CĂUTÂND FAŢA LUI DUMNEZEU
În Psalmul 27 David se roagă stăruitor lui Dumnezeu într-o rugăciune fierbinte şi insistentă. El imploră în versetul 7: „Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!” Rugăciunea lui este concentrată asupra unei singure dorinţe, unei singure ambiţii, ceva care a devenit totul pentru el: „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte” (27:4).
David mărturiseşte: “Am o singură rugăciune, Doamne, o singură cerere. Este cel mai important scop în viaţă, rugăciunea mea constantă, singurul lucru pe care-l doresc. Şi-l voi căuta cu tot ce este în mine. Acest lucru este singurul meu scop care mă consumă.”
Care era acel singur lucru pe care David îl dorea mai presus de toate, lucrul pe care inima sa dorea să-l câştige? El ne spune: „Aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de templul Lui” (27:4).
Să nu înţelegeţi greşit: David nu era un ascetic izolat de restul lumii. El nu era un pustnic care căuta să se ascundă în singurătate într-un loc pustiu. Nu, David era un om pasionat al acţiunii. El era un mare luptător, cu numeroase gloate cântând despre victoriile lui în bătălii. El era, de asemenea, pasionat în rugăciunile şi în timpul său devoţional, cu o inimă care tânjea după Dumnezeu. Iar Domnul l-a binecuvântat pe David cu atât de multe dorinţe ale inimii sale.
Într-adevăr, David a gustat din tot ce şi-ar fi dorit un om în viaţă. El cunoscuse bogăţii şi averi, putere şi autoritate. El primise respectul, lauda şi flatarea din partea oamenilor. Dumnezeu îi dăduse Ierusalimul ca şi capitală a împărăţiei şi el era înconjurat de oameni devotaţi care erau gată să moară pentru el.
Însă mai presus de toate, David era un închinător. El era un om care lăuda şi Îi mulţumea lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale. El a mărturisit: “Domnul a revărsat binecuvântări peste mine în fiecare zi.”