Preaiubiţilor

Atât de multe necazuri. Atât de multă suferinţă. Atât de multă durere produsă de boli, maladii şi dezastre. Atât de mulţi credincioşi aflaţi în suferinţă. Atât de mulţi oameni se confruntă cu criza financiară. Biblia ne spune: „De multe ori vine nenorocirea peste сel fără prihană...” Totuşi, fraza următoare din acest verset schimbă în întregime sensul: „...dar Domnul îl scapă totdeauna din ea” (Psalmul 34:19).

 

David a strigat: „Doamne, adu-Ţi aminte de David, şi de toate necazurile lui!” (Psalmul 132:1). Acest om evlavios s-a confruntat cu multe necazuri. Rugăciunea lui a fost: „Doamne, Tu i-ai eliberat pe alţii din necazurile lor. Nu uita şi de mine. Ajută-mă, eliberează-mă.”

 

Apostolul Pavel, de asemenea, a trecut prin multe necazuri. El a scris: „Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri” (Fapte 20:23). Pavel a adăugat: „Nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri” (1 Tesaloniceni 3:3). El spunea: „Preaiubiţi sfinţi, nu vă întrebaţi de ce eu trebuie să trec prin aşa de multe dureri. Aceste lucruri nu mă fac să-L pun la îndoială pe Dumnezeu.”

 

„Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări” (2 Corinteni 6:4). Observaţi accentul pus de Pavel aici: „prin multă răbdare.” Ai pierdut tu răbdarea în necazul tău? Te-ai descurajat tu atât de mult, încât ai ajuns în punctul de a te lăsa de credinţa ta?

 

Un pastor şi soţia sa mi-au scris: „Suntem atât de descurajaţi. Am avut parte de un comportament atât de urât din partea altor oameni şi am fost atât de neapreciaţi. Suntem devastaţi financiar şi vedem foarte puţină roadă de pe urma lucrului nostru. Ne-am rugat, am crezut şi ne-am ţinut de credinţă. Dar acum suntem la capătul răbdării noastre. Nu vrem să ne îndoim, dar avem nevoie de o minune. Avem nevoie să vedem cel puţin un semn pentru a putea merge mai departe.” 

 

Oricare cuvinte n-aş folosi pentru a încuraja pe cel deprimat acestea par a fi nepotrivite. Dar ştiu un singur lucru: noi Îi slujim unui Tată bun şi iubitor. Cuvântul Său spune că El este simte necazurile noastre. Iar convingerea mea fermă este că şi în acest moment El aşteaptă ca tu să laşi toate temerile tale, îngrijorările şi întrebările tale – toate grijile şi poverile tale – şi să ai încredere că El te va elibera, datorită bunătăţii şi dragostei Sale faţă de tine.

 

Pune la inimă următoarele versete din Scriptură şi fie ca credinţa să răsară în inima ta. Dumnezeu nu te-a uitat.

 

• Psalmul 117:2: „Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!”

• Psalmul 119:76: „Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău!”

• Isaia 54:7-8, 10: „Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.”