DURERI CARE VINDECĂ
„Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău” (Psalmi 119:67).
Eu cred în vindecare. Cred în suferinţă. Cred în „dureri care vindecă.” Orice durere care mă împiedică să merg pe o cale greşită – care mă duce mai adânc în Cuvântul Său – este vindecare. Cea mai îndurătoare forţă de vindecare a lui Dumnezeu în plan spiritual şi fizic pot fi suferinţele.
A sugera ideea că durerea şi suferinţa sunt de la diavol înseamnă a sugera că David a fost condus de diavol pentru a căuta Cuvântul lui Dumnezeu. Am avut parte de multă durere. I-am cerut lui Dumnezeu eliberare şi cred că El mă va vindeca complet. Cu toate acestea, în timp ce continui să cred, eu continui să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru starea mea din prezent, lăsând ca aceasta să-mi reamintească de faptul cât de dependent sunt eu de El. Împreună cu David pot spune: „Este spre binele meu” (Psalmi 119:71).
Durerea şi suferinţa nu trebuie să fie dispreţuite ca venind de la diavol. Astfel de poveri au produs mari oameni ai credinţei cu discernământ profund.
„Aruncaţi asupra Lui TOATE îngrijorările voastre...” (1 Petru 5:7).
Pavel vorbeşte despre „grijile” bisericilor care erau încredinţate lui (vezi 2 Corinteni 11:28). Fiecare biserică nou-plantată era o altă „povară” pe umerii săi. Creşterea, extinderea, lărgirea întotdeauna implică noi griji. Omul pe care-l foloseşte Dumnezeu trebuie să aibă umeri puternici. El nu trebuie să ezite sub provocarea numeroaselor griji şi responsabilităţi. Fiecare nou pas al credinţei pe care m-a îndemnat Dumnezeu să-l fac a adus cu sine numeroase noi griji şi probleme. Dumnezeu ştie cât de multe griji ne poate încredinţa. El nu caută să ne zdrobească – în sănătate sau putere; doar că puţini sunt lucrătorii dispuşi să lucreze, iar recolta este aşa de mare. Grijile sunt luate de la cei care le refuză şi sunt date ca şi daruri celor care nu se tem de ele. Uită de povara grijilor pe care o porţi – nu putem noi oare să le aruncăm pe toate asupra Lui?
Fiecare binecuvântare este legată de o serie de griji. Ele nu pot fi separate. Nu poţi învăţa să trăieşti cu binecuvântări până când nu înveţi să trăieşti cu griji.
Eu cred în vindecare. Cred în suferinţă. Cred în „dureri care vindecă.” Orice durere care mă împiedică să merg pe o cale greşită – care mă duce mai adânc în Cuvântul Său – este vindecare. Cea mai îndurătoare forţă de vindecare a lui Dumnezeu în plan spiritual şi fizic pot fi suferinţele.
A sugera ideea că durerea şi suferinţa sunt de la diavol înseamnă a sugera că David a fost condus de diavol pentru a căuta Cuvântul lui Dumnezeu. Am avut parte de multă durere. I-am cerut lui Dumnezeu eliberare şi cred că El mă va vindeca complet. Cu toate acestea, în timp ce continui să cred, eu continui să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru starea mea din prezent, lăsând ca aceasta să-mi reamintească de faptul cât de dependent sunt eu de El. Împreună cu David pot spune: „Este spre binele meu” (Psalmi 119:71).
Durerea şi suferinţa nu trebuie să fie dispreţuite ca venind de la diavol. Astfel de poveri au produs mari oameni ai credinţei cu discernământ profund.
„Aruncaţi asupra Lui TOATE îngrijorările voastre...” (1 Petru 5:7).
Pavel vorbeşte despre „grijile” bisericilor care erau încredinţate lui (vezi 2 Corinteni 11:28). Fiecare biserică nou-plantată era o altă „povară” pe umerii săi. Creşterea, extinderea, lărgirea întotdeauna implică noi griji. Omul pe care-l foloseşte Dumnezeu trebuie să aibă umeri puternici. El nu trebuie să ezite sub provocarea numeroaselor griji şi responsabilităţi. Fiecare nou pas al credinţei pe care m-a îndemnat Dumnezeu să-l fac a adus cu sine numeroase noi griji şi probleme. Dumnezeu ştie cât de multe griji ne poate încredinţa. El nu caută să ne zdrobească – în sănătate sau putere; doar că puţini sunt lucrătorii dispuşi să lucreze, iar recolta este aşa de mare. Grijile sunt luate de la cei care le refuză şi sunt date ca şi daruri celor care nu se tem de ele. Uită de povara grijilor pe care o porţi – nu putem noi oare să le aruncăm pe toate asupra Lui?
Fiecare binecuvântare este legată de o serie de griji. Ele nu pot fi separate. Nu poţi învăţa să trăieşti cu binecuvântări până când nu înveţi să trăieşti cu griji.