PACEA SI DUHUL SFANT
Cui da, cui lasa Isus pacea Sa? V-ati putea gandi: “Nu-s eu vrednic sa traiesc in pacea lui Hristos. Am prea mult zbucium in viata mea. Si o credinta asa de slaba..”
Bine ati face sa luati aminte la oamenii carora le-a dat Isus pacea Sa mai intai. Nici unul din ei nu era vrednic. Si unul macar nu avea dreptul la aceasta.
Ganditi-va la Petru. Isus avea sa lase pacea Lui peste un lucrator al evangheliei care curand avea sa scoata pe gura blesteme, sa nege jurandu-se ca nu L-a cunoscut. Petru era zelos in dragostea lui pentru Hristos, dar avea si sa se lepede de el.
Apoi mai erau Iacov si fratele lui Ioan, barbati cu spirit competitiv, intotdeauna cautand sa le fie recunoscute meritele. Au cerut sa stea unul la dreapta si altul la stanga lui Isus cand acesta avea sa acceada la tronul Sau in glorie.
Ceilalti ucenici nu erau nici ei mai virtuosi. Mocneau de furie cand Iacov si Ioan au incercat sa le-o ia inainte. Apoi Toma, un om al lui Dumnezeu care s-a indoit. Toti ucenicii aveau o credinta asa de mica, ca lucrul asta l-a uimit si a apasat asupra lui Hristos. Chiar si dupa Inviere, cand s-a dus vorba ca “Isus a inviat” ucenicii era “zabavnici la credinta”.
Dar asta nu e tot. Mai erau si cei derutati. Cei care n-au priceput caile Domnului. Pildele, parabolele Lui i-au derutat. Dupa Rastignire, si-au pierdut orice simt al unitatii pe care l-ar fi avut, risipindu-se in toate directiile.
Ce tablou: Oamenii astia erau dezbinati, plini de teama, neincredere, pareri de rau, confuzie, rivalitate, mandrie. Si totusi, acelorasi robi tulburati Isus le-a spus: “Va voi da pacea Mea”.
Ucenicii nu fusesera alesi pentru ca erau buni sau neprihaniti; atata lucru e clar. Nici pentru talentul sau abilitatile lor. Erau niste pescari si lucratori cu ziua, umili si modesti.
Cristos i-a chemat si i-a ales pe ucenici pentru ca a vazut ceva in inima lor. Si privind in inima lor, stia ca fiecare dintre ei avea sa se predea Duhului Sfant.
In acel moment, tot ceea ce ucenicii aveau era o promisiune ca Christos le va da pacea Sa. Plinatatea acelei paci avea sa le fie data la Cincizecime. Adica atunci cand Duhul Sfant avea sa se coboare si sa locuiasca in ei. Noi primim pacea lui Cristos de la Duhul Sfant. Aceasta pace vine peste noi pe masura ce Duhul ni-L descopera pe Cristos. Cu cat vrei mai mult din Isus, cu atat Duhul o sa-ti arate mai mult din El– si cu atat mai mult din pacea adevarata a lui Christos vei avea.
Bine ati face sa luati aminte la oamenii carora le-a dat Isus pacea Sa mai intai. Nici unul din ei nu era vrednic. Si unul macar nu avea dreptul la aceasta.
Ganditi-va la Petru. Isus avea sa lase pacea Lui peste un lucrator al evangheliei care curand avea sa scoata pe gura blesteme, sa nege jurandu-se ca nu L-a cunoscut. Petru era zelos in dragostea lui pentru Hristos, dar avea si sa se lepede de el.
Apoi mai erau Iacov si fratele lui Ioan, barbati cu spirit competitiv, intotdeauna cautand sa le fie recunoscute meritele. Au cerut sa stea unul la dreapta si altul la stanga lui Isus cand acesta avea sa acceada la tronul Sau in glorie.
Ceilalti ucenici nu erau nici ei mai virtuosi. Mocneau de furie cand Iacov si Ioan au incercat sa le-o ia inainte. Apoi Toma, un om al lui Dumnezeu care s-a indoit. Toti ucenicii aveau o credinta asa de mica, ca lucrul asta l-a uimit si a apasat asupra lui Hristos. Chiar si dupa Inviere, cand s-a dus vorba ca “Isus a inviat” ucenicii era “zabavnici la credinta”.
Dar asta nu e tot. Mai erau si cei derutati. Cei care n-au priceput caile Domnului. Pildele, parabolele Lui i-au derutat. Dupa Rastignire, si-au pierdut orice simt al unitatii pe care l-ar fi avut, risipindu-se in toate directiile.
Ce tablou: Oamenii astia erau dezbinati, plini de teama, neincredere, pareri de rau, confuzie, rivalitate, mandrie. Si totusi, acelorasi robi tulburati Isus le-a spus: “Va voi da pacea Mea”.
Ucenicii nu fusesera alesi pentru ca erau buni sau neprihaniti; atata lucru e clar. Nici pentru talentul sau abilitatile lor. Erau niste pescari si lucratori cu ziua, umili si modesti.
Cristos i-a chemat si i-a ales pe ucenici pentru ca a vazut ceva in inima lor. Si privind in inima lor, stia ca fiecare dintre ei avea sa se predea Duhului Sfant.
In acel moment, tot ceea ce ucenicii aveau era o promisiune ca Christos le va da pacea Sa. Plinatatea acelei paci avea sa le fie data la Cincizecime. Adica atunci cand Duhul Sfant avea sa se coboare si sa locuiasca in ei. Noi primim pacea lui Cristos de la Duhul Sfant. Aceasta pace vine peste noi pe masura ce Duhul ni-L descopera pe Cristos. Cu cat vrei mai mult din Isus, cu atat Duhul o sa-ti arate mai mult din El– si cu atat mai mult din pacea adevarata a lui Christos vei avea.