marți, februarie 28, 2017

ALEGE-ȚI PRIETENII CU ÎNȚELEPCIUNE

Iosafat, regele lui Iuda, se întorcea acasă de la întâlnirea cu Ahab, regele rău al Israelului. Domnul a trimis un profet să îl întâlnească spunându-i aceste cuvinte aspre: „Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a ieşit înainte şi a zis împăratului Iosafat: „Cum de ai ajutat tu pe cel rău şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine” (2 Cronici 19:2).
Dumnezeu îi spunea lui Iosafat: „Ahab era dușmanul meu — un idolatru — și tu te-ai împrietenit cu el. Ai tolerat viața lui păcătoasă și nu te-ai opus împotriva acesteia. Ai putea crede că e un lucru mărunt să unești cu cineva care este împotriva Mea, dar tu nu îți dai seama de consecințele acestor acțiuni.”
La acest punct probabil te gândești: „Înțeleg că Ahab era un rege malefic, dar când mă gândesc la proprii mei prieteni, nici vorbă să îi consider a fi dușmanii lui Dumnezeu.” Totuși gândește-te la ce spune Cuvântul.
Cumva prietenul tău ia partea Domnului în toate lucrurile? „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”(Luca 11:23).
Este sfatul prietenului tău plin de rebeliune? „Rebeliunea este ca păcatul vrăjitoriei” (KJV 1 Samuel 15:23)
Cumva prietenul tău vorbește rău despre oameni evlavioși? „cel ce osândește pe cel nevinovat…….este o scârbă înaintea Domnului” (Proverbe 17:15)
Aceasta nu este o joacă! Prietenii tăi sunt o chestiune serioasă înaintea lui Dumnezeu deoarece acțiunile lor au consecințe serioase. „Dai drumul gurii la rău....vorbești împotriva fratelui tău.....Luați seama dar, voi, care uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâșii” (Psalmul 50: 19-20, 22).
Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, regele s-a smerit și s-a pocăit: „În spaima sa, Iosafat și-a îndreptat fața să caute pe Domnul” (2 Cronici 20:3). Și Dumnezeu a răspuns la frângerea lui Iosafat prin faptul că a dat lui Iuda biruință completă asupra moabiților. Biblia ne spune: „Și împărăția lui Iosafat a fost liniștită și Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur” (versetul 30).

luni, februarie 27, 2017

NOI NU PUTEM — DAR EL POATE - Gary Wilkerson

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).
Mulți se gândesc că Isus, în acest verset, face o invitație mulțimilor de oameni răniți, dar aceasta este mult mai mult decât o invitație. El ne spune — ne poruncește, de fapt, să venim la El pentru că El singur poate oferi odihna de care sufletele noastre au nevoie.
Dar este măcar posibil ca noi să „venim la El” din proprie inițiativă? După cum spune Isus, nu este: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis” (Ioan 6:44). De ce ne-ar porunci Hristos să realizăm ceva ce nu suntem în stare să facem?
El ne învață o lecție importantă aici, una care este crucială pentru viața de creștin. Când ni se dă o poruncă, nu putem pur și simplu să sărim drepți și să zicem: „ Pot face asta.  Sunt omul potrivit pentru tine, Doamne!” Dacă facem așa, suntem în bucluc înainte de a începe. O poruncă din evanghelii ne expune neputința noastră. Dumnezeu face aceasta intenționat, pentru că, în vreme ce ne descoperă voia Sa, El de asemenea ne arată neputința noastră de a o realiza prin propriile puteri.
Cât de minunat că Isus după fiecare poruncă imposibil de realizat adaugă o promisiune. După ce El spune: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl”, El imediat adaugă: „Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (versetul 44). Dumnezeu ne va atrage spre El Însuși dar El de asemenea de va învia la o viață nouă, a învierii. Viață nouă vine numai prin El.
„Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” (Ioan 3:21 sublinierea mea). Îmi place cum versiunea Regele Iacob traduce ultima parte a acestui verset: „ca să îi fie arătate faptele, pentru că sunt lucrate în Dumnezeu.
Dumnezeu modelează lucrarea în noi. De îndată ce El ne arată neputința noastră, El ne descoperă abilitatea Lui și dorința Lui de a o duce la îndeplinire în totalitate. 

sâmbătă, februarie 25, 2017

ÎL AUZI CUM BATE LA UȘĂ? - Claude Houde

Isus a confruntat biserica din Laodicea, aceasta reprezintă Biserica din vremurile din urmă. El i-a dat o avertizare care se întinde peste secole pentru a ne vorbi mie și ție astăzi: „Dacă nu te pocăiești, Eu te voi vărsa din gura Mea” (vezi Apocalipsa 3:16). Cât de uluitoare cuvintele acestea!
Care este delictul, păcatul neimaginabil comis de Biserica modernă? Ascultă cuvintele Aceluia care, mai presus de orice, caută credința noastră, încrederea noastră, predarea noastră: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot.... Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine”(Apocalipsa 3:15, 19-20).
Acest pasaj din Scriptură, atât de des citat, nu se adresează unei lumi pierdute care are nevoie să „îl primească pe Isus”. Dimpotrivă, este o chemare directă și solemnă adresată credincioșilor care trândăvesc leneși pe patul indiferenței, destul de mulțumiți de ei înșiși și de ceea ce au.
Această generație a fost orbită diabolic la revelația spirituală că fără o credință arzătoare este imposibil să fim plăcuți Lui. Isus în mod literal și dramatic stă în afara ușii unei Biserici autonome care se încrede în metodele, strategiile, în schimbările revoluționare de paradigme și în tactici împrumutate din piața seculară. El își ridică glasul: „Lasă-mă înăuntru! Pocăiește-te! Întoarce-te de la aceste puțuri sparte care nu oferă apă vie! Eu chem un popor care va umbla în credință, a cărui încredere și siguranță se va ține strâns legată numai de promisiunile Mele. Eu tânjesc după un popor a cărui credință îi va permite să vadă invizibilul, să creadă incredibilul, și să primească imposibilul!”

Claude Houde este pastorul lider al Bisericii Viața Nouă din Montreal, Canada. Sub conducerea lui  Biserica Viața Nouă a crescut de la o mână de oameni la mai mult de 3500 de membri într-o zonă a Canadei unde sunt puține biserici protestante de succes.

vineri, februarie 24, 2017

NU CREDE O MINCIUNĂ

Idolatrii trăiesc în înșelăciune — crezând că o minciună este adevărul!
„Căci orice om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, care îşi poartă idolii în inima lui şi nu-şi ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, dacă va veni să vorbească unui proroc ca să Mă întrebe prin el, Eu, Domnul, prin Mine Însumi îi voi răspunde ” (Ezechiel 14:7).
Acest pasaj din Scriptură are sensul următor: „Pentru că ești împietrit în păcatul tău, fără nici o dorință de a te întoarce și a te pocăi, orice cuvânt pe care îl vei auzi de acum încolo va dovedi că ești în decepție și nelegiuire.”
Vedem o imagine a acestui fapt cu regele Ahab, care probabil a fost cel mai idolatru rege din istoria Israelului. La acel moment, el s-a aliat cu regele Iosafat să meargă la luptă împotriva Ramotului din Galaad.
„Şi Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?’ Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!’ (I Regi 22:20-22).
Drept urmare patru sute de profeți au stat înaintea lui Ahab încurajându-l să avanseze cu atacul. Poți să îți imaginezi scena? Iată-i acolo, o gloată de oameni lingușitori, toți scoțând pe gură cuvinte care hrăneau idolatria lui Ahab. Cu toții îl mințeau pe Ahab, susținând păcatul lui.
Ce tragedie îngrozitoare! Ahab nu putea auzi vocea lui Dumnezeu din cauza idolilor care au prins rădăcină în inima lui. Așadar, Dumnezeu i-a trimis o lucrare de rătăcire — una care îl va distruge.
„pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună” (2 Tesaloniceni 2:10-11).

joi, februarie 23, 2017

ELIBERAT DE ADEVĂR

„Îşi vor purta astfel păcatul lor şi pedeapsa prorocului va fi la fel cu pedeapsa celui ce întreabă, ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel...... Atunci vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu” (Ezechiel 14:10-11)
Dumnezeu ne vorbește în termeni tandri: „Orice este necesar pentru a vă smulge de la idolii voștri, Eu voi aduce la îndeplinire. Te voi atrage cu dragoste spre Mine, dar dacă aceasta nu va merge, Eu voi aduce pedeapsa necesară.”
„când le veţi vedea purtarea şi faptele şi veţi cunoaşte că nu fără temei fac Eu tot ce fac împotriva Ierusalimului” (versetul). Domnul spune: „Vei știi că purtarea Mea aspră față de tine este cu un motiv. Eu pur și simplu nu te voi lăsa să pleci!”
Ai vreo piatră de poticnire, sau vreun păcat care te împresoară mereu în inima ta? Există vreun lucru ce te robește în viața ta și care te-ar putea distruge? Dacă da, și dacă acest mesaj aduce convingere peste tine, atunci pentru tine este speranță.
Nu contează care este idolul tău, cere Duhului Sfânt să îți deschidă ochii să vezi care e idolul. El îți va înmuia inima la cuvântul Lui ce aduce convingere și tu vei începe să urăști păcatul. Ia hotărârea în inima ta că nu vei face pace cu păcatul tău!
Strigă către El acum: „Doamne, nu mă lăsa să rămân orb. Dacă este vreo amăgire sau înșelăciune în mine, adu-o la lumină. Nu vreau să mai cred nici o minciună. Vreau să aud numai vocea Ta și să am puterea și autoritatea Ta să stăpânească în viața mea.”
Există eliberarea pentru tine, dacă o vrei cu adevărat. Dar Dumnezeu te va aștepta ca să întorci spatele la idolii tăi. Apoi, în momentul când tu ești gata să predai idolii Lui, El va turna puterea Lui în tine prin Duhul Sfânt — nu vei mai fi un rob în lanțuri ci un copil al lui Dumnezeu eliberat de adevăr!

miercuri, februarie 22, 2017

NU ESTE TIMP PENTRU RUGĂCIUNE — CHIAR AȘA?

În biserica primului veac din Ierusalim, văduvele de origine greacă era neglijate în rutina zilnică de distribuire a alimentelor. Ele au căutat ajutor apelând la conducătorii bisericii dar ei nu au simțit că e corect să renunțe la timpul lor de rugăciune și studiul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a supraveghea aceste sarcini administrative.
Apostolii au chemat la întrunire întreg trupul bisericii și au spus: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese” (Faptele Apostolilor 6:2). În consecință, șapte oameni „vorbiți de bine”, au fost stabiliți pentru a se ocupa de problemele administrative. Între timp, apostolii și-au dat cuvântul: „Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului” (versetul 6). Acest aranjament a avut drept rezultat răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu și creșterea numărului de ucenici (vezi 6:7).
Foarte puțini pastori astăzi fac acest fel de sacrificiu. Un lucrător m-a privit în ochii și mi-a spus: „Sunt așa de multe solicitări în ce privește timpul meu încât pur și simplu nu am timp să mă rog.” Un alt pastor mi-a mărturisit: „Nu m-am mai rugat de luni de zile. Meditez și am un scurt timp devoțional uneori, dar nu pot să mă deprind cu adevărat cu disciplina rugăciunii.”
Nu voi condamna nici un lucrător sârguincios și devotat al lui Dumnezeu, dar cert este că, înaintea stăpânului său se înalță sau cade fiecare slujitor. Mulți predicatori nu sunt conștienți că au devenit victimele unei conspirații satanice de întreruperi. Unii dintre ei sunt în mod continuu pe fugă, împotmoliți de o avalanșă de sarcini și detalii.
Mulțumesc lui Dumnezeu că noi nu suntem la mila lui Satan sau a mașinăriilor lui. Noi putem expune tacticile lui, putem declara cuvântul adevărului, și în numele lui Isus putem opri orice întrerupere. Prin puterea Duhului Sfânt din lăuntrul nostru, putem elibera de orice obstacol calea noastră spre porțile Domnului și să venim cu îndrăzneală la tronul Său de har pentru a primi ajutor în ceasul nostru de nevoie. Aceasta este ceea ce Domnul vrea pentru noi toți!

marți, februarie 21, 2017

NU EȘTI SINGUR ÎN NECAZUL TĂU

„Degeaba dar mi-am curățat eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție” (Psalmul 73:13).
Scriitorul acestui psalm, Asaf, era confuz din cauza suferințelor sale, mai ales când se uita la viața ușoară a oamenilor nelegiuiți din jurul său. El aproape a alunecat într-o groapă a necredinței, gata să-l acuze pe Dumnezeu că l-a părăsit, că era indiferent. De fapt, era cât pe ce să renunțe la luptă de tot.
Acest om evlavios probabil că s-a gândit: „ Am trăit corect și am îndurat greutăți tot acest timp pentru nimic. Toată sârguința mea a fost în zadar. Am fost credincios să-L laud și să studiez Cuvântul Său și toate aceste probleme și supărări nu au nici o noimă. Ce rost mai are să continui?”
Preaiubitule, când au loc dezastre și încercări vin în calea ta, trebuie să ai foarte mare grijă. Când jelești, e necesar ca să îți păzești inima de alunecare.
Dacă tu personal nu ești în situația lui Asaf, poate cunoști pe cineva care este. Poate o rudenie, sau un prieten, sau un membru în biserica ta trece prin mari dificultăți. Când observi suferința acelor oameni neprihăniți, poate întrebi: „De ce, Doamne? Cum poți Tu să permiți acest lucru să se întâmple?”
Asaf s-a dus la templu să se roage. La fel, când vine timpul tău de jelire sau suferință, trebuie să te duci în locul tău secret de rugăciune. Retrage-te singur cu Dumnezeu și plângi din toată inima ta înaintea Lui. El va înțelege.
Duhul Sfânt a vorbit lui Asaf: „ Da, Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd” (versetul 18). Asaf și-a dat seama: „ Nu eu sunt cel care alunec, cei răi sunt acei care alunecă direct în prăpăd.”
Când Asaf a început să vadă imaginea de ansamblul, s-a bucurat: „Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire” (versetul 26). El putea spune: „Da, puterea mea e din ce în ce mai mică iar eu trec printr-o grea bătălie dar nu sunt singur în luptele mele. Am un Tată iubitor în cer care veghează asupra mea!”

luni, februarie 20, 2017

CÂND CĂUTAREA ESTE LIPSITĂ DE SUCCES - Gary Wilkerson

„Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit” (1 Samuel 9:3).
În Cuvântul lui Dumnezeu, relatările despre lucruri pierdute indică spre inima Tatălui pentru cei pierduți. Dumnezeu vrea ca poporul Lui să dorească să iasă și să salveze ce este pierdut, și acest lucru vedem că se întâmplă în această istorioară.
Tatăl lui Saul i-a spus: „‚Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele‘. Saul a trecut prin muntele lui Efraim ” (versetele 3 și 4). Hoinărind de-a lungul și de-a latul dealurilor lui Efraim era o cale dificilă de început, dar Saul era dedicat să sfârșească misiunea pe care tatăl său i-a dat-o.
Într-adevăr, Saul a umblat peste tot ținutul muntos, căutând în diferite zone, dar încă nu găsise măgarii. El trebuie că începuse să se simtă cam fără speranță, dar el persevera pentru că era hotărât să rămână ascultător de porunca tatălui său.
În cele din urmă, Saul a spus slujitorului său: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsând măgăriţele, să fie îngrijorat de noi” (versetul 5).
Saul de fapt se recunoștea înfrânt, dând lămuriri: „Noi am făcut tot ce ne-a stat în putință. Am crezut că vom putea să reușim, dar nu putem, așa că trebuie să acceptăm și să mergem mai departe.”
Pentru unii, a face pasul credinței este parte dintr-un angajament mai mare de a asculta cu orice preț. Pentru alții, teama în ce privește continuarea până la finalizare este de fapt o teamă de eșec. Cu alte cuvinte, acei oameni nu se angajează cu totul în ce i-a chemat Dumnezeu pentru că le este teamă că nu vor reuși.
Este important pentru tine să înțelegi că atunci când Dumnezeu te cheamă la ceva, El nu întotdeauna te cheamă să reușești, El te cheamă să asculți!
Ascultarea față de chemare depinde de tine — succesul chemării depinde de El! 

sâmbătă, februarie 18, 2017

O VIZIUNE A COPIILOR - Nicky Cruz

În ultimii câțiva ani Dumnezeu mi-a dat o viziune pentru viitor. El mi-a arătat un timp când Duhul Sfânt se va manifesta în liniștea nopții și va cerceta pe copiii noștri așa cum nu a mai făcut-o niciodată până acum. Ei vor fi precum băiețelul Samuel din Biblie care a alergat la preotul Eli pentru că nu știa a cui voce îi vorbea în noapte (vezi 1 Samuel 3). Am văzut cum acești copii vor alerga înfricoșați în dormitorul părinților lor în timpul nopții, nedându-și seama că Dumnezeu Însuși le vorbește.
Dumnezeu îi cheamă pe copiii noștri pentru a face o diferență. El știe că mulți dintre părinții lor nu și-au predat în totalitate viețile lor, timpul lor, și energia lor — mâinile, picioarele, mințile lor și inimile lor — sub controlul Lui, deci El cheamă copiii vremii noastre pentru a umple golul.
Mesajul meu către părinții acestor copii prețioși este: Nu îi opriți. Dumnezeu Însuși este cel care îi cheamă. Este focul Său, Duhul Său Sfânt care pregătește calea pentru cea mai mare transformare ce va avea loc vreodată pe pământ.
Atât de mulți tineri sunt lipsiți de liniște, sătui de mersul la biserică unde totul este aceeași rutină. Ei vor să vadă Duhul Sfânt în acțiune. Ei vor să experimenteze tot din Isus acum!
„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri” (Faptele Apostolilor 2:17).

Nicky Cruz, un evanghelist și autor prolific cunoscut la nivel internațional, s-a întors la Hristos Isus de la o viață de violență și crimă după ce s-a întâlnit cu David Wilkerson în orașul New York în anul 1958. Istoria convertirii lui dramatice a fost povestită pentru prima dată în cartea Crucea și Pumnalul de David Wilkerson și mai apoi în propria lui carte best-seller Fugi, băiete, fugi.

vineri, februarie 17, 2017

CALEA SPRE VICTORIE

Care este calea spre victorie pentru poporul lui Dumnezeu?
În primul rând, adâncește-te în Cuvântul lui Dumnezeu, apucă-te cu toată tăria de promisiunea ta specială, ia-o cu tine în locul secret al rugăciunii și ține-l pe Dumnezeu legat de acea promisiune. Eu am promisiuni preferate din Biblie pe care le ridic înaintea lui Dumnezeu ori de câte ori strig către Domnul.
„Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau,       dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer?” (Matei 7:9-11).
Cere de la Domnul lucrurile bune. El așteaptă ca să ți le dea! Și cere-I ca să-ți ia toată rușinea și să curețe pata păcatului. El abia așteaptă să facă acest lucru pentru tine.
„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor” (Efeseni 3:20-21).
Ia această promisiune înaintea lui Dumnezeu zilnic, zicând: „Tată, Tu ai spus că vei face mai mult decât eu cer, așa că astăzi, eu Îți cer să îmi răspunzi din abundență la rugăciunea mea.” Lui Dumnezeu îi face plăcere o astfel de credință.
În al doilea rând, ai încredere în Duhul Sfânt, care rămâne în tine. Dumnezeu nu are nevoie să trimită un înger pentru a-ți vorbi; deja ai resursele Sale înlăuntrul tău — Însuși Duhul Sfânt! Recunoaște prezența Sa și spune-I: „Duhule Sfinte, Tu știi calea de scăpare din această încurcătură dar eu nu. Chiar acum Îți dau Ție direcționarea vieții mele. Tu cunoști însăși mintea lui Dumnezeu.”
Preaiubitule, dacă faci această simplă mărturisire, vei cunoaște vremuri de înviorarea de la Domnul. Chiar și când ești pe punctul de a te da bătut, El, rămâne credincios să te elibereze. 

joi, februarie 16, 2017

ESTE BĂTĂLIA TA UNICĂ?

Ești cumva presat din toate părțile și testat dincolo limitele tale de rezistență? Este puterea ta aproape terminată, lăsându-te pe pragul renunțării? Dacă acesta este cazul, care este calea ta spre victorie? Eu pot să îți spun cum Dumnezeu continuă să mă ridice.
În primul rând, să nu crezi că tu experimentezi vreo luptă unică și ciudată. Dimpotrivă! Ești în tovărășie bună. Îți aduci aminte de Iov, Ieremia, Ilie, David, Pavel? Ce experimentezi tu, a fost lucru obișnuit pentru credincioși de-a lungul secolelor.
„Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi, dimpotrivă, bucuraţi-vă întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui.” (1 Petru 4: 12-13).
În al doilea rând, când crezi că nu mai poți face nici un singur pas sau să reziști nici o oră, strigă către Dumnezeu cu tot ce este în tine: „Doamne, ajută-mă!” Apoi ia în considerare sfatul psalmistului:
„Dar eu strig către Dumnezeu, și Domnul mă va scăpa. Seara, dimineața și la amiază, oftez și gem, și El va auzi glasul meu. Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea și-mi va aduce pacea, căci mulți mai sunt împotriva mea” (Psalmul 55:16-18).
„Eu strig către Domnul: ‚Lăudat să fie Domnul!‘ și sunt izbăvit de vrăjmașii mei....în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.” (Psalm 18:3, 6).
„Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, și tu m-ai vindecat” (Psalm 30:2).
Și mai este și acest verset cheie: „Căci El va izbăvi pe săracul care strigă și pe nenorocitul care nu are ajutor” (Psalmul 72:12).
Isus a trimis Duhul Sfânt pentru a fi ajutorul tău și nu se va preface că nu aude strigătul tău după ajutor! 

miercuri, februarie 15, 2017

NIMIC NU VA FI ÎN STARE SĂ TE MIȘTE

„De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă”(Matthew 7:24).
Preaiubitule, nu construiești pe stâncă dacă ai nevoie de un predicator care să tune la tine să îl iubești pe Dumnezeu. Sau dacă ai nevoie de un set de reguli etalate în fața ta. Nu ai nevoie de o carte de reguli, ai nevoie de o dragoste plină de pasiune pentru Isus.
Cu cât îl iubești mai mult pe Isus, cu atât mai ușor îți este să îl slujești și să îl asculți pe Isus. Când inima ta este fascinată de Isus, nu va trebui să vii mereu și mereu înaintea Lui, strigând: „Doamne, rupe puterea diavolului de peste mine.” Nu, acele lanțuri vor începe să cadă pe măsură ce ajungi să Îi cunoști inima, și să-L asculți va deveni o a doua natură.
Dacă tu ești îndrăgostit de Isus, am o serie de întrebări pentru tine:
Cum poți să treci printr-o întreagă zi fără a petrece timp în Cuvântul Său?
Cum poți tu să nu tânjești să fii singur cu El în rugăciune?
Cum poți tu să nu Îl lauzi și să nu te închini Lui?
Cum poți să nu cauți a învăța ce Îi place Lui?
Isus ne spune: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”(Ioan 14:21). Ce promisiune uimitoare!
Cercetează Evangheliile și familiarizează-te cu cuvintele lui Isus. Începe cu Predica de pe Munte din Matei 5 și citește până la capitolul 7. Iar apoi, pe măsură ce înveți cuvintele Lui, pune-le în practică! Poruncile lui Dumnezeu nu sunt chinuitoare și împovărătoare. Dimpotrivă, ascultarea de ele devine tot mai ușoară pe măsură ce ajungi să Îl iubești.
Când tu îți construiești casa pe stâncă, tu vei fi în stare să stai în picioare neînfricat atunci când furtuna vine. Nimic nu te va mișca — pentru că tu umbli în ascultare plină de dragoste față de Tatăl. 

marți, februarie 14, 2017

NICI UN COMPLOT ÎMPOTRIVA TA NU VA AVEA EFECT

Știai că Satan uneori pune oameni să se alieze pentru a împiedica lucrarea ta pentru Dumnezeu? Ei vin împreună într-un efort pentru a te descuraja sau pentru a desconsidera slujirea ta. Dar dacă tu ești însărcinat cu o misiunea divină — chemat să faci o lucrare pentru Domnul — nici un complot împotriva ta nu va reuși.
Neemia a fost chemat de Dumnezeu pentru a reconstrui zidurile Ierusalimului. Lucrarea înregistra progrese minunate când Satan a stârnit un cuib de viespi pentru a-l împiedica de tot. Patru lideri proeminenți s-au aliat într-un complot pentru ca „să facă [lui Neemia] rău.” (vezi Neemia 6:2)
De patru ori acești lideri au pus capcane pentru Neemia și l-au chemat: „Insistăm ca să te cobori de pe zid și să vorbești cu noi!” Dar de patru ori Neemia a răspuns: „Nu voi coborî de pe zid. Am o lucrare de făcut pentru că Dumnezeu a poruncit ca să o facem.” (vezi versetul 3).
Dragul meu, nu te implica în conversații cu oameni care vor să aibă dispute. Sunt doar distrageri și tu trebuie să continui cu lucrarea Domnului. Înțelege-mă, motivul pentru care Satan vine împotriva vieții tale de rugăciune, împotriva consacrării tale, și umblării tale cu El, nu este doar  să te demoralizeze. El de asemenea vrea să ruineze lucrarea pe care Dumnezeu ți-a dat-o și să distrugă tot ce aduce glorie Tatălui.
Acești lideri au îndreptat o serie de zvonuri împotriva lui Neemia și au influențat pe mulți să fie împotriva lui. Toate aceste zvonuri au fost cu intenția de a pune frică în inima lui Neemia încât să fie descurajat și să fugă.
Dar nici una din acele capcane nu a putut să oprească lucrarea lui Dumnezeu! Scriptura declară: „ Zidul a fost isprăvit….. Când au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru” (Neemia 6: 15-16).
Când rămâi neclintit, lucrarea lui Dumnezeu va continua și alții din jur vor observa și vor glorifica pe El care este împreună cu tine. 

luni, februarie 13, 2017

ALEARGĂ PENTRU A CÂȘTIGA! - Gary Wilkerson

Izreel era un oraș care excela în tehnica de război datorită vastei sale flote de care de război. Carele reprezentau puterea omului și semnifica forța de a goni în viteză cu mare agilitate și putere.
Astăzi avem un „stil de viață de car” — unul de confort și bunăstare unde toate nevoile noastre sunt satisfăcute. Dacă dorim să facem ceva, doar ne mobilizăm și facem.
Stilul de viață de car poate fi o mare atracție pentru creștini,  cu standardele sale de succes — bogății materiale, securitate, confort. Dar adevăratul slujitor al lui Dumnezeu nu caută aceste lucruri în primul rând, în schimb, el caută să asculte vocea Stăpânului și să urmărească preocupările împărăției Sale. Acest ucenic, învață de timpuriu în umblarea lui de credință că alergând după Domnul în primul rând, „toate aceste lucruri (mâncare, îmbrăcăminte, adăpost) vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33).
Ilie știa mai bine decât să privească spre resursele lumii. Imaginează-ți scena când el se adresa regelui Ahab, cocoțat sus în carul lui strălucitor de luptă, dominând peste umilul profet. Da, Ilie a vorbit cu îndrăzneală lui Ahab: „Pregătește-ți carul și coboară-te” (1 Regi 18:44). Dar imediat după aceea citim: „Şi mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la ....Izreel.”( versetul 46). Omul lui Dumnezeu a întrecut în viteză un car pe o distanță de mai mulți kilometri! Cum a realizat acest lucru Ilie? Expresia „și-a încins mijlocul” are sensul că el s-a pregătit pentru cursă.  
Când Petru scrie să ne ”încingem coapsele minții voastre” în 1 Petru 1:13, el spune că noi avem nevoie să ne pregătim pentru cursă prin fortificarea credinței și încrederii noastre în Domnul. Și apostolul Pavel a folosit termeni legați de alergarea unei curse ca imagine a vieții noastre creștine. La finalul epistolei sale, el a spus, „ M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7).
Noi, la fel, putem alerga cu putere și câștiga premiul dacă ne pregătim cum se cuvine pentru cursă. 

sâmbătă, februarie 11, 2017

A ÎNCERCA DIN RĂSPUTERI NU ESTE RĂSPUNSUL - Jim Cymbala

Mulți dintre noi vrem mai mult din Dumnezeu dar nu până la punctul de a fi ridiculizați. Mintea noastră vestică gândește în felul următor: „Îl voi sluji pe Dumnezeu, dar voi rămâne eu în control.” Dar așa a început Biserica. Biserica a început cu creștini controlați de Duhul Sfânt care se dăruiau sacrificial lui Dumnezeu. Aceasta era radical, da, dar aceasta era calea pe care Domnul a mers.
Unii vor spune: „Da, dar am îmbunătățit mult stilul de creștinătate nou-testamental.” Dacă așa este, aș vrea să văd roadele spirituale pe care le-au adus îmbunătățirile noastre. Se prea poate ca oameni să fi ridiculizat acei primi creștini „nesofisticați”, dar mii de oameni au fost mântuiți în primele patru capitole din Faptele Apostolilor. Cuvântul lui Dumnezeu era prețuit. Bisericile erau umplute cu dragoste jertfelnică. Un entuziasm sfânt se revărsa peste tot în jurul lor. Oare chiar am îmbunătățit acest aspect?
În Faptele Apostolilor capitolul 2, în timp ce ucenicii erau adunați într-un loc, Duhul Sfânt a venit peste ei, și au vorbit în limbi pe care ei nu le cunoșteau. Nu vreau să dezbat faptul vorbirii în alte limbi, dar vreau să scot în evidență că atunci când a venit Duhul Sfânt peste ei, imediat au început să facă ceva ce ei, în mod natural, nu puteau face. „Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: «Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?»”
  Ucenicii vorbeau în limbi existente pe care ei nu le cunoșteau. Ei făceau ceva ce nu avea altă explicație decât că Dumnezeu era la origine. O manifestare de netăgăduit  a trăirii conduse de Duhul Sfânt este că noi vom fi ridicați deasupra limitelor talentelor și abilităților noastre naturale.
Ironia unei vieți umplute de Duhul este că trebuie să renunțăm la putere pentru a câștiga o putere mai măreață. De câte ori ați întâmpinat probleme realizând ceva, așa că ați încercat și mai din greu? Ați încercat vreodată din răsputeri să aveți disciplina de sine pentru a citi Biblia mai mult, sau pentru a vă ruga mai mult? Să iubiți o persoană greu de iubit? Să fiți îndrăzneți atunci când vă e teamă? Cum a funcționat aceasta pentru voi?

Jim Cymbala a fondat Biserica Brooklyn Tabernacle cu mai puțin de douăzeci  de membri într-o clădire mică aflată în ruine dintr-o zonă dificilă a orașului. Născut în Brooklyn, el este prieten de multă vreme atât al lui David cât și al lui Gary Wilkeson. 

vineri, februarie 10, 2017

LACOM ȘI NERECUNOSCĂTOR

Dacă nu te ocupi de îndoielile tale, vei fi lăsat în voia unui spirit de cârtire. Vei trăi în felul acela și vei muri tot așa deoarece îndoielile tale pur și simplu nu pot fi suprimate. Ele trebuie să fie scoase din rădăcini!
Doar trei zile după eliberarea poporului Israel din Egipt, ei au dat peste un nou test. Ei cântaseră, scuturaseră tamburinele și depuneau mărturie despre puterea și tăria unui Dumnezeu măreț. Ei se lăudau că El îi conduceau și îi protejau — și apoi ei au ajuns la Mara, care înseamnă „ ape amare.”
Aceasta este un exemplu despre felul cum Dumnezeu tot permite ca noi să ne confruntăm cu criză după criză până când, în final, înțelegem lecția pe care El încearcă să ne învețe. Dacă continuăm să refuzăm a învăța această lecție, vine un timp când El ne lasă în voia propriei noastre amărăciuni. „după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă…..Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: ‚Ce avem să bem?’” (Exod 15:22, 24).
Duminică aveau un timp minunat — cântând, dansând, lăudând! Dar miercuri se aflau în mijlocul necazului; o altă criză, se pierdeau cu firea. Cum puteau ei să își piardă încrederea așa de repede? Pentru că nu au avut-o niciodată! Ei nu au avut niciodată acea temelie construită cu adevărat sub ei.
Așadar, au picat iar la test. Ei nu au învățat absolut nimic din crizele lor anterioare și din nou au pierdut oportunitatea de a reflecta mai departe măreția Dumnezeului lor. Încă au și început să considere bunătatea lui Dumnezeu ca ceva ce li se cuvine. Nu aveau mâncare, așa că El le-a trimis mana din cer. El a făcut să cadă prepelițe din cer în afara taberei de erau grămezi înalte de un metru. Dar nu s-a auzit nici un cuvânt de mulțumire. În schimb, oamenii s-au dedat la lăcomie, și strângeau tot ce le-a dat Dumnezeu. Și apoi Israel a devenit îndărătnic!
Ce păcat este să treci din criză în criză și să nu înveți nimic din acest proces. Acesta poartă cu sine un blestem iar tu vei fi lăsat în voia unui duh de cârtire. 

joi, februarie 09, 2017

O LOVITURĂ MORTALĂ ÎNDOIELII

„Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul” (Iacov 1:6-7).
Mulți creștini stau în casa lui Dumnezeu și murmură și se plâng, ca și când Dumnezeu nu i-ar auzi. Dar Dumnezeu într-adevăr cârtelile noastre — acuzații că Lui nu-i pasă de noi, insinuări că ne-a dezamăgit.
Dumnezeu m-a avertizat să nu dau cuvânt îndoielilor cicălitoare și fricii — nici în fața soției mele sau prietenilor sau colegilor. El mi-a spus să aduc acele îndoieli la El și să Îi cer să îmi vindece necredința.
Israel a petrecut patruzeci de ani în zbucium, era multă defăimare, nemulțumire, gelozie și amărăciune. Ce trai jalnic duceau israeliții în timp ce încă pretindeau că sunt copii lui Dumnezeu.
Trebuie să ajungi într-un loc în care tu înveți să te încrezi în El. Când vei realiza acest lucru, vei fi dat o lovitură mortală la toată frica, îndoiala, și necredința.
Unde începi? În primul rând, privește țintă în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu! Gândește-te la acțiunile tale din ultimele treizeci de zile: ai fost nemulțumit? Ai putea să răspunzi: „ Ei bine, m-am plâns puțin, dar nu am fost nemulțumit împotriva lui Dumnezeu.” Oh, ba da, împotriva Lui ai fost! Nu contează cine ți-a auzit nemulțumirile, toate au fost îndreptate împotriva lui Dumnezeu.
Oriunde deschid paginile Scripturii, eu citesc: „ Încrede-te în Mine, te voi sprijini prin toate necazurile! Doar încredințează toate căile tale în mâna Mea.” Ce necesită aceasta? Pur și simplu ca tu să stai liniștit și să vezi izbăvirea Domnului. Ai putea să întrebi: „Dar dacă nu se întâmplă nimic?” Doar acel răspuns dezvăluie îndoiala și frica.
Preaiubitule, îndreaptă-te spre Dumnezeu și spune-i Lui că alegi să te încrezi în El și să aștepți victoria Lui. Lasă-l pe Dumnezeu să te facă o mărturie în fața lumii, un martor al credincioșiei Lui. Iubește-L cu toată inima chiar acum și dă-i Lui toate problemele tale, toată credința ta, și toată încrederea ta. 

miercuri, februarie 08, 2017

„ARATĂ-NE DUMNEZEUL VOSTRU!”

„Căci acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări și asupritorii noștri ne cereau bucurie zicând: ‘Cântați-ne câteva din cântările Sionului!‘ Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?” (Psalmul 137:3-4).
Poporul lui Dumnezeu se afla în cea mai grea situație din viața lor și cum erau ei duși în robie, cuceritorii lor le cereau cântece. Însă, tot ce simțeau ei era deprimare, disperare și deznădejde.
Mulțimi de creștini sunt în aceeași poziție în ziua de azi, prinși în circumstanțe adverse. În vreme ce diavolul vine la tine cu o veche ispită, poate ești pe punctul de a te da bătut, gândind: „Nu mai rezist. M-am rugat și am plâns dar această veche robie o să mă bântuie totdeauna.”
Când Israel a căzut în robia babiloniană, cuceritorii lor le cereau: „Cântați pentru noi! Cântați din instrumente pentru noi! Am auzit totul despre voi și ce a făcut Dumnezeu pentru voi, deci arătați-ne bucuria voastră în El.”
Dacă această solicitare a fost făcută în batjocură, eu cred că a fost de asemenea o pledoarie patetică. Dumnezeii babilonienilor i-au lăsat goi și fără speranță. Dar cântecele israeliților au avut un impact asupra lor. „Dumnezeul acestui popor poate deschide o mare; focul Lui cade din cer; El stă împotriva dușmanilor lor. Trebuie să fie ceva special în legătură cu acest Dumnezeu al lor.”
Oamenii care pot să se bucure și să îți păstreze credința în cele mai negre momente sunt o adevărată mărturie pentru ceilalți care au aceleași lupte. Oamenilor le ies în evidență creștinii care mărturisesc: „Dumnezeule, eu Te cred pe Tine, nu contează ce se întâmplă în viața mea.”
Lumea strigă la noi: „Nu suntem impresionați cu despărțirea mării Roșii, sau cu orbii care și-au primit vederea sau șchiopi care au fost vindecați. Nu! Minunea pe care vrem să o vedem este credința ta în cea mai neagră oră a vieții tale. Tu să faci față situațiilor lipsite de speranță cu un zâmbet de bucurie, cântând laude lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce ne vorbește nouă.”

marți, februarie 07, 2017

ADEVĂRATA CALITATE DE SLUJITOR

Astăzi oamenii vor să fie orice dar nu slujitori. De fapt, mândria lor este dezgustată de însăși ideea de slujire. Un verset cu mare popularitate este: „Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.”(Galateni 4:7)
Ce spune cu adevărat Pavel aici? El explică faptul că un fiu care a fost învățat corect știe că el este din punct de vedere legal moștenitorul regelui cu toate drepturile care însoțesc această poziție. Dar el își iubește tatăl într-atât de mult că el alege rolul de slujitor.
Pavel spune în Romani 1:1 că el era un „rob al lui Isus Hristos” iar Iacov se numește pe sine „un rob al lui Dumnezeu”(Iacov 1:1). Și Hristos, însuși Fiul lui Dumnezeu, „S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob”(Filipeni 2:7).
Un rob nu are o voință proprie; cuvântul stăpânului său este voia sa. Crucea reprezintă moartea tuturor planurilor mele proprii, ideilor mele proprii, dorințelor mele, speranțelor și visurilor mele personale. Și mai ales, este moartea absolută a propriei mele voințe.
Isus a spus ucenicilor Săi: „ [Împlinirea din viața] Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 4:34). Cu alte cuvinte: „Eu vreau să ascult fiecare direcție de la Tatăl Meu.”
Ioan a scris: „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4:17). Fiecare adevărat creștin trebuie să fie plin de dorința de a spune: „Vreau cu adevărat să fac voia Lui.” Dar putem eșua în acest punct dacă noi ne îndreptăm inimile spre ceva ce noi vrem, ceva ce arată bine, sună logic, dar nu este voia lui Dumnezeu.  Una din cele mai mari capcane în care cad creștinii este să alege după o idee bună care nu este de la Dumnezeu.
Poate să supraviețuiască dorința ta crucea? Poți tu să-ți lași visul în urmă, să mori față de el? Dumnezeu știe ce este cel mai bine pentru tine deci strigă către El: „Tată, dacă aceasta nu este voia ta, ar putea să mă distrugă. Ți-o dau Ție, deci fă cum vrei Tu, Doamne.”

luni, februarie 06, 2017

ZIDURI CE CAD - Gary Wilkerson

„Vreau ca nimic din viața mea să împiedice lucrarea ce Dumnezeu vrea să facă în mine.”
Dumnezeu totdeauna Își aduce poporul în acest punct deoarece înainte ca El să poată să ducă la îndeplinire ce are El cel mai bun în noi, El trebuie să facă ceva profund înlăuntrul nostru. El vrea să ne dea victoria Lui, dar El de asemenea vrea de la noi dedicare completă.
Primele șase capitole din cartea Iosua descriu măreața lucrare pe care Dumnezeu a făcut-o în mijlocul poporului Său. Israel tocmai fusese eliberat după 400 de ani în robie. Poporul a ieșit din cei patruzeci de ani de rătăcire prin pustie și acum erau la granițele Canaanului, țara pe care El le-o promisese cu ani în urmă. Așadar, ei trecut de cealaltă parte — și apoi ce s-a întâmplat? Imediat Iosua s-a îndreptat spre generația tânără și i-a pus deoparte pentru Dumnezeu. Scriptura folosește expresia „tăiați împrejur” pentru a descrie pregătirea lor, dar înțelesul mai profund este: „ Ei au fost făcuți gata.”
Iosua a luat această atitudine deoarece acum că au trecut Iordanul, ei se aflau în fața zidurilor groase și impenetrabile ale Ierihonului. Să-i cucerească pe dușmani era imposibil pentru israeliții dezorganizați. Dumnezeu le spunea: „V-am binecuvântat în acești ani ce au trecut și ați experimentat bogățiile Mele incredibile. Cu toate acestea, munca voastră nu s-a terminat.”
Cum s-au pregătit israeliții pentru următoarea bătălie? Ei nu și-au ascuțit săbiile și nici nu și-au lustruit armurile. În schimb, pregătirea avea loc în inimile lor. Dumnezeu le-a poruncit să înconjoare cetatea cântând cântece, rugându-se și așteptându-l pe Dumnezeu. În cele din urmă, El i-a pus să își ridice trâmbițele și să sufle o singură dată. Într-un singur moment acele ziduri mărețe au căzut rostogolindu-se la pământ!
Iosua și oamenii lui au realizat mărețe fapte de vitejie, învingând inamici, luând în moștenire pământuri mai bune, și câștigând victorii cum nu au mai făcut-o niciodată. În același mod, cred că Domnul dorește să Își toarne Duhul Său peste noi în feluri minunate. El vrea ca noi să credem că El vrea să facă totul; cu alte cuvinte, El vrea ca noi să avem o credință de neclintit. 

sâmbătă, februarie 04, 2017

A DISCERNE ADEVĂRUL - Carter Conlon

„Cum pot eu găsi voia lui Dumnezeu? Cum pot fi sigur că umblu în voia Lui pentru viața mea?”
Te-ai trezit punându-ți aceste întrebări? Găsești tema voii lui Dumnezeu confuză, sau trăiești cu o constantă teamă că ratezi voia Lui pentru viața ta?
Să privim la declarația pe care Isus Însuși a făcut-o cu privire la voia lui Dumnezeu: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:17). Cu alte cuvinte, aceasta se aplică oricui dorește să facă voia lui Dumnezeu.
Conform spuselor lui Isus, dacă ai în inima ta dorința de a face voia lui Dumnezeu, vei înțelege și vei cunoaște ce este adevărul. Vei cunoaște vocea Lui care spune: „Aceasta e drumul, mergi pe el.”
De pe vremea când eram doar un tânăr creștin, am vrut să fac voia lui Dumnezeu —  deși nu întotdeauna înțelegeam complet cum va arăta aceasta în viața mea. Îmi amintesc că mergeam la biserică, stând în adunare și ascultam pe predicator și mă gândeam: „Cum nevoia pot acești oameni să asculte un astfel de mesaj? Ei nu văd cât de departe de realitate este acesta?” De cele mai multe ori ei stăteau pe scaune și ascultau, dar ei mergeau la biserică pentru simplul motiv de a fi binecuvântați.
Când oamenii nu vor să facă voia lui Dumnezeu, primul lucru ce are loc în viața lor este confuzia în învățătură, iar în final este urmată de neputința de a discerne adevărul. Pe măsură ce rugăciunile lor continuă să nu primească răspuns, ei ajung la concluzia că Dumnezeu nu le vorbește lor. Ei doresc ca viața lor să fie extraordinară. Ei doresc mulțimile; ei doresc să învie morții, să își pună mâinile pe bolnavi și să fie vindecați, ei vor să vorbească în alte limbi și așa mai departe, dar ei nu vor să umble în voia descoperită a lui Dumnezeu.

Carter Conlon  s-a alăturat echipei de conducere a bisericii Times Square în 1994 la invitația pastorului fondator David Wilkerson, și a fost numit pastor senior în 2001.

vineri, februarie 03, 2017

ȘOAPTA DIVINĂ

Atunci când tu ești închis în cămăruța ta, singur cu Dumnezeu în rugăciune, Duhul Sfânt totdeauna te va îndrepta spre Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu. Hristos este Cuvântul viu și El îți va zidi credința.
Nouă ni se dă porunca aceasta:
„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului….De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul…. Luaţi şi…… sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”(Efeseni 6:11,13,17).
De multe ori când primești instrucțiuni specifice de la Domnul, Duhul Sfânt te va direcționa la un pasaj din Scriptură șoptind duhului tău că trebuie să deschizi la acel pasaj. Apoi Cuvântul lui Dumnezeu îți va vorbi ție direct, spunându-ți cum să treci prin criza ta.
Mulți dintre voi care citiți acest mesaj sunteți într-o situație care are nevoie de un cuvânt de la Dumnezeu. Nimeni de pe pământ nu te poate ajuta și singura cale de a trece prin criza ta este să rămâi în prezența lui Hristos până ce El îți va da instrucțiuni! El trebuie să îți arate calea pe care trebuie să o urmezi: ce să faci, când să acționezi. Sincronizarea perfectă în timp este toată în mâinile Duhului Sfânt — nici prea devreme nici prea târziu.
Preaiubitule, nu e necesar ca tu să te îngrijorezi în legătură cu încercarea ta. Dumnezeu este credincios ca să îți răspundă la fiecare nevoie, cerere, deci când te rogi, pur și simplu spune: „Doamne, vin acum nu doar ca să am nevoile mele împlinite, ci și să împlinesc nevoia Ta.”
Noi am fost creați pentru a avea comuniune cu El, chiar și în cele mai grele momente. Iubești tu să fii cu El? Preferi tu să fii cu El mai presus decât cu alții? Cred că inima ta strigă: „Isus, Tu ești marea plăcere a sufletului meu și iubesc să fiu în compania Ta.”
Mă rog ca Dumnezeu să pună în noi toți o inimă care este captată cu ușurință în prezența Lui. Să ne rugăm prin toate încercările noastre și să ascultăm cu atenție de Duhul Sfânt în timpul nostru tainic de comuniune. 

joi, februarie 02, 2017

DIRECȚIE CLARĂ

Cei mai mulți creștini nu îl ascultă pe Dumnezeu. Ei se duc la El să vorbească! Totuși Scriptura ne descoperă că orice persoană care a fost vreodată folosită de Dumnezeu a învățat să rămână în prezența Sa până ce a auzit vocea Lui.
Scriptura ne face foarte clar că Domnul vrea să vorbească fiecăruia dintre noi.
„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ‘Iată drumul, mergeţi pe el!’ când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.”(Isaia 30:21).
O fetiță mică ce suferea de leucemie de apropia de ușa morții, ea se lupta cu gândul că va muri. Totuși, într-o dimineață când mama ei a venit în camera ei, fetița radia de strălucire și era fericită.
„Ce ți s-a întâmplat?”, a întrebat mama.
„Un înger a venit la mine și mi-a spus că o să plec într-o călătorie”, a răspuns fetița. „Și apoi Dumnezeu a venit și m-a luat de mână și s-a plimbat cu mine printr-o grădină frumoasă. El mi-a spus că voi merge acolo mâine să fiu cu El.”
Dumnezeu a vorbit acelei fetițe și a luat toată frica din inima ei. Când a plecat să fie cu El în ziua ce a urmat, ea avea o pace profundă.
Spune-mi, când întri tu în comuniune cu Isus, primești așa direcție clară de la El? Îți spune El ce să faci, când și cum să faci? Unii creștini nu cred că Dumnezeu face acest lucru, dar Isus spune: „Oile Mele ascultă glasul Meu…….şi ele vin după Mine”(Ioan 10:27).
Singura cale prin încercarea ta este să fii singur cu Isus și să strigi: „Doamne, Tu ești singurul de pe acest pământ care mă poate ajuta. Nu plec nicăieri până nu aud că Tu vorbești inimii mele.”
Felul de rugăciune care îi face plăcere lui Dumnezeu oprește totul, orice activitate, până ce aude vocea Lui. Tu îl vei auzi pe El vorbind inimii tale lucruri precum: „Tu trebuie să repari lucrurile cu persoana aceasta.” Sau, „Nu te grăbi așa de tare! Stai în prezența Mea și          încrede-te în Mine.”
 Dacă tu Îl vei căuta și vei aștepta, El îți va da direcție clară! 

miercuri, februarie 01, 2017

RUGĂCIUNI RĂSPUNSE PE JUMĂTATE

„A se ruga până la realizare” un termen alcătuit de penticostalii timpurii, pentru unii însemna că stăteai pe genunchi până primeai încredințarea în duhul tău că ai primit un răspuns de la Dumnezeu. Pentru alții însemna că veneai continuu cu gândul în rugăciune către Domnul până când aveai răspunsul în mână. (Aceasta se mai numea și „stăruință în rugăciune”.)
Ca tânăr băiat în întâlnirile din taberele de demult, auzeam oameni mărturisind: „O să mă apuc cu mâinile de coarnele altarului și nu voi da drumul până când Dumnezeu îmi va răspunde.” Totuși, nu cred că acesta este sensul cel mai exact al expresiei „a se ruga până la final.”
Poți să te închizi cu Domnul în cămăruța ta, desfătându-te de prezența Lui; poți petrece ore întregi de calitate, chiar zile, cu El, savurând o comuniune dulce. Poți avea toate nevoile tale îndeplinite, inima total satisfăcută, dar ce se întâmplă când tu părăsești acest loc sfânt de părtășie intimă?
S-ar putea să te ridici de pe genunchi doar ca să te întorci la o situație zdrobitoare care nu s-a schimbat. Poți să îl vezi pe diavolul așteptându-te acolo, gata să arunce spre tine aceleași probleme și aceeași goliciune. Te întreb: La ce bun este să primești gloria pe munte dacă nu te va sprijini prin bătălie?
Lasă-mă să explic ce cred eu cu privire la „a te ruga până la final.” Pur și simplu înseamnă că puterea, tăria și încurajarea pe care o primești de la Domnul când ești închis cu El trebuie să îți fie suficient sprijin prin încercările viitoare. Victoria pe care o realizezi în cămăruța secretă trebuie să îți dea victoria pe câmpul de luptă.
Gândește-te la asta: A fost rugăciunea ta o „rugăciune completă”? Vezi, „a te ruga până la final” înseamnă să aștepta realizarea totală a rugăciunii tale. Mulți creștini văd numai rugăciuni răspunse pe jumătate deoarece ei nu lasă ca, ce au primit de la Domnul în rugăciune să îi ducă până la final prin încercarea lor. Cu adevărat, multe rugăciuni sincere au fost irosite, eșuate, pierdute — pentru că nu „au fost duse până la bun sfârșit” în acest fel. 
Preaiubiți scumpi, rugăciunea nu este terminată — nu este o „rugăciune completă” până când nu te va sprijini prin toată încercarea și te va duce de cealaltă parte. Nu ne-am „rugat până la final” până când nu ”am trăit să o experimentăm” prin încercările noastre cu ajutorul puterii pe care o primim în prezența lui Dumnezeu.