MINUNI PROGRESIVE
Vechiul Testament este plin de puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu, de la deschiderea Mării Roşii până la felul în care Dumnezeu i-a vorbit lui Moise dintr-un rug, şi până la Ilie care a chemat foc din cer. Toate acestea au fost minuni momentane. Oamenii implicaţi puteau să vadă modul în care ele aveau loc, să le simtă şi să se minuneze de ele. Şi acestea sunt tipurile de minuni pe care noi am dori să le vedem astăzi cu înfiorare şi uimire. Noi dorim ca Dumnezeu să despice cerul, să vină în situaţia noastră şi să rezolve lucrurile într-o izbucnire de putere de cerească.
Dar cea mai mare parte a puterii lucrătoare de minuni a lui Dumnezeu în vieţile oamenilor Săi vine sub forma „minunilor progresive.” Acestea sunt minunile care pot fi văzute cu greu de ochiul uman. Ele nu sunt însoţite de tunet, fulger sau orice altă mişcare sau schimbare vizibilă. Mai degrabă, minunile progresive încep în linişte, fără fanfară şi se dezvăluie încet, dar sigur, pas cu pas.
Ambele tipuri de minuni – instantanee şi progresive – s-au petrecut în cele două situaţii în care Cristos a hrănit mulţimile. Vindecările pe care El le-a făcut au fost imediate, vizibile, văzute cu uşurinţă de cei prezenţi acolo. Mă gândesc la slăbănogul cu un trup strâmb care, dintr-odată, a avut parte de aşa o schimbare exterioară, fizică, încât a fost în stare să alerge şi să sară. Iată o minune care a i-a uimit şi i-a mişcat pe toţi cei care au văzut-o.
Cu toate acestea, minunile lui Cristos cu hrănirea mulţimilor au fost minuni progresive. Isus a spus o simplă rugăciune de binecuvântare, fără nici un foc, tunet sau cutremur de pământ. El doar a rupt pâinea şi peştele uscat, fără a da vreun semn sau vreun sunet precum că o minune avea loc. Cu toate acestea, pentru a hrăni atât de mulţi oameni era nevoie ca să fie rupte mii de pâini şi peşti de-a lungul întregii zile. Şi fiecare bucată de pâine şi peşte făcea parte din minune.
Acesta este modul în care astăzi Isus face multe din minunile Sale în vieţile oamenilor. Noi ne rugăm pentru minuni instantanee, vizibile, dar deseori Domnul nostru este la lucru în linişte, formând o minune pentru noi parte cu parte, bucăţică cu bucăţică. S-ar putea ca noi să n-o auzim sau s-o atingem, dar El este la lucru, formând eliberarea noastră dincolo de ceea ce noi putem vedea.
Dar cea mai mare parte a puterii lucrătoare de minuni a lui Dumnezeu în vieţile oamenilor Săi vine sub forma „minunilor progresive.” Acestea sunt minunile care pot fi văzute cu greu de ochiul uman. Ele nu sunt însoţite de tunet, fulger sau orice altă mişcare sau schimbare vizibilă. Mai degrabă, minunile progresive încep în linişte, fără fanfară şi se dezvăluie încet, dar sigur, pas cu pas.
Ambele tipuri de minuni – instantanee şi progresive – s-au petrecut în cele două situaţii în care Cristos a hrănit mulţimile. Vindecările pe care El le-a făcut au fost imediate, vizibile, văzute cu uşurinţă de cei prezenţi acolo. Mă gândesc la slăbănogul cu un trup strâmb care, dintr-odată, a avut parte de aşa o schimbare exterioară, fizică, încât a fost în stare să alerge şi să sară. Iată o minune care a i-a uimit şi i-a mişcat pe toţi cei care au văzut-o.
Cu toate acestea, minunile lui Cristos cu hrănirea mulţimilor au fost minuni progresive. Isus a spus o simplă rugăciune de binecuvântare, fără nici un foc, tunet sau cutremur de pământ. El doar a rupt pâinea şi peştele uscat, fără a da vreun semn sau vreun sunet precum că o minune avea loc. Cu toate acestea, pentru a hrăni atât de mulţi oameni era nevoie ca să fie rupte mii de pâini şi peşti de-a lungul întregii zile. Şi fiecare bucată de pâine şi peşte făcea parte din minune.
Acesta este modul în care astăzi Isus face multe din minunile Sale în vieţile oamenilor. Noi ne rugăm pentru minuni instantanee, vizibile, dar deseori Domnul nostru este la lucru în linişte, formând o minune pentru noi parte cu parte, bucăţică cu bucăţică. S-ar putea ca noi să n-o auzim sau s-o atingem, dar El este la lucru, formând eliberarea noastră dincolo de ceea ce noi putem vedea.