MULŢUMIRE

Mulţumirea a fost un mare test în viaţa lui Pavel. Şi-apoi, Dumnezeu a spus că-l va folosi cu putere. „El este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel” (Fapte 9:15). Atunci când Pavel a primit la început această însărcinare, „îndată a început să propovăduaiscă în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu” (9:20).

Pavel nu era grăbit să vadă totul împlinit în timpul vieţii sale. El ştia că avea o promisiune sigură de la Dumnezeu şi el s-a ţinut de ea. Cât despre momentul din prezent, el era mulţumit să slujească oriunde se afla: mărturisind unui temnicer, unui marinar, la câteva femei pe malul unui râu. Acest om avea o însărcinare universală, totuşi, el era credincios în mărturisirea unu la unu.

Pavel nici nu era gelos pe bărbaţii mai tineri care păreau să-l neglijeze. În timp ce ei călătoreau prin lume câştigând evrei şi neamuri pentru Cristos, Pavel se afla în închisoare. El era nevoit să asculte veştile despre convertirea unor mari mulţimi de către bărbaţi cu care el se luptase în ceea ce priveşte evanghelia harului. Cu toate acestea, Pavel nu i-a invidiat pe aceşti oameni. El ştia că un om predat lui Cristos ştie cum să se umilească şi cum să se ridice: „Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig... dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi îndeajuns” (1 Timotei 6:6, 8).

Lumea de azi i-ar putea spune lui Pavel: „Te afli acum la sfârşitul vieţii tale. Totuşi, n-ai nici o economie, nici o investiţie. Tot ceea ce ai este un schimb de haine.” Ştiu care ar fi răspunsul lui Pavel: „O, dar L-am câştigat pe Cristos. Vă spun că eu sunt câştigătorul. Am găsit perla de un mare preţ. Isus mi-a dat puterea să renunţ la tot şi s-o iau din nou singur. Deci, am renunţat la tot, iar acum mă aşteaptă o coroană. Am doar un singur scop în această viaţă: să-L văd pe Isus al meu, faţă în faţă. Toate suferinţele din prezent nu pot fi comparate cu bucuria ce mă aşteaptă.”