UN EXEMPLU AL SCOPULUI LUI DUMNEZEU PENTRU NOI ÎN LUAREA TROFEELOR

Atunci când David şi armata sa erau plecaţi Amaleciţii au năvălit asupra oraşului său Ţiclag. Aceşti jefuitori au luat toate femeile şi copiii şi au ars întregul oraş. Atunci când David s-a întors el "a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre…Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui" (1 Samuel 30:6).

Vorbind despre lupta spirituală! Acesta nu era doar un atac împotriva lui David. Era un atac nebunesc asupra scopului veşnic al lui Dumnezeu. Din nou diavolul urmărea sămânţa lui Dumnezeu.

Iată care este punctul central al luptei spirituale: Duşmanul a fost întotdeauna determinat să distrugă sămânţa lui Cristos. Iar acest lucru nu s-a schimbat chiar şi cu 2000 de ani după Cruce. Satan încă mai caută să distrugă sămânţa lui Dumnezeu şi el face acest lucru atacându-ne pe noi, sămânţa lui Cristos. David s-a simţit ameninţat atunci când a auzit nemulţumirea oamenilor săi. Dar David ştia că inima sa era curată înaintea lui Dumnezeu, iar Scriptura spune că el s-a încurajat în Domnul. Imediat acest om al credinţei a mers în căutarea Amaleciţilor şi a câştigat rapid lupta cu aceştia, salvând fiecare persoană şi posesiune care fuseseră luate (vezi 1 Samuel 30:19-20). David nu numai că a recuperat ceea ce fusese luat din Ţiclag, dar şi tot ce mai jefuiseră Amaleciţii.

Ce a făcut David cu toată prada de război? El a folosit-o pentru a menţine scopurile lui Dumnezeu. Pe lângă aceasta, el a trimis daruri din aceste trofee bătrânilor lui Iuda şi oraşelor unde el şi oamenii săi se ascunseseră (vezi 1 Samuel 30:26 şi 31). Acesta este un alt exemplu al scopului lui Dumnezeu în lupta noastră spirituală. Noi trebuie să luăm trofee din luptă nu doar pentru noi, dar şi pentru Trupul lui Cristos. Resursele pe care le câştigăm au menirea de a aduce binecuvântare altora.

Armata siriană a asediat oraşul Samaria în timpul unei foamete. Sirienii, pur şi simplu, şi-au ridicat tabăra în afara oraşului, aşteptând ca samaritenii să moară de foame. Situaţia de după zidurile oraşului a devenit atât de grea încât un cap de măgar era vândut cu optzeci bucăţi de argint. Lucrurile s-au înrăutăţit atât de mult, încât femeile îşi dădeau copiii să fie fierţi pentru mâncare. Era o nebunie curată (vezi 2 Împăraţi 6).

Patru leproşi care trăiau în afara zidurilor oraşului şi-au zis unul către altul: "La ce să şedem aici până vom muri?...Haidem dar să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri" (2 Împăraţi 7:3-4). Astfel, ei s-au îndreptat spre tabăra sirienilor.

Atunci când au sosit în jur era o tăcere de moarte. Nici un suflet nu se vedea în zare. Atunci ei au început să caute în fiecare cort, dar toţi erau plecaţi. Scriptura explică: "Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de cară şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: "Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii Hetiţilor şi pe împăraţii Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră." Şi s-au sculat şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa" (7:6-7).

Atunci când leproşii şi-au dat seama de acest lucru au mers prin tabără, au mâncat şi au băut şi apoi s-au întors în oraş spunând: "Veniţi cu noi. Nu veţi crede, dar sirienii şi-au părăsit tabăra" (vezi 7:10). Domnul a schimbat complet întreaga situaţie. El a luat trofeele din luptă şi le-a folosit pentru a restabili şi împrospăta poporul Său, menţinând cauza Sa pe pământ.

Vezi tu imaginea în ansamblu? Începi tu să înţelegi motivul luptei tale din prezent? Cei care îşi pun încrederea în Domnul au promisiunea de a avea victorie glorioasă asupra întregii puteri a duşmanului. Dumnezeu vrea ca tu să ştii: "Da, vei trece prin toate victorios. Dar voi face din tine mai mult decât un biruitor. Voi realiza un scop şi mai mare în tine pentru Împărăţia Mea. Vei ieşi din această bătălie cu mult mai multe trofee decât le vei putea purta."