O UMBLARE PLACUTA DOMNULUI
Apostolul Pavel a invatat astfel pe biserica din Colosse: “(Umblati) pentru ca sa va purtati intr-un chip vrednic de Domnul, ca sa-I fiti placuti in orice lucru, aducand roade in tot felul de fapte bune, si crescand in cunostinta lui Dumnezeu” (Coloseni, 1:10).
Ce trebuie sa facem, pentru a avea o umblare placuta Domnului, intr-un chip vrednic de El? Pavel ne spune: “ Imbracati-va dar - ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti - cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare; Ingaduindu-va unul pe altul, si iertandu-va unul pe altul, oricine are pricina sa se planga de altul; asa cum cum v-a iertat Hristos, asa sa va iertati si voi” (Coloseni 3:12-13, parafrazarea mea).
Pavel ne spune in asa de multe randuri: “Iata cuvantul meu catre voi in aceste vremuri critice. In vederea vremurilor grele care stiti ca vor veni, urmeaza ca voi sa aveti grija de umblarea voastra cu Domnul”.
Cu alte cuvinte, urmeaza sa ne intrebam: “Seman eu din ce in ce mai mult cu Christos? Devin eu din ce in ce mai rabdator, sau mai iute la manie? Mai bun, mai bland, mai intelegator, sau mai rau si mai argumentatiov, mai certaret? Mai grijuliu si mai iertator, sau mai inveninat, mai plin de resentimente, mai ranchiunos? Sunt eu rabdator cu ceilalti? Am eu rabdare cu ceilalti din jurul meu in slabiciunea si greselile lor, sau trebuie ca eu sa fiu mereu cel ce are dreptate?”
Pavel sugereaza ca, in vederea unei zile de felul acesta ce va sa vina, nu conteaza ce realizari mari ai tu sau ce fapte bune faci tu. Nu conteaza cat de bun esti tu cu strainul, nici cate suflete aduci tu la Christos, caci tot ramane intrebarea aceasta: Devii tu mai iubitor, mai rabdator, mai iertator, mai tolerant fata de celalalt?
Cercetand umblarea ta cu Christos inseamna sa fii cu bagare de seama nu atat de mult la ce realizezi tu, ci la ce devii tu. Asemenea umblare nu poate fi obtinuta doar prin efortul tau omenesc. Nu se va produce prin auto-determinare, zacandu-ti ”O sa devin felul acela de credincios!” ci mai degraba, se intampla prin lucrarea Duhului Sfant, prin credinta in Cuvantul Sau.
Mai intai, citim aceste cuvinte si le credem ca fiind chemarea lui Dumnezeu pentru noi, ca sa ne cercetam. Asa ca cerem Duhului sa ne descopere cine suntem noi cu adevarat, si ne masuram prin comparatie cu Cuvantul Sau. Iar apoi cerem Duhului Sfant sa ne ajute sa ne schimbam.
Ce trebuie sa facem, pentru a avea o umblare placuta Domnului, intr-un chip vrednic de El? Pavel ne spune: “ Imbracati-va dar - ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti - cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare; Ingaduindu-va unul pe altul, si iertandu-va unul pe altul, oricine are pricina sa se planga de altul; asa cum cum v-a iertat Hristos, asa sa va iertati si voi” (Coloseni 3:12-13, parafrazarea mea).
Pavel ne spune in asa de multe randuri: “Iata cuvantul meu catre voi in aceste vremuri critice. In vederea vremurilor grele care stiti ca vor veni, urmeaza ca voi sa aveti grija de umblarea voastra cu Domnul”.
Cu alte cuvinte, urmeaza sa ne intrebam: “Seman eu din ce in ce mai mult cu Christos? Devin eu din ce in ce mai rabdator, sau mai iute la manie? Mai bun, mai bland, mai intelegator, sau mai rau si mai argumentatiov, mai certaret? Mai grijuliu si mai iertator, sau mai inveninat, mai plin de resentimente, mai ranchiunos? Sunt eu rabdator cu ceilalti? Am eu rabdare cu ceilalti din jurul meu in slabiciunea si greselile lor, sau trebuie ca eu sa fiu mereu cel ce are dreptate?”
Pavel sugereaza ca, in vederea unei zile de felul acesta ce va sa vina, nu conteaza ce realizari mari ai tu sau ce fapte bune faci tu. Nu conteaza cat de bun esti tu cu strainul, nici cate suflete aduci tu la Christos, caci tot ramane intrebarea aceasta: Devii tu mai iubitor, mai rabdator, mai iertator, mai tolerant fata de celalalt?
Cercetand umblarea ta cu Christos inseamna sa fii cu bagare de seama nu atat de mult la ce realizezi tu, ci la ce devii tu. Asemenea umblare nu poate fi obtinuta doar prin efortul tau omenesc. Nu se va produce prin auto-determinare, zacandu-ti ”O sa devin felul acela de credincios!” ci mai degraba, se intampla prin lucrarea Duhului Sfant, prin credinta in Cuvantul Sau.
Mai intai, citim aceste cuvinte si le credem ca fiind chemarea lui Dumnezeu pentru noi, ca sa ne cercetam. Asa ca cerem Duhului sa ne descopere cine suntem noi cu adevarat, si ne masuram prin comparatie cu Cuvantul Sau. Iar apoi cerem Duhului Sfant sa ne ajute sa ne schimbam.