DOMNUL, NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ
„Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „DOMNUL, NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ!” (Ieremia 23: 5-6).
Dumnezeu i-a dat profetului Ieremia o revelaţie a lui Iehova Ţichenu într-o vreme de criză similară celeia cu care ne confruntăm astăzi. Deci, ce înseamnă acest lucru pentru noi în termeni practici? Ce neprihănire este aceasta a cărui Domn este El şi cum trebuie să-L cunoaştem şi să-L înţelegem pe Isus în acest rol?
Pavel ne prezintă în câteva pasaje o parte din esenţa definiţiei lui Dumnezeu în ce priveşte neprihănirea.
„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire” (Romani 4:3).
„Lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire” (Romani 4:9).
„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire” (Galateni 3:6).
Fiecare din aceste versete se referă la un singur lucru pe care l-a făcut Avraam pentru a ajunge la neprihănirea adevărată: el a crezut.
În cele din urmă, Pavel oferă definiţia Domnului pentru neprihănire: „El [Avraam] nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit, prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. De aceea, credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire” (Romani 4:20-22).
Biblia nu putea să prezinte acest subiect mai clar decât atât. Neprihănirea înseamnă a crede promisiunile lui Dumnezeu cu deplina convingere că El îşi va ţine cuvântul.”
Dumnezeu i-a dat profetului Ieremia o revelaţie a lui Iehova Ţichenu într-o vreme de criză similară celeia cu care ne confruntăm astăzi. Deci, ce înseamnă acest lucru pentru noi în termeni practici? Ce neprihănire este aceasta a cărui Domn este El şi cum trebuie să-L cunoaştem şi să-L înţelegem pe Isus în acest rol?
Pavel ne prezintă în câteva pasaje o parte din esenţa definiţiei lui Dumnezeu în ce priveşte neprihănirea.
„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire” (Romani 4:3).
„Lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire” (Romani 4:9).
„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire” (Galateni 3:6).
Fiecare din aceste versete se referă la un singur lucru pe care l-a făcut Avraam pentru a ajunge la neprihănirea adevărată: el a crezut.
În cele din urmă, Pavel oferă definiţia Domnului pentru neprihănire: „El [Avraam] nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit, prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. De aceea, credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire” (Romani 4:20-22).
Biblia nu putea să prezinte acest subiect mai clar decât atât. Neprihănirea înseamnă a crede promisiunile lui Dumnezeu cu deplina convingere că El îşi va ţine cuvântul.”