PUTEREA IERTĂRII
Iertarea nu este doar o acţiune de o singură dată, ci un mod de viaţă menit să ne aducă în fiecare binecuvântare în Cristos. „Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri” (Matei 5:44-45).
Potrivit lui Isus iertarea nu ţine de alegerea pe cine să iertăm. Noi nu putem spune: „M-ai jignit prea mult, deci nu te voi ierta.” Cristos ne spune: „Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplătă mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?” (5:46).
Nu contează împotriva cui purtăm noi pică. Dacă continuăm în această stare, ea ne va duce în amărăciune care înveninează fiecare aspect din vieţile noastre. Neiertarea aduce foame şi slăbiciune spirituală şi pierderea credinţei, afectându-ne nu numai pe noi, ci şi pe cei din jurul nostru.
De-a lungul celor cincizeci de ani de slujire am văzut dezastre teribile în vieţile celor care trăiau în neiertare. Totuşi, am văzut şi puterea glorioasă a unui duh de iertare. Iertarea transformă vieţi deschizând uşile cerului. Ea ne umple cu vârf paharul binecuvântării spirituale cu pace, bucurie şi odihnă din abundenţă în Duhul Sfânt. Învăţătura lui Isus asupra acestui subiect este foarte specifică şi dacă doreşti să păşeşti pe acest tărâm al binecuvântării, atunci ia în seamă şi primeşte cuvintele Sale.
„Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:14-15). Să nu înţelegeţi greşit: Dumnezeu nu încheie un târg cu noi. El nu spune: „Deoarece i-ai iertat pe alţii, te voi ierta şi Eu pe tine.” Niciodată nu putem câştiga iertarea lui Dumnezeu. Numai sângele lui Cristos care s-a vărsat merită iertarea păcatului.
Mai degrabă, Cristos spune: „Mărturisirea deplină a păcatului te impune să-i ierţi pe alţii. Dacă ai vreo urmă de neiertare în viaţa ta, atunci nu ţi-ai mărturisit toate păcatele. Adevărata pocăinţă înseamnă mărturisirea şi lepădarea de ranchiună, răstignind orice urmă de amărăciune faţă de alţii. Orice altceva nu este pocăinţă.”