DANIEL – UN OM DE UN ALT FEL!
Daniel a fost un om “de un alt fel", de la care aflăm ce înseamnă să fii zdrobit: “Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă. M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu şi I-am făcut mărturisirea” (Daniel 9:3–4). Apoi, Daniel a fost în stare sã deosebeascã vremurile, deoarece el cunostea inima lui Dumnezeu: ”eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia” (Daniel 9:2).
Cum a ajuns Daniel pe aceastã cale, de a fi zdrobit, cum a ajuns el la aceastã cunoastere si la acest discernãmânt? A început cu studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Daniel a permis Scripturilor sã intre complet în stãpânirea inimii sale. Si le-a mentionat adesea chiar pe larg, pentru ca se adâncise puternic în ele: “După cum este scris în Legea lui Moise...” (Daniel 9:13).
În capitolul 10, acestui profet al lui Dumnezeu i s-a dat o viziune a lui Christos: “Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz… faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc… şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi” (10:5–6).
Vã îndemn: Astãzi pregãtiti-vã inima pentru a cãuta pe Dumnezeu cu toatã strãdania si hotãrârea. Apoi indreptati-vã cãtre Cuvântul lui Dumnezeu cu toatã dragostea si din toatã inima. Rugati-vã cu post pentru o inimã complet miscatã, cu zdrobire, ca sã primiti sarcina Sa. În sfârsit, mãrturisiti si lãsati-vã de tot ce împiedicã pe Duhul Sfânt sã toarne binecuvântãrile cerului peste voi. Calea pentru a putea fi "oameni de un alt fel" este deschisã tuturor. Veti pãsi voi pe ea?
Asemenea umblare aduce atingerea lui Dumnezeu. Daniel a mãrturisit: “Şi iată că o mână m-a atins, şi m-a aşezat pe genunchii şi mâinile mele” (Daniel 10:10). Cuvântul folosit pentru “atins” aici inseamna “a apuca, a prinde într-un mod brutal, aprig”. Cu alte cuvinte, Daniel spunea: “Când Dumnezeu Si-a pus mâna peste mine, atingerea Lui mi-a transmis o dorintã arzãtoare de a-L cãuta cu toatã fiinta mea”.
Aceasta se întâmplã ori de câte ori Dumnezeu se atinge de viata cuiva. Acea persoanã cade în genunchi si devine un bãrbat sau o femeie a rugãciunii, decisã sã caute pe Domnul.
M-am întrebat adesea de ce atinge Dumnezeu numai anumiti oameni cu aceastã perseverentã, aceastã dorintã arzãtoare? De ce unii slujitori devin flamânzi cãutãtori dupã El, în timp ce alti credinciosi îsi vãd de drumul lor? Slujitorii atinsi de Dumnezeu au o relatie intimã cu Domnul! Ei primesc relevatiile din cer. Ei se bucurã de o umblare cu Hristos într-un fel cum putini o fac.
De ce Dumnezeu a întins mâna Sa peste Daniel si l-a atins asa cum a facut-o? De ce a fost numai acest bãrbat capabil de a vedea si auzi lucruri pe care nimeni altul nu putea? El mãrturiseste: “Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă, şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!” (Daniel 10:7).
Dumnezeu avea nevoie de o voce care sã transmitã mesajul sãu. El dorea un slujitor rugativ, cineva care sã rãspundã cu credinciosie la chemarea Sa. Daniel era acel bãrbat. El se ruga fierbinte de trei ori pe zi. Iar acum, pe când mergea de-a lungul râului, Christos s-a descoperit lui (a se vedea Daniel 10:7–9).
Dumnezeu a fãcut pe Daniel sã fie prooroc al Sãu deoarece:
1. Daniel niciodatã n-a încetat a se ruga (a se vedea Daniel 10:2-3).
2. Daniel a deplâns declinul spiritual din societate si bisericã (a se vedea Daniel capitolul 9).
3. Daniel a refuzat sã acopere sau sã ascundã pãcatul (Daniel 9:4-5).
Cum a ajuns Daniel pe aceastã cale, de a fi zdrobit, cum a ajuns el la aceastã cunoastere si la acest discernãmânt? A început cu studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Daniel a permis Scripturilor sã intre complet în stãpânirea inimii sale. Si le-a mentionat adesea chiar pe larg, pentru ca se adâncise puternic în ele: “După cum este scris în Legea lui Moise...” (Daniel 9:13).
În capitolul 10, acestui profet al lui Dumnezeu i s-a dat o viziune a lui Christos: “Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz… faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc… şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi” (10:5–6).
Vã îndemn: Astãzi pregãtiti-vã inima pentru a cãuta pe Dumnezeu cu toatã strãdania si hotãrârea. Apoi indreptati-vã cãtre Cuvântul lui Dumnezeu cu toatã dragostea si din toatã inima. Rugati-vã cu post pentru o inimã complet miscatã, cu zdrobire, ca sã primiti sarcina Sa. În sfârsit, mãrturisiti si lãsati-vã de tot ce împiedicã pe Duhul Sfânt sã toarne binecuvântãrile cerului peste voi. Calea pentru a putea fi "oameni de un alt fel" este deschisã tuturor. Veti pãsi voi pe ea?
Asemenea umblare aduce atingerea lui Dumnezeu. Daniel a mãrturisit: “Şi iată că o mână m-a atins, şi m-a aşezat pe genunchii şi mâinile mele” (Daniel 10:10). Cuvântul folosit pentru “atins” aici inseamna “a apuca, a prinde într-un mod brutal, aprig”. Cu alte cuvinte, Daniel spunea: “Când Dumnezeu Si-a pus mâna peste mine, atingerea Lui mi-a transmis o dorintã arzãtoare de a-L cãuta cu toatã fiinta mea”.
Aceasta se întâmplã ori de câte ori Dumnezeu se atinge de viata cuiva. Acea persoanã cade în genunchi si devine un bãrbat sau o femeie a rugãciunii, decisã sã caute pe Domnul.
M-am întrebat adesea de ce atinge Dumnezeu numai anumiti oameni cu aceastã perseverentã, aceastã dorintã arzãtoare? De ce unii slujitori devin flamânzi cãutãtori dupã El, în timp ce alti credinciosi îsi vãd de drumul lor? Slujitorii atinsi de Dumnezeu au o relatie intimã cu Domnul! Ei primesc relevatiile din cer. Ei se bucurã de o umblare cu Hristos într-un fel cum putini o fac.
De ce Dumnezeu a întins mâna Sa peste Daniel si l-a atins asa cum a facut-o? De ce a fost numai acest bãrbat capabil de a vedea si auzi lucruri pe care nimeni altul nu putea? El mãrturiseste: “Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă, şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!” (Daniel 10:7).
Dumnezeu avea nevoie de o voce care sã transmitã mesajul sãu. El dorea un slujitor rugativ, cineva care sã rãspundã cu credinciosie la chemarea Sa. Daniel era acel bãrbat. El se ruga fierbinte de trei ori pe zi. Iar acum, pe când mergea de-a lungul râului, Christos s-a descoperit lui (a se vedea Daniel 10:7–9).
Dumnezeu a fãcut pe Daniel sã fie prooroc al Sãu deoarece:
1. Daniel niciodatã n-a încetat a se ruga (a se vedea Daniel 10:2-3).
2. Daniel a deplâns declinul spiritual din societate si bisericã (a se vedea Daniel capitolul 9).
3. Daniel a refuzat sã acopere sau sã ascundã pãcatul (Daniel 9:4-5).