CUM SĂ NE RIDICĂM LA LUPTĂ!

Desi se vorbeste atât de mult în bisericã despre rãzboiul spiritual, crestinii tot nu au învãtat cum sã facã faţă, cum sã ţinã piept vrãjmasului. Suntem adversari usor de învins pentru diavol!

Nu cred cã absolut fiecare nenorocire care se întâmplã unui crestin vine de la diavol. În mod gresit dãm vina pe el când în mare parte e vorba de propria noastrã nepãsare, neascultare si trândãvie.

E usor sã dãm vina pe cel rãu pentru nesãbuinta noastrã. În acest fel, nu mai suntem nevoiti sã ne asumãm noi problema respectivã. Dar existã un rãu real în lume astãzi - iar el chiar e ocupat sa-si facã treaba, sã facã rãu!

Dati-mi voie sã vã spun câte ceva despre strategia lui satan. Dacã tot nu poate sã-L dea jos pe Cel Atotputernic de pe tronul Sãu, atunci mãcar încearcã sã distrugã imaginea lui Dumnezeu din voi! El vrea sã transforme în cârtitori si hulitori pe cei ce aduc laudã si închinare Domnului.

Satan nu vã poate ataca dupã bunul sãu plac. Dumnezeu a pus un zid de foc în jurul fiecãrui copil al Sãu, iar satan nu poate trece de acel zid fãrã permisiunea lui Dumnezeu.

Satan nu poate citi în mintea unui crestin. Unora le este teamã sã se roage din cauzã cã ei cred cã diavolul trage cu urechea la ei! Altii cred cã diavolul le poate citi fiecare gând. Nu e deloc asa! Numai Dumnezeu este omniprezent si atotstiutor.

Scriptura ne porunceste sã ne ridicãm, sã ne întãrim si sã ne luptãm împotriva cãrnii si a celui rãu: “Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” (1 Corinteni 16:13). “Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10).

Trebuie sã devii sãtul pânã-n gât, pur si simplu sã nu mai poti suferi situatia în care diavolul te tine apãsat – trãind la nivelul de jos, deprimat, nefericit, gol pe dinãuntru, hãrtuit!

Cartea Judecători ne spune: “Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului; şi Domnul i-a dat în mâinile lui Madian, timp de şapte ani. Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel” (Judecători 6:1–2).

Israelitii se gãseau la cel mai scãzut nivel la care fuseserã vreodatã. Erau siliti sã trãiascã în pesteri întunecoase si vãgãuni umede, înfometati, înfricosati si neajutorati. Dar deodatã ceva s-a întâmplat. A început cu Ghedeon, si s-a întins peste întreaga tabãrã: lui Israel i-a ajuns cutitul la os, s-a sãturat panã peste cap, n-a mai putut rãbda sã continue sã se ascundã în acele pesteri întunecoase!

Ghedeon si-a spus: “Cât sã mai rãbdam toate acestea? Ei fac ce vor, se duc unde vor pe pãmânturile noastre. Nimeni nu li se opune, nu se ridicã, nimeni nu face nimic împotriva lor! Ni s-a spus cã avem un Dumnezeu care a intervenit pentru pãrintii nostri. Dar iatã-ne acum: suntem pustiiti si nenorociti. Trãim în continuã fricã!"

Ceva s-a revoltat în Ghedeon. El a spus tocmai ce Dumnezeu astepta sã audã: “Prea mult! Pâna aici! Destul! Noi slujim unui Dumnezeu puternic, victorios. De ce, dar, sã continuãm, zi de zi, rabdând acest abuz?”

Dumnezeu nu va lucra pânã când tu nu esti complet dezgustat - pânã când nu mai poti suferi sã tot fii în situatia de a nu mai putea suferi!

Trebuie sã faci ca Ghedeon: sã strigi cãtre Domnul! Noi servim aceluiasi Dumnezeu cãruia îi slujea Israel. Dacã El a auzit plânsetul, strigãtul lui Israel în idolatria lor, El te va auzi si pe tine - în sinceritatea inimii tale.