GUSTAND O BUCATICA DE RAI

Anticiparea este ceva în avans, o experientã partialã sau cunoastere în avans despre ceva ce va veni sau va fi. Biblia o denumeste arvunã – “arvună (a) moştenirii noastre” (Efeseni 1:14). Inseamnã a gusta o bucãticã din întreg, a lua o înghititurã înainte de a avea întregul. Mostenirea noastrã este Hristos însusi – iar Duhul Sfânt ne aduce în însusi prezenta Sa ca o arvunã, ca o experientã anticipatã de a fi primiti ca mireasã a Sa, bucurându-ne de dragostea vesnicã si comuniunea, legatura noastrã cu El.

Pavel descrie poporul lui Dumnezeu care este "pecetluit cu Duhul Sfânt" (Ephesians 1:13). Ni se vorbeste aici de un popor anume însemnat cu lucrarea Duhului. Duhul Sfânt a produs în ei un semn deosebit, o lucrare glorioasã ascunsã – ceva supranatural care i-a schimbat pentru totdeauna.

Ei nu mai sunt niste credinciosi obisnuiti. Nu mai sunt "din aceastã lume", pentru cã ei si-au pus nãdejdea în lucrurile ceresti, nu în cele pãmântesti. Ei nu sunt clãtinati de evenimentele mondiale; mai degrabã, sunt de neclintit. Nu sunt cãldicei sau cu inima impartitã. În schimb, inima lor strigã zi si noapte: "Vino repede, Doamne Isuse...."

Ce s-a întâmplat cu ei? Ce lucrare a produs Duhul Sfânt în acesti credinciosi? Ce i-a marcat si i-a pecetluit pe ei pentru vecie ca fiind ai Domnului? Pur si simplu aceasta: Duhul Sfânt le-a dat o arvunã, o experientã anticipatã a gloriei prezentei Sale! El s-a pogorât la ei, le-a dat sa guste o bucaticã de rai – iar ei au experimentat o manifestare supranaturalã a mãretiei Sale desãvârsite! El ne dãruieste “o bucatica de rai" cu care sa mergem în rai – un stimulent pentru apetitul nostru.

Ce fel de mireasã credeti cã va prezenta Duhul cãtre Isus Christos în acea zi de descoperire? Una care are inima împartitã? A cãrei dragoste este cãldicica, sau rece? Care nu este credincioasã lui Isus? Care nu este aproape, nu este intimã cu Christos?

Dacã îL iubiti cu adevãrat pe Isus, el este intotdeauna în mintea, în gândul vostru. El este prezent în fiecare moment în care suntem treji. Unii crestini gândesc: "Aceasta se va întâmpla dupã ce voi muri. Când ajung în rai, totul se va schimba. Atunci voi deveni mireasa deosebitã a Domnului”. Nu. Moartea nu sfinteste pe cineva! Acest Duh Sfânt este aici astãzi. El trãieste si face lucrarea Sa în noi – ca sã produca în noi o dragoste aprinsã pentru Christos aici.

Romani 8:26 descrie una din cele mai puternice lucrãri ale Duhului Sfânt în inima credinciosului: “Tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”.

Cuvântul din limba greacã folosit pentru geamãt înseamnã "tânjire" – a suspina pentru mai mult din Christos. Putem tânji dupã Isus atât de mult încât chiar stând în prezenta Lui si nimic nu ne iese pe gurã decât un geamãt adânc - ceva care nu poate fi rostit. El spune: "Isuse, tu esti singura fericire aici în aceastã lume. Eu am gustat si am vãzut cã tu esti bun - si te vreau pe deplin”.

Acesta este semnul cuiva care umblã în Duhul. El nu se mai saturã de Isus! La fel ca Pavel, el de-abia asteaptã sã plece sã fie cu Domnul!