ACEEAŞI CREDINŢĂ

Nu este şocant faptul că copiii lui Israel L-au crezut pe Dumnezeu că îi va scoate din Egipt, dar nu puteau crede că El îi va putea aduce în Ţara Promisă? Ei au supravieţuit celor zece urgii supranaturale. Ei au privit îngroziţi cum moartea a răpit toţi întâi-născuţii din Egipt, iar dintre ei nimeni nu a murit. Ei au fost martori unei privelişti de necrezut în care marea s-a împărţit în două şi s-a făcut o trecere prin care ei au putut trece toată marea! Apoi ei au privit cu uimire cum apa mării a căzut peste faraon şi armata lui, înecându-i.

„În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mîna Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării...şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul” (Exod 14:30-31).

Cât de fericit era Israel! Ei erau acum salvaţi! Vechea viaţă a rămas în urmă, iar noua viaţă le aparţinea. Ei au dansat de bucurie, plini de anticiparea unei noi vieţi glorioase într-o ţară a frumuseţii şi odihnei.

„Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii tale, în locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne…” (Exod 15:17).

Doar cu şase săptămâni mai târziu oamenii au căzut într-o adâncă disperare! Erau mizerabili, tulburaţi, îngroziţi şi se plângeau. Ei uitaseră de toată puterea miraculoasă a lui Dumnezeu.

„Toată adunarea copiilor lui Israel… în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului... a cîrtit împotriva lui Moise… Cum de n-am murit loviţi de mîna Domnului în ţara Egiptului…” (Exod 16:1-3).

În săptămânile care au urmat, aceeaşi oameni s-au îndoit de Dumnezeu cu zece ocazii diferite.

Isus a spus: „Nu te teme, turmă mică; pentru ca Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia” (Luca 12:32).

Dumnezeu doreşte să-mi dea o împărăţie? Unde este ea?

„Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile [vizibil]… Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17:20,21). Este ceva ce îţi aparţine în omul dinlăuntru. Este o viaţă liberă!

„Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17).