CHEMAT LA RUGĂCIUNE

Peste tot în orașul New York are loc o înviere a întâlnirilor de rugăciune. Cine ar fi putut crede că asta se va întâmpla în „Orașul Păcatului”? Nu demult, peste 50.000 de credincioși s-au adunat în piața Times Square pentru a se ruga. Și conferințele creștine de pretutindeni din lume devin întâlniri spontane de rugăciune.

Când Duhul mișcă — când păcătoșii vin la Isus, când Duhul mărturisește că acum este timpul să te rogi, când Dumnezeu face o promisiune și începe să miște lucrurile — nu poți să stai cu mâinile încrucișate și doar să zici: „Dumnezeu a promis. O să iau lucrurile „prin credință”. Am să mă relaxez și am să privesc cum Domnul împlinește tot ceea ce El a zis.” Nu! Când Duhul pune lucrurile în mișcare, este timpul să insiști în rugăciune cu înflăcărare și credință.  

Când Daniel a citit profeția lui Ieremia a calculat că robia de șaptezeci de ani a poporului Israel s-a sfârșit. El și-a dat seama că Israel se apropia de ziua eliberării lui din Babilon. Poporul lui Dumnezeu  urma să fie eliberat! (vezi Daniel 9:2)

Așadar, ce a făcut Daniel? A așteptat el ca Dumnezeu să miște lucrurile, și „lua totul prin credință”? Nu! Daniel a declarat: „Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă” (Daniel 9:3). Și bineînțeles, el s-a rugat cu credință abundentă.

Înainte de fiecare mișcare măreață a Domnului, Duhul Sfânt ne cheamă la rugăciune arzătoare. Și fiecare mare lucrare a Duhului care urmează să se întâmple este susținută de rugăciune.

În epistola lui Iuda citim despre o generație dedată cu totul senzualității și promiscuității. Era o vreme când poporul lui Dumnezeu murmura și cârtea. Iuda amintește de Enoh care a prorocit despre toate acestea: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi ca să facă judecată...” (Iuda 14-15).

Cum trebuia poporul lui Dumnezeu să se pregătească pentru aceste vremuri? După cum spune Iuda: „Dar voi, preaiubiților, zidiți-vă sufletește pe credința voastră preasfântă, rugați-vă prin Duhul Sfânt” (Iuda 20). În cea mai întunecată oră, poporul lui Dumnezeu trebuie ca să vegheze și să se roage neîncetat.