UN FAR AL SPERANȚEI

Credința noastră în vremuri de necaz ne aduce o dovadă „de o bună mărturie”.

„ Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie” (Evrei 11:2). Cuvântul grecesc pentru „a căpăta” înseamnă „a depune mărturie”. Înaintașii noștri în Domnul aveau o credință stabilă, ancorată. Și credința lor de neclintit a devenit pentru noi o mărturie în fața lumii cu privire la credincioșia lui Dumnezeu în mijlocul vremurilor de necaz.

Gândește-te la câte au avut de îndurat înaintașii noștri: inundații, lanțuri, închisoare, foc, tortură, război, gropi cu lei. Prin toate acestea, încrederea lor în Domnul nu a șovăit. De ce? Pentru că ei aveau o mărturie interioară că erau plăcuți lui Dumnezeu. Strămoșii noștri știau că Dumnezeu zâmbea spre ei, spunându-le: „Felicitări! M-ai crezut și te-ai încrezut în Mine.”

„Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Ori de câte ori ne ținem poziția în credință prin vremuri grele, noi primim aceeași afirmare din Duhul Sfânt: „Bine ai făcut! Tu ești mărturia iubită a lui Dumnezeu.”

Pe măsură ce tu te odihnești în El în mijlocul furtunii, ținându-ți poziția în credință, tu capeți „o bună mărturie”. Tu slujești drept un far de speranță pentru cei din jurul tău. Acei care privesc viața ta — acasă, la lucru, pe strada ta — află că speranța este la dispoziția lor. Când te urmăresc în ora ta de criză, ei își dau seama că „Aici stă cineva care nu și-a pierdut credința în Dumnezeu. El nu are nici un fel de frică. Ce îi dă puterea să se încreadă printr-o așa situație de tumult?”

Dumnezeul nostru ne-a oferit tot ceea ce avem nevoie pentru a ne susține credința, chiar și când calamitățile cresc în intensitate. Nouă ni s-a dat mărturia Duhului Sfânt, care rămâne în noi, și în Cuvântul lui Dumnezeu descoperit pe deplin în Scripturi. Acestea ne vor susține, obținând pentru noi mărturia unui bun raport chiar și când lumea se clatină.