OAMENI DE UN ALT FEL
Când citesc despre faptele de seamã ale oamenilor lui Dumnezeu în Vechiul Testament, imi arde inima in mine. Cauza numelui lui Dumnezeu apãsa asa de mult pe inima acestor slujitori, si asa lucrãri puternice fãceau, cã mintea majoritatii crestinilor de astãzi rãmâne uluitã.
Acesti sfinti din vechime erau precum stânca în refuzul lor de a înainta fãrã cuvânt de la Dumnezeu. Si plângeau si jeleau zile întregi datoritã conditiei decãzute din casa Lui. Refuzau sã mãnânce, sã bea sau sã spele trupul lor. Isi smulgeau pãrul de pe cap si din barba. Profetul Ieremia chiar s-a întins pe o parte pe strãzile Ierusalimului pentru 365 zile, avertizând continuu de judecata lui Dumnezeu ce avea sã vinã.
Mã întreb, de unde primeau acesti sfinti autoritatea spiritualã si tãria pentru tot ceea ce fãceau? Erau oameni de un fel diferit, slujitori de un fel complet diferit de aceia pe care ii vedem în bisericã astãzi. Eu pur si simplu nu pot sã mã relationez la ei si umblarea lor. Stiu cã nu sunt in totalitate asa ca ei. Si nu cunosc mãcar un singur crestin care sã fie.
Ceva in legãtura cu aceasta mã pune pe gânduri. Biblia spune cã faptele de seamã ale acestor bãrbati din Vechiul Testament au fost scrise ca sã serveascã drept pilde, drept lectii pentru noi:
“Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor” (1 Corinteni 10:11). Ceea ce s-a intamplat cu ei, povestea lor a fost consemnatã ca pildã, pentru a ne arãta cum sã miscam inima lui Dumnezeu, sau cum sã aducem un popor corupt la pocãintã.
Asadar, erau acesti sfinti o rasã mai specialã, un soi mai deosebit? Erau ei super-oameni, cu un destin hotârat mai dinainte, înzestrati cu puteri supranaturale necunoscute generatiei noastre? Nicidecum. Biblia exprimã clar si apãsat, ca acesti strãmosi ai nostri plini de harul Domnului au fost oameni intocmai la fel ca dvs si ca mine, supusi acelorasi slăbiciuni ale cãrnii (vedeti Iacov 5:17). Si faptul este cã exemplele lor dezvãluie un model pentru noi pe care sã-l urmãm. Acesti bãrbati aveau ceva în caracterul lor, ceva care l-a determinat pe Dumnezeu sã întindã mâna Lui peste ei. Iatã de ce El i-a ales sa aducã la îndeplinire scopurile, planurile Sale. Si El ne îndeamnã sã cãutãm aceeasi calitate de caracter astãzi.
Ezra a fost un om al lui Dumnezeu care a trezit întreg poporul sãu. Scriptura spune cã Ezra era un om care avea mâna lui Dumnezeu asupra lui. Ezra a mãrturisit, "am fost întãrit de mâna Domnului, Dumnezeului meu, care era asupra mea "( Ezra 7: 28). Cu alte cuvinte, Dumnezeu a Si-a întins mâna, l-a cuprins pe Ezra si l-a transformat într-un om diferit.
De ce ar fi fãcut Dumnezeu acest lucru cu Ezra? Doar în Israel erau sute de scribi la vremea aceea. Toti aveau aceeasi chemare pentru a studia si explica oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu. Ce l-a fãcut pe Ezra deosebit de ceilalti? Ce l-a determinat pe Domnul sã-Si punã mâna Sa tocmai pe acest bãrbat, si sã-i dea sub stapânire peste 50.000 de oameni pentru a reconstrui orasul decãzut al Ierusalimului?
Scriptura dã rãspunsul: "“Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile” (Ezra 7:10). E simplu: Ezra a luat o decizie constientã. El a hotãrât mai presus de orice sa se adâncească in Cuvãntul lui Dumnezeu si sã-i dea ascultare. Si nu s-a abãtut de la acea decizie. El si-a spus: "am de gând sã studiez Cuvãntul. Si am de gând sã actionez in totalitate conform cu ce citesc, conform Cuvântului."
Cu mult inainte ca Dumnezeu sa-Si fi întins mâna Sa peste Ezra, acest bãrbat a fost sârguincios în cercetarea Scripturii. El s-a lãsat pe el însusi sã fie examinat de ea, spãlat de ea, si purificat, curatit de toatã murdãria trupului si sufletului. Ezra a tânjit dupã Scriptura si s-a bucurat in ea. El a permis Scripturii sa pregãteascã inima sa pentru orice lucrare pe care Dumnezeu avea sã o aleagã pentru el. Iatã de ce Domnul a întins mâna Sa peste Ezra si l-a uns.
Acesti sfinti din vechime erau precum stânca în refuzul lor de a înainta fãrã cuvânt de la Dumnezeu. Si plângeau si jeleau zile întregi datoritã conditiei decãzute din casa Lui. Refuzau sã mãnânce, sã bea sau sã spele trupul lor. Isi smulgeau pãrul de pe cap si din barba. Profetul Ieremia chiar s-a întins pe o parte pe strãzile Ierusalimului pentru 365 zile, avertizând continuu de judecata lui Dumnezeu ce avea sã vinã.
Mã întreb, de unde primeau acesti sfinti autoritatea spiritualã si tãria pentru tot ceea ce fãceau? Erau oameni de un fel diferit, slujitori de un fel complet diferit de aceia pe care ii vedem în bisericã astãzi. Eu pur si simplu nu pot sã mã relationez la ei si umblarea lor. Stiu cã nu sunt in totalitate asa ca ei. Si nu cunosc mãcar un singur crestin care sã fie.
Ceva in legãtura cu aceasta mã pune pe gânduri. Biblia spune cã faptele de seamã ale acestor bãrbati din Vechiul Testament au fost scrise ca sã serveascã drept pilde, drept lectii pentru noi:
“Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor” (1 Corinteni 10:11). Ceea ce s-a intamplat cu ei, povestea lor a fost consemnatã ca pildã, pentru a ne arãta cum sã miscam inima lui Dumnezeu, sau cum sã aducem un popor corupt la pocãintã.
Asadar, erau acesti sfinti o rasã mai specialã, un soi mai deosebit? Erau ei super-oameni, cu un destin hotârat mai dinainte, înzestrati cu puteri supranaturale necunoscute generatiei noastre? Nicidecum. Biblia exprimã clar si apãsat, ca acesti strãmosi ai nostri plini de harul Domnului au fost oameni intocmai la fel ca dvs si ca mine, supusi acelorasi slăbiciuni ale cãrnii (vedeti Iacov 5:17). Si faptul este cã exemplele lor dezvãluie un model pentru noi pe care sã-l urmãm. Acesti bãrbati aveau ceva în caracterul lor, ceva care l-a determinat pe Dumnezeu sã întindã mâna Lui peste ei. Iatã de ce El i-a ales sa aducã la îndeplinire scopurile, planurile Sale. Si El ne îndeamnã sã cãutãm aceeasi calitate de caracter astãzi.
Ezra a fost un om al lui Dumnezeu care a trezit întreg poporul sãu. Scriptura spune cã Ezra era un om care avea mâna lui Dumnezeu asupra lui. Ezra a mãrturisit, "am fost întãrit de mâna Domnului, Dumnezeului meu, care era asupra mea "( Ezra 7: 28). Cu alte cuvinte, Dumnezeu a Si-a întins mâna, l-a cuprins pe Ezra si l-a transformat într-un om diferit.
De ce ar fi fãcut Dumnezeu acest lucru cu Ezra? Doar în Israel erau sute de scribi la vremea aceea. Toti aveau aceeasi chemare pentru a studia si explica oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu. Ce l-a fãcut pe Ezra deosebit de ceilalti? Ce l-a determinat pe Domnul sã-Si punã mâna Sa tocmai pe acest bãrbat, si sã-i dea sub stapânire peste 50.000 de oameni pentru a reconstrui orasul decãzut al Ierusalimului?
Scriptura dã rãspunsul: "“Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile” (Ezra 7:10). E simplu: Ezra a luat o decizie constientã. El a hotãrât mai presus de orice sa se adâncească in Cuvãntul lui Dumnezeu si sã-i dea ascultare. Si nu s-a abãtut de la acea decizie. El si-a spus: "am de gând sã studiez Cuvãntul. Si am de gând sã actionez in totalitate conform cu ce citesc, conform Cuvântului."
Cu mult inainte ca Dumnezeu sa-Si fi întins mâna Sa peste Ezra, acest bãrbat a fost sârguincios în cercetarea Scripturii. El s-a lãsat pe el însusi sã fie examinat de ea, spãlat de ea, si purificat, curatit de toatã murdãria trupului si sufletului. Ezra a tânjit dupã Scriptura si s-a bucurat in ea. El a permis Scripturii sa pregãteascã inima sa pentru orice lucrare pe care Dumnezeu avea sã o aleagã pentru el. Iatã de ce Domnul a întins mâna Sa peste Ezra si l-a uns.