CU UN MINUT INAINTE DE MIEZUL NOPTII
Dupã cum vedem în 1 Samuel, Saul a avut de înfruntat un moment crucial cu care orice credincios trebuie în cele din urmã sã se confrunte. Este o perioadã de crizã când suntem fortati sã hotãrîm dacã asteptãm cu credintã pe Dumnezeu, ca El sã lucreze, sau devenim nerãbdãtori si luãm problema în mâinile noastre.
Momentul crucial al lui Saul a venit când norii amenintãtori ai rãzboiului s-au adunat peste Israel. Filistinenii strânseserã o armatã imensã de cãlãreti, care de fier si legiuni de soldati amenintând cu arme de ultimã orã. Prin contrast, israelitii aveau doar douã sãbii în întreagã lor armatã: una pentru Saul si una pentru fiul sãu, Ionatan. Toti ceilalti trebuiau sã foloseascã ceva care sã înlocuiascã armele, de exemplu sulite din lemn sau uneltele nefinisate de pe la fermã.
Cu o sãptãmânã mai înainte, Samuel avertizase pe Saul sã îl astepte la Ghilgal înainte de a intra în bãtãlie. Profetul îi spusese cã el va ajunge dupã sapte zile spre a jertfi Domnului arderea de tot.
Când ziua a saptea a venit si Samuel nu ajunsese, soldatii lui Saul au început sã se risipeascã. Dar ce era si mai rãu, împăratul nu avea instructiunile lui Dumnezeu pentru luptã.
Ce cale a apucat Saul, ce a fãcut el? A stat el ferm pe pozitie, declarând: "nu-mi pasã dacã lui Samuel îi trebuiesc chiar opt zile pentru a ajunge, eu am de gând sã depind de Cuvântul lui Dumnezeu. Trãiti sau muriti, eu voi asculta de porunca Lui”?! Nu – ci Saul a intrat în panicã. El s-a lãsat coplesit de împrejurãrile în care se gãsea. Si a sfârsit manipulând propriul sãu fel de gândire în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, el a poruncit preotului care a fost prezent sã jertfeascã arderea de tot fãrã de Samuel, dar fãcând asa, a sãvârsit un pãcat grav împotriva lui Dumnezeu (vedeti 1 Samuel 13:11-12).
Nu, Dumnezeu nu vine niciodatã prea târziu. Tot timpul, Domnul a stiut fiecare pas pe care Samuel îl fãcea la Ghilgal. Dupã sistemul Sãu de navigatie ceresc, El pregãtise cu precizie sosirea profetului, chiar la secundã. Samuel avea sã fie acolo în a saptea zi, chiar dacã ar fi fost numai cu un minut înainte de miezul noptii.
Dumnezeu nu s-a schimbat de-a lungul veacurilor. Si este încã preocupat dacã poporul Sãu ascultã de aceastã poruncã: “Ascultã vocea Domnului, si nu te rãzvrãti împotriva poruncii Domnului" (1 Samuel 12:15, parafrazat). Nu conteazã dacã evenimentele din viata noastrã ne coplesesc – noi trebuie sã ne încredem pe deplin în Domnul. Chiar dacã lucrurile par disperate, noi nu trebuie sã ne temem. Dimpotrivã, trebuie sã asteptãm, cu rãbdare, ca El sã ne izbãveascã, sã ne scape, asa cum promite Cuvântul Sãu.
Adevãrul este cã Dumnezeu era chiar lângã Saul când numeroasa armatã a filistenilor îi strângea de aproape pe israeliti. El cunostea situatia de crizã în care se gãsea Saul si ochiul Sãu vedea fiecare detaliu.
Dumnezeul nostru vede fiecare amãnunt al crizei tale. El vede toate problemele ce-ti apasã viata. El stie perfect când situatia ta se înrãutateste pe zi ce trece. Cei ce se roagã si-L asteaptã pe El rãbdãtori, cu credintã, nu sunt niciodatã cu adevãrat în pericol. Mai mult, El stie toate gândurile care tie îti provoacã panicã: "Nu vãd cum as putea eu vreodatã sã plãtesc datoria asta... Nu mai am nici o sperantã pentru cãsãtoria mea... Nu stiu, nu vãd cum as putea sã-mi pãstrez slujba..." Si totusi, porunca Sa cãtre tine este si astãzi adevãratã: "Nu intra în panicã si n-o lua înaintea Mea. Nu trebuie sã faci nimic altceva decât sã te rogi – si sã-ti pui nãdejdea in Mine. Eu onorez pe aceia care îsi pun încrederea în Mine".
Gândi-ti-vã la aceste cuvinte pe care Dumnezeu le-a spus bisericii Sale:
“Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6).
“Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru” (Psalm 62:8).
“Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor” (Psalm 115:11).
“Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. (Proverbe 3:5–6).
Necredinta este fatalã; efectele ei - tragice. Iar noi înfruntãm consecinte cumplite dacã încercãm sã ne sustragem din încercãri în loc sã ne punem încrederea în Dumnezeu spre a ne scoate biruitori din ele.
Momentul crucial al lui Saul a venit când norii amenintãtori ai rãzboiului s-au adunat peste Israel. Filistinenii strânseserã o armatã imensã de cãlãreti, care de fier si legiuni de soldati amenintând cu arme de ultimã orã. Prin contrast, israelitii aveau doar douã sãbii în întreagã lor armatã: una pentru Saul si una pentru fiul sãu, Ionatan. Toti ceilalti trebuiau sã foloseascã ceva care sã înlocuiascã armele, de exemplu sulite din lemn sau uneltele nefinisate de pe la fermã.
Cu o sãptãmânã mai înainte, Samuel avertizase pe Saul sã îl astepte la Ghilgal înainte de a intra în bãtãlie. Profetul îi spusese cã el va ajunge dupã sapte zile spre a jertfi Domnului arderea de tot.
Când ziua a saptea a venit si Samuel nu ajunsese, soldatii lui Saul au început sã se risipeascã. Dar ce era si mai rãu, împăratul nu avea instructiunile lui Dumnezeu pentru luptã.
Ce cale a apucat Saul, ce a fãcut el? A stat el ferm pe pozitie, declarând: "nu-mi pasã dacã lui Samuel îi trebuiesc chiar opt zile pentru a ajunge, eu am de gând sã depind de Cuvântul lui Dumnezeu. Trãiti sau muriti, eu voi asculta de porunca Lui”?! Nu – ci Saul a intrat în panicã. El s-a lãsat coplesit de împrejurãrile în care se gãsea. Si a sfârsit manipulând propriul sãu fel de gândire în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, el a poruncit preotului care a fost prezent sã jertfeascã arderea de tot fãrã de Samuel, dar fãcând asa, a sãvârsit un pãcat grav împotriva lui Dumnezeu (vedeti 1 Samuel 13:11-12).
Nu, Dumnezeu nu vine niciodatã prea târziu. Tot timpul, Domnul a stiut fiecare pas pe care Samuel îl fãcea la Ghilgal. Dupã sistemul Sãu de navigatie ceresc, El pregãtise cu precizie sosirea profetului, chiar la secundã. Samuel avea sã fie acolo în a saptea zi, chiar dacã ar fi fost numai cu un minut înainte de miezul noptii.
Dumnezeu nu s-a schimbat de-a lungul veacurilor. Si este încã preocupat dacã poporul Sãu ascultã de aceastã poruncã: “Ascultã vocea Domnului, si nu te rãzvrãti împotriva poruncii Domnului" (1 Samuel 12:15, parafrazat). Nu conteazã dacã evenimentele din viata noastrã ne coplesesc – noi trebuie sã ne încredem pe deplin în Domnul. Chiar dacã lucrurile par disperate, noi nu trebuie sã ne temem. Dimpotrivã, trebuie sã asteptãm, cu rãbdare, ca El sã ne izbãveascã, sã ne scape, asa cum promite Cuvântul Sãu.
Adevãrul este cã Dumnezeu era chiar lângã Saul când numeroasa armatã a filistenilor îi strângea de aproape pe israeliti. El cunostea situatia de crizã în care se gãsea Saul si ochiul Sãu vedea fiecare detaliu.
Dumnezeul nostru vede fiecare amãnunt al crizei tale. El vede toate problemele ce-ti apasã viata. El stie perfect când situatia ta se înrãutateste pe zi ce trece. Cei ce se roagã si-L asteaptã pe El rãbdãtori, cu credintã, nu sunt niciodatã cu adevãrat în pericol. Mai mult, El stie toate gândurile care tie îti provoacã panicã: "Nu vãd cum as putea eu vreodatã sã plãtesc datoria asta... Nu mai am nici o sperantã pentru cãsãtoria mea... Nu stiu, nu vãd cum as putea sã-mi pãstrez slujba..." Si totusi, porunca Sa cãtre tine este si astãzi adevãratã: "Nu intra în panicã si n-o lua înaintea Mea. Nu trebuie sã faci nimic altceva decât sã te rogi – si sã-ti pui nãdejdea in Mine. Eu onorez pe aceia care îsi pun încrederea în Mine".
Gândi-ti-vã la aceste cuvinte pe care Dumnezeu le-a spus bisericii Sale:
“Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6).
“Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru” (Psalm 62:8).
“Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor” (Psalm 115:11).
“Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. (Proverbe 3:5–6).
Necredinta este fatalã; efectele ei - tragice. Iar noi înfruntãm consecinte cumplite dacã încercãm sã ne sustragem din încercãri în loc sã ne punem încrederea în Dumnezeu spre a ne scoate biruitori din ele.