„DUMNEZEULE, UNDE EȘTI?”

În momente de criză vrem să luăm măsuri și să rezolvăm situația. Este împotriva naturii noastre să stăm liniștiți și să așteptăm; de fapt, a aștepta neclintit ca Dumnezeu să acționeze este probabil cel mai dificil lucru în umblarea creștină. Chiar și credincioșii devotați uneori întră în panică atunci când Domnul nu intră în acțiune repede, și ei deseori strigă plini de disperare, „Doamne, fă ceva!”

Dumnezeu este în căutarea unui popor care se va încrede în El în fiecare criză, încercare și situație fără speranță. Cu adevărat, pe cât de greu este de înțeles, Dumnezeu de multe ori ne conduce în situații care sunt alarmante și dificile pentru a ne testa. El vrea să vadă dacă suntem dornici să stăm nemișcați și să îl așteptăm pe El ca să aducă izbăvirea supranaturală. El produce roade bune în noi și ne transformă în exemple de credință ca să fim mărturia Sa într-o epocă lipsită de evlavie și fără credință.

„Pașii unui om bun sunt ordonați de Domnul, și El își găsește plăcerea în calea lui.” (Psalmul 37:23 versiunea KJV). Ordonați înseamnă „aranjat mai dinainte, fixat, ordinat de Dumnezeu.” Aceasta înseamnă că Dumnezeu, nu diavolul, estcel care ne conduce în locuri dificile. Nu doar că El lasă încercarea în viața noastră, dar El face aceasta cu bună știință — și asta este greu pentru noi să acceptăm!

Nu cred că Dumnezeu ne-ar conduce vreodată în pragul unei situații dificile și apoi să ne abandoneze acolo. El este absolut credincios față de copiii Lui în fiecare criză. Intervenția Lui s-ar putea să nu fie conform cu programul nostru dar El întotdeauna acționează și este datoria noastă și privilegiul nostru să stăm liniștiți și să ne încredem că El ne va susține până veni victoria.