“AVA, ADICA TATA”

Duhul Sfânt are un mod de a simplifica relatia noastrã cu Dumnezeu Tatãl si Isus. El este Acela care ne învatã sã spunem "Abba (Romaneste: Ava), adicã Tatã."

Aceastã expresie se referã la un obicei oriental din vremurile biblice, referitoare la adoptarea unui copil. Pânã când actele de adoptie erau semnate si sigilate de cãtre tatãl adoptiv, copilul îl vedea pe acest om ca pe un tatã. Dar nu avea dreptul sã îl strige Ava, însemnând "al meu" (Tatãl meu).

Totusi, de îndatã ce actele erau semnate, înregistrate si sigilate, tutorele copilului îl prezenta pe copil cãtre tatãl adoptiv – si pentru prima datã copilul putea sã spunã "Ava,Tatã!" Când tatãl îl îmbrãtisa, tânãrul putea striga "Tatãl meu! Nu mai e doar un tatã (oarecare), ci e al meu!"

Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. El e tutorele tãu în Christos. El te prezintã la Tatãl. Si îti aduce aminte mereu: “eu am sigilat actele. Tu nu mai esti orfan - tu esti în mod legal copil al lui Dumnezeu! Acum ai un Tatã atât de iubitor, bogat, puternic. Îmbrãtisazã-L – numeste-L ‘Tatãl meu’. Am venit sã-ti arãt cât esti de iubit de El! El te-a iubit si te-a dorit!"

Ar trebui sã plângem de bucurie nemãrginitã si sã dãm multumiri. Duhul din noi literalmente strigã, "Esti mostenitor, un mostenitor a tot ceea ce Isus a câstigat". Si încã ce mostenire ai, pentru cã Tatãl tãu este cel mai bogat din intregul univers! Nu te îndepãrta de El, El nu e supãrat pe tine. Nu te mai purta ca un orfan care e sãrãc-lipit, ducând lipsã de bucurie si izbândã spiritualã. Tu nu esti pãrãsit - asa cã bucurã-te de El si în El!

Nu numai cã nu suntem pãrãsiti, ci Duhul Sfãnt este acolo cu noi în timpul momentelor tulburi, sau cãnd suntem în suferintã.

Misiunea Duhului Sfãnt este sã consoleze, sa mãngãie pe mireasa lui Christos în absenta Mirelui: “Şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.); care să rămână cu voi în veac”; (Ioan 14:16). “Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt..” (v. 26).

Mângâietor înseamnã "cel care linisteste, care alinã într-o vreme de durere sau necaz", cel care calmeazã suferinta si durerea, aduce consolare, mângâie si încurajeazã. Dar mie îmi place aceastã definitie din limba greacã: “cel care te aseazã pe un pat cald, în sigurantã." În vremea rece, în noaptea întunecoasã a sufletului tau, el te întinde, te aseazã pe patul moale al mângâierii sale, alinându-te cu mâna sa iubitoare.

Numindu-l Mângâietor pe Duhul Sfânt, Isus a fãcut o prezicere infailibilã. El a prezis cã poporul Sãu va suferi lipsã de confort, de mângâiere si va avea nevoie de alinare, cã va fi multã durere si suferintã în poporul Sãu în zilele din urmã.

Duhul Sfânt îti aduce mângâiere, amintindu-ti cã el trãieste în tine cu toatã puterea lui Dumnezeu, inseparabilã de El, cãci e în fiinta Sa. Si iatã de ce poti spune: "Mai mare este Cel care este în mine decât toate puterile lumii împreunã, mai mare decât toate puterile demonice!" Dumnezeu a trimis pe Duhul pentru a te feri de ghearele lui satan – ca sã ridice duhul tau, ca sã ia de la tine orice tristete si sã inunde sufletul tãu cu dragostea Domnului tãu.

“Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romans 5:3, 5).