ZIUA PATRUZECI ŞI UNU
Să presupunem că vă întâlniţi cu Isus în ziua patruzeci şi unu, ziua care a urmat imediat după ispitirea Sa în pustiu. Faţa Sa străluceşte. El se bucură, lăudându-L pe Tatăl, deoarece a câştigat o mare victorie.
Îl vedeţi pe Isus emanând viaţă şi încredere. Acum El este pregătit să se confrunte cu puterile iadului. Deci, El se îndreaptă cu îndrăzneală spre oraşele mari ca zac în întuneric. El predică Evanghelia, fiind sigur de Cuvântul lui Dumnezeu. El vindecă bolnavii, ştiind că Tatăl este cu El.
Acum când îţi examinezi propria viaţă, vezi tocmai contrariul. Încă mai continui să te confrunţi cu propria ta experienţă din pustiu. Ai îndurat atacuri feroce din partea lui satan, iar sufletul tău este doborât la pământ. Nu poţi să nu te gândeşti: „Isus niciodată nu a trecut prin încercări prin care trec şi eu. El a fost deasupra tuturor lucrurilor.”
S-ar putea să vezi un slujitor care pare puternic în credinţă; el pare aşa de sigur de prezenţa lui Dumnezeu, încât te gândeşti: „El niciodată nu a avut probleme ca acelea pe care le am eu.” Dacă numai ai şti! Nu ai fost acolo când Dumnezeu l-a chemat pe acest om să predice şi apoi l-a dus într-un pustiu pentru a fi ispitit sever. Nu ai fost acolo când el a fost redus la zero şi aruncat în disperare. Şi nici nu ştii că, deseori, cele mai bune predici ale sale au urmat după încercările din propria sa viaţă.
Pavel ne avertizează să nu ne măsurăm neprihănirea cu cea pe care credem că o au alţii: „Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături cu ei înşişi, sunt fără pricepere” (2 Corinteni 10:12).
Noi nu putem citi inimile altora. Cine ar fi ştiut în ziua patruzeci şi unu că Isus tocmai ieşise dintr-o ispită lungă şi oribilă? Cine ar fi ştiut că slava pe care au văzut-o ei în El a ieşit la lumină după o luptă mai grea decât oricare alta prin care ar fi trecut ei vreodată?
Noi trebuie să privim doar la Isus şi să ne bazăm doar pe neprihănirea şi sfinţenia Lui. El ne-a dat la toţi acces egal la acestea.
Dumnezeu te iubeşte în vremurile tale de încercare. Propriul Său Duh te-a dus în pustiu. Cu toate acestea, Însuşi Fiul Său a fost deja acolo şi El ştie exact ceea prin ce treci tu. Lasă-L să sfârşescă lucrarea Sa de zidire în tine a dependenţei şi încrederii totale în El. Vei ieşi la lumină cu încredere, compasiune şi putere divină pentru a-i ajuta pe alţii.
Îl vedeţi pe Isus emanând viaţă şi încredere. Acum El este pregătit să se confrunte cu puterile iadului. Deci, El se îndreaptă cu îndrăzneală spre oraşele mari ca zac în întuneric. El predică Evanghelia, fiind sigur de Cuvântul lui Dumnezeu. El vindecă bolnavii, ştiind că Tatăl este cu El.
Acum când îţi examinezi propria viaţă, vezi tocmai contrariul. Încă mai continui să te confrunţi cu propria ta experienţă din pustiu. Ai îndurat atacuri feroce din partea lui satan, iar sufletul tău este doborât la pământ. Nu poţi să nu te gândeşti: „Isus niciodată nu a trecut prin încercări prin care trec şi eu. El a fost deasupra tuturor lucrurilor.”
S-ar putea să vezi un slujitor care pare puternic în credinţă; el pare aşa de sigur de prezenţa lui Dumnezeu, încât te gândeşti: „El niciodată nu a avut probleme ca acelea pe care le am eu.” Dacă numai ai şti! Nu ai fost acolo când Dumnezeu l-a chemat pe acest om să predice şi apoi l-a dus într-un pustiu pentru a fi ispitit sever. Nu ai fost acolo când el a fost redus la zero şi aruncat în disperare. Şi nici nu ştii că, deseori, cele mai bune predici ale sale au urmat după încercările din propria sa viaţă.
Pavel ne avertizează să nu ne măsurăm neprihănirea cu cea pe care credem că o au alţii: „Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături cu ei înşişi, sunt fără pricepere” (2 Corinteni 10:12).
Noi nu putem citi inimile altora. Cine ar fi ştiut în ziua patruzeci şi unu că Isus tocmai ieşise dintr-o ispită lungă şi oribilă? Cine ar fi ştiut că slava pe care au văzut-o ei în El a ieşit la lumină după o luptă mai grea decât oricare alta prin care ar fi trecut ei vreodată?
Noi trebuie să privim doar la Isus şi să ne bazăm doar pe neprihănirea şi sfinţenia Lui. El ne-a dat la toţi acces egal la acestea.
Dumnezeu te iubeşte în vremurile tale de încercare. Propriul Său Duh te-a dus în pustiu. Cu toate acestea, Însuşi Fiul Său a fost deja acolo şi El ştie exact ceea prin ce treci tu. Lasă-L să sfârşescă lucrarea Sa de zidire în tine a dependenţei şi încrederii totale în El. Vei ieşi la lumină cu încredere, compasiune şi putere divină pentru a-i ajuta pe alţii.