TOTUL A ÎNCEPUT CU POCĂINŢA

Biserica pe care o cunoaştem astăzi a început cu pocăinţa. Atunci când Petru a predicat despre Cruce la Cincizecime, mii s-a întors la Cristos. Această biserică nouă a fost formată dintr-un singur trup, incluzând toate rasele, plin de dragostea reciprocă. Viaţa sa în comun a fost marcată de evanghelie, de spiritul de sacrificiu şi chiar de martiriu.

Începutul minunat este reflectat de Cuvântul lui Dumnezeu adresat lui Ieremia: „Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi” (Ieremia 2:21). Cu toate acestea, următoarele cuvintele ale Domnului descriu ceea ce se întâmplă deseori cu astfel de lucrări: „Cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică?” (2:21). Dumnezeu spunea: „Te-am sădit corect. Ai fost al Meu, purtând numele şi natura Mea. Dar acum ai degradat.”

Ce a cauzat această degradare în biserică? Aceasta este ceea ce a existat dintotdeauna şi va continua să fie – idolatria. Dumnezeu vorbeşte despre idolatrie atunci când îi spune lui Ieremia: „Poporul Meu şi-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de nici un ajutor!” (2:11).

Majoritatea creştinilor de azi identifică un idol drept orice intervine între oamenii lui Dumnezeu şi El Însuşi. Totuşi, aceasta este numai o descriere parţială a idolatriei.

Idolatria are de a face cu o problemă mai adâncă a inimii. Idolul numărul unu printre oamenii lui Dumnezeu nu este adulterul, pornografia sau alcoolul. Este o poftă mult mai puternică. Care este acest idol? Este ambiţia continuă pentru succes. Aceasta chiar are şi o doctrină pentru a se justifica.

Idolatria de a avea succes îi caracterizează pe mulţi dintre cei care se află în casa lui Dumnezeu astăzi. Aceşti oameni sunt integri, curaţi din punct de vedere moral, plini de fapte bune. Dar şi-au ridicat un idol al ambiţiei în inimile lor care nu poate fi zdruncinat.

Dumnezeu iubeşte să-şi binecuvânteze poporul Său. El doreşte ca oamenii Săi să reuşească în tot ceea ce fac ei onest. Dar există acum un duh de mânie pe pământ care pune stăpânire pe mulţi – acesta este duhul dragostei pentru faimă şi agonisirea de bunuri.

Un om din lume a spus recent: „Cel care moare cu cele mai multe jucării, acela câştigă.” În mod tragic, şi creştinii sunt prinşi în această goană.

Cât de mult ne-am îndepărtat noi de la evanghelia trăirii prin lepădarea de sine, de eul nostru şi de ambiţia lumească.