STAI LINIŞTIT ŞI SĂ ŞTII
În 1958 am fost zdrobit de durere din cauza unei ştiri despre şapte băieţi adolescenţi care au fost chemaţi în faţa judecăţii pentru uciderea unui băiat infirm. Duhul Sfânt s-a atins de mine atât de puternic, încât m-am simţit călăuzit să plec la tribunalul din New York unde procesul urma să aibă loc, şi am intrat în sala de şedinţe fiind convins că Duhul mă îndemnase să încerc a le vorbi acelor tineri.
În timp ce procesul din acea zi se apropia de încheiere, dintr-odată, mi-am dat seama de un lucru. M-am gândit: „Acei băieţi urmează să fie conduşi prin acea uşă din spate, în lanţuri, şi eu nu-i voi mai vedea niciodată.” Aşa că m-am ridicat şi mi-am făcut trecere spre masa judecătorului, unde l-am rugat să-mi permită să vorbesc cu băieţii înainte ca ei să se întoarcă în celulele lor.
Într-o clipă poliţiştii s-au năpustit asupra mea şi am fost escortat fără multă ceremonie din sala de judecată. Lumini de blitz au început să apară în jurul meu şi am fost asaltat cu întrebări de la reporterii care scriau despre proces. Puteam doar să stau acolo fără grai, complet uluit, într-o situaţie umilitoare şi jenantă. M-am gândit: „Ce va crede biserica mea? Oamenii se vor uita la mine ca la un nebun. Am fost aşa de naiv.”
În mijlocul acelui haos, m-am rugat înăuntru: „Doamne, credeam că Tu mi-ai spus să vin aici. Ce a mers greşit?” Desigur că nu mă puteam ruga cu voce tare, deoarece cei din mass-media ar fi crezut că eram chiar mai nebun decât păream. (Şi deja arătam destul de neghiob purtând un papion!)
Dumnezeu a auzit strigătul acestui om sărman în acea zi şi de atunci încolo El a onorat strigătul meu făcut în linişte. Vedeţi voi că anume cu acea scenă jalnică de la tribunal a luat naştere lucrarea Teen Challenge, astăzi fiind extinsă prin toată lumea. Şi împărtăşesc fericit mărturia umilă a lui David din Psalmul 34: „Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure” (Psalmul 34:2).
Cu alte cuvinte, David spune aici: „Am ceva de spus tuturor oamenilor smeriţi ai lui Dumnezeu de pe pământ, acum şi în veacurile care vor veni. Atât timp cât această lume va exista, Domnul va elibera pe oricine va striga la El şi se va încrede în El. În îndurarea şi dragostea Sa incredibilă, El m-a eliberat, chiar dacă făcusem o mişcare foarte nesăbuită.”
Tot ce trebuie să ştiţi este că Domnul nostru binecuvântat a auzit de atunci încolo fiecare strigăt sincer, făcut cu voce tare sau fără cuvinte, şi El răspunde. Chiar dacă ai acţionat nesăbuit sau ai avut un eşec groaznic în ceea ce priveşte credinţa, trebuie doar să te întorci la locul în care să strigi la Eliberatorul tău. El este credincios pentru a auzi strigătul tău şi pentru a acţiona.
În timp ce procesul din acea zi se apropia de încheiere, dintr-odată, mi-am dat seama de un lucru. M-am gândit: „Acei băieţi urmează să fie conduşi prin acea uşă din spate, în lanţuri, şi eu nu-i voi mai vedea niciodată.” Aşa că m-am ridicat şi mi-am făcut trecere spre masa judecătorului, unde l-am rugat să-mi permită să vorbesc cu băieţii înainte ca ei să se întoarcă în celulele lor.
Într-o clipă poliţiştii s-au năpustit asupra mea şi am fost escortat fără multă ceremonie din sala de judecată. Lumini de blitz au început să apară în jurul meu şi am fost asaltat cu întrebări de la reporterii care scriau despre proces. Puteam doar să stau acolo fără grai, complet uluit, într-o situaţie umilitoare şi jenantă. M-am gândit: „Ce va crede biserica mea? Oamenii se vor uita la mine ca la un nebun. Am fost aşa de naiv.”
În mijlocul acelui haos, m-am rugat înăuntru: „Doamne, credeam că Tu mi-ai spus să vin aici. Ce a mers greşit?” Desigur că nu mă puteam ruga cu voce tare, deoarece cei din mass-media ar fi crezut că eram chiar mai nebun decât păream. (Şi deja arătam destul de neghiob purtând un papion!)
Dumnezeu a auzit strigătul acestui om sărman în acea zi şi de atunci încolo El a onorat strigătul meu făcut în linişte. Vedeţi voi că anume cu acea scenă jalnică de la tribunal a luat naştere lucrarea Teen Challenge, astăzi fiind extinsă prin toată lumea. Şi împărtăşesc fericit mărturia umilă a lui David din Psalmul 34: „Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure” (Psalmul 34:2).
Cu alte cuvinte, David spune aici: „Am ceva de spus tuturor oamenilor smeriţi ai lui Dumnezeu de pe pământ, acum şi în veacurile care vor veni. Atât timp cât această lume va exista, Domnul va elibera pe oricine va striga la El şi se va încrede în El. În îndurarea şi dragostea Sa incredibilă, El m-a eliberat, chiar dacă făcusem o mişcare foarte nesăbuită.”
Tot ce trebuie să ştiţi este că Domnul nostru binecuvântat a auzit de atunci încolo fiecare strigăt sincer, făcut cu voce tare sau fără cuvinte, şi El răspunde. Chiar dacă ai acţionat nesăbuit sau ai avut un eşec groaznic în ceea ce priveşte credinţa, trebuie doar să te întorci la locul în care să strigi la Eliberatorul tău. El este credincios pentru a auzi strigătul tău şi pentru a acţiona.