erau oare morminte destule în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie?  Nu-ţi spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?”

Mă întreb dacă Moise a avut o clipă de îndoială în acel ceas. Mi-l închipui căzând în genunchi strigând, „Doamne, ce se întâmplă? Cum se poate ca aceasta să fie voia Ta pentru noi?” În mod uimitor, în acel moment întunecat Dumnezeu a realizat un miracol de izbăvire pentru Israel. Deodată vântul s-a stârnit cu așa mare putere că a despărțit marea în două. Având o rută de scăpare miraculoasă în fața lor, poporul a trecut marea ca pe uscat. Apoi, când faraon și armata sa au încercat să îi urmărească, valurile s-au prăvălit peste ei, înecându-i în apele furioase.

„În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, şi Israel a văzut pe egipteni morţi pe ţărmul mării. Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise” (Exod 14:30-31).