DIN ÎNTUNERIC LA LUMINĂ
Care este acel lucru care ne va scoate din vieţile noastre mizerabile de vină, frică şi depresie? Ce ne va face să vedem că ne aşteaptă în faţă o viaţă mult mai glorioasă?
Pavel a spus: „Mulţămind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină” (Coloseni 1:12).
Doreşti tu această viaţă glorioasă, liberă? Crezi tu acum că aceasta este moştenirea ta? Crezi tu acum că Dumnezeu doreşte cu disperare ca tu s-o ai? Atunci accept-o prin credinţă şi păşeşte în ea! Proclam-o ca fiind a ta? Pavel spune: „Nu aţi suferit îndeajuns? Încă nu v-aţi învăţat lecţia?” Cu alte cuvinte, „încă nu aţi obosit de a trăi o viaţă de frică şi tortură mintală? Încă nu aţi învăţat că există o cale mai bună?”
„Cel neprihănit prin credinţă va trăi” (Galateni 3:11). Trebuie doar să-ţi pui credinţa în ceea ce Dumnezeu a spus că va face pentru tine. Această viaţă liberă a neprihănirii, bucuriei şi păcii în Duhul Sfânt este un dar. Nu poţi să-l câştigi prin merite proprii.
Cea mai mare bucurie din toate este de a şti că nu mai eşti „vinovat” în faţa lui Dumnezeu. Este bucuria de a şti că credinţa ta te îndreptăţeşte în faţa Lui.
„Ferice de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate, şi ale căror păcare sunt acoperite.” Binecuvântată şi fericită şi de invidiat este persoana a cărei păcate Domnul nu le ţine în seamă” (Romani4:7-8).
Avraam a devenit tatăl naţiunilor doar prin faptul că L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt. El s-ar fi putut îndoi şi pierde totul.
„El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necreedinţă, ci, întărit, prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească... Dar nu numai pentru el este scris... ci este scris şi pentru noi... care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Cristos, Domnul nostru” (Romani 4:20-24).
Noi credem că El ne iartă şi ne mântuieşte; noi trebuie să credem că El ne va păzi. Puterea care ne mântuieşte, ne şi păzeşte! Credinţa care L-a adus pe Cristos în vieţile noastre ne păzeşte de cădere.
„Deci, fiindcă suntem socotoţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Lui îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” (Romani 5:1-2).