vineri, decembrie 30, 2016

UN POPOR PLIN DE CREDINȚĂ

„Înainte de mutarea lui,[Enoh] primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.  Şi fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui” (Evrei 11:5-6). Ce era în legătură cu Enoh încât I-a plăcut lui Dumnezeu atât de mult? Era faptul că umblarea lui cu Dumnezeu producea în Enoh felul de credință pe care Dumnezeu îl iubește.
Pe tot parcursul Bibliei și al istoriei, acei care au umblat cu Dumnezeu au devenit bărbațiai credinței și femei ale credinței. Dacă Biserica umblă zilnic mână în mână cu Dumnezeu, având o comuniune continuă cu El, rezultatul va fi un popor plin de credință.
Unii predau seminare ce dezbat teme de credință, distribuie casete despre credință, citează versete despre credință — toate încercând să genereze credință. Și este adevărat, „Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani10:17). Dar Isus este Cuvântul. „Slova omoară,” spune Scriptura în 2 Corinteni 3:6. Fără intimitate cu Isus, litera aduce cu sine o emoție egoistă, pretențioasă, moartă, care nu este deloc credință — și Dumnezeu o urăște. Credința vine prin auzirea Cuvântului Lui și prin umblarea aproape de El. Nu prin vorbă multă fără umblare. Această umblare intimă cu Dumnezeu lipsește din Biserica de astăzi. Credința înseamnă a cunoaște cu adevărat cine este Dumnezeu, a deveni familiarizat cu gloria și splendoarea Lui. Cei care Îl cunosc cel mai bine, se încred în El cel mai mult.
Arată-mi un popor care umblă în strânsă legătură cu Dumnezeu, urând păcatul, care devine tot mai  detașat de lumea aceasta, și ajunge să Îi cunoască vocea, și vei vedea un popor care nu are nevoie de multă predicare și învățătură despre credință.
Umblarea lui Enoh cu Dumnezeu nu ar fi meritat osteneala dacă nu producea o credință corespunzătoare mereu crescândă. „Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ” (vezi Evrei 11:5). Ce adevăr uimitor! Toată credința lui era concentrată pe o singură dorință măreață a inimii lui: aceea de a fi cu Domnul! 

joi, decembrie 29, 2016

EL NU ERA DIN ACEASTĂ LUME

Ilie și Enoh, singurii profeți care au fost mutați de pe pământ, aveau ceva în comun. Amândoi aveau o ură față de păcat și își ridicau glasul împotriva acestuia. Amândoi umblau atât de aproape de Dumnezeu că nu puteau decât să împărtășească aceeași ură pe care El o avea față de nelegiuire.
Efectul necontestabil asupra celor ce umblă cu Dumnezeu este o ură crescândă față de păcat — și nu doar ură, ci și o separare de păcat. Dacă tu încă iubești această lume și te simți acasă printre cei fără Dumnezeu — dacă ești prieten cu cei care Îl înjură —  tu nu umbli cu Domnul ci stai pe gard, aducând rușine numelui lui Isus. 
„Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu a mai fost văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu”           (Geneza 5:24). Cunoaștem din Evrei că aceste eveniment vorbește despre mutarea la cer a lui Enoh, faptul că el nu a gustat moartea. Dar mai înseamnă ceva mai profund decât aceasta: „El nu a mai fost”, cum este definit în Geneza 5, mai înseamnă: „El nu era din lumea aceasta.”
În duhul lui, în simțămintele sale, Enoh nu era parte din această lume ticăloasă. El era înălțat în duhul lui în locurile cerești. La fel ca Pavel, el murea zilnic față de această lume în același timp îngrijindu-se de familia sa, munca sa, slujind, fiind ocupat. Dar „el nu era” — el nu era legat de pământ! Domnul era cel ce îl consuma. În fiecare moment al zilei mintea lui se reîntorcea la El. Inima lui era atașată de Dumnezeu cu ceva ce seamănă cu o bandă de cauciuc uriașă. Cu cât întinzi mai mult o bandă de cauciuc, cu atât mai repede sare la loc atunci când îi dai drumul. Inima lui Enoh întotdeauna sărea înapoi, precum un arc, spre Domnul.
Pe măsură ce oamenii deveneau tot mai nelegiuiți în jurul lui, și se comportau precum animalele sălbatice, plini de poftă, împietrire și senzualitate, Enoh devenea tot mai mult ca Cel cu care umbla. 

miercuri, decembrie 28, 2016

DE CARE PARTE EȘTI?

În zilele de azi, mulți creștini fug să se ascundă de calamitățile din ce în ce mai mari. Așa-ziși profeți strigă oamenilor să vină la adăposturile lor pline de siguranță. Creștinii evrei sunt avertizați să se întoarcă în Israel pentru a evita colapsul financiar care se anticipează în America.
Eu știu unde vreau să fiu când toate lucrurile se vor nărui. Când piața financiară se va prăbuși, vreau să mă duc înapoi pe Wall Street unde eram în timpul căderii bursei de pe data de 19 octombrie 1987. Vreau să fiu precum un Enoh modern, umblând și vorbind cu Dumnezeu, fără frică — un martor fără teamă, plin de pace care predică pe Isus unui popor al cărui univers s-a prăbușit.
Isus nu ne-a spus să ne ascundem, El ne-a spus: „ Duceți-vă!” Vreau să fiu acolo unde este Duhul Sfânt — și poți fi sigur că El va fi pe linia întâi a câmpului de bătălie, chemând la Sine pe cei temători și tulburați.
 Enoh a văzut că societatea din jurul lui era ticăloasă, și, pe când privea de-a lungul secolelor înspre zilele din urmă, tot ce putea el spune era: „ Nelegiuiți!” Enoh, al șaptelea de la Adam, de asemenea a profețit cu privire la acestea, spunând: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.” (Iuda 14-15).
 Ești tu într-o umblare strânsă cu Domnul? Atunci trebuie să privești lumea așa cum Enoh o privea: păcătoasă și plină de duhul lui Anticrist. Cum poți face tu parte din ceea ce este fără Dumnezeu? Cum poți să te asociezi cu cei pe care El vine să îi judece? El vine cu zece de mii dintre sfinții Săi să judece o lume păcătoasă și pierdută. De care parte ești tu? 

marți, decembrie 27, 2016

CONVERSÂND CONTINUU CU DUMNEZEU

„Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui” (Evrei 11:5-6)
„Și Enoh a umblat cu Dumnezeu.” Termenul evreiesc pentru a umbla sugerează că Enoh conversa cu Dumnezeu în mod continuu. El a trăit trei sute șaizeci și cinci de ani — sau un „an” de ani! El ne face cunoștință cu un nou tip de credincios, căci el este tipul credinciosului dedicat lui Hristos.
 Enoh a învățat să umble cu Dumnezeu în mijlocul unei societăți ticăloase. Nu era un pustnic ascuns în vreo peșteră din pustie. El era un om de familie obișnuit cu aceleași probleme și poveri pe care noi le purtăm — implicat în viața de fiecare zi cu soție și obligații cu copiii, cu responsabilitățile gospodăriei.
Acei care umblă cu Dumnezeu sunt mutați departe de accesul lui Satan, departe de împărăția întunericului și aduși în împărăția luminii lui Hristos. „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1:13). Chiar acum suntem transferați din capcanele lui Satan fix în inima lui Isus.
Cuvântul grecesc pentru a strămuta sugerează că însuși Hristos a venit și ne-a scos de sub puterea diavolul și ne-a pus în locurile cerești. Dar Dumnezeu strămută doar pe cei care umblă aproape de El, precum Enoh. Cei care sunt ținuți captivi după placul voinței lui Satan nu pot fi scoși și eliberați din întuneric. Nu ești cu adevărat mântuit până nu îți tânjește inima după o umblare apropiată cu Dumnezeu. 

luni, decembrie 26, 2016

CE NE ARATĂ LEGEA - Gary Wilkerson

Pavel l-a îndemnat pe Timotei să stea în Efes deși părea că Timotei nu voia să rămână            (vezi 1 Timotei 1:3-4). Credem că motivul ar fi putut fi din cauza problemelor pe care biserica din Efes le avea de înfruntat. Când te auto-îndreptățești, te înșeli singur și devii lacom și plin de ambiții; ajungi chiar să aduni multe lucruri.
În aceeași vreme era foamete în Macedonia și în Ierusalim, astfel rezultând într-o sărăcie extremă. În timp ce Macedonia și Ierusalimul se chinuiau, economia din Efes era foarte bună, aveau multe resurse dar ei le țineau strâns pentru ei înșiși.
 Pavel îi spune în 1 Timotei 6: 17-18: „Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii”.
Primul cuvânt al lui Pavel era „îndeamnă” mai înseamnă „a da o comandă sau ordine stricte”. Într-unele traduceri citim: „ Poruncește celor ce sunt bogați ai veacului acestuia să fie generoși”.
De ce le-ar da Pavel o poruncă să fie generoși și să nu adune lucruri pentru ei înșiși? Sună atât de legalist, și este — este Legea. Legea ne arată unde ne aflăm în afara harului, unde greșim. Porunca pe care Pavel i-a zis lui Timotei să o dea celor din Efes era nu doar să îi determine să dea un dar de bunăvoie, ci să îi facă să vadă că un anume aspect al harului lipsea din viețile lor. 

sâmbătă, decembrie 24, 2016

SCRISĂ DE DUHUL SFÂNT - Claude Houde

În Noul Testament, Hristos este Mielul fără pată al lui Dumnezeu care este dăruit pentru păcatele lumii. Sângele Lui este vărsat pe cruce și în mod supranatural devine Paștele pentru fiecare dintre noi. Noi suntem salvați de la moarte și găsim protecție și pace eternă în El. Oricine se pune, prin credință, sub sângele lui Hristos este cruțat de moarte veșnică și găsește salvare
Cincizeci de zile mai târziu, este sărbătoarea Cincizecimii, începutul Bisericii unde promisiunea marii revărsări a Duhului Sfânt devine personală și plină de putere. Legile, dorințele, scopurile, planurile și promisiunile lui Dumnezeu nu mai sunt scrise pe table de piatră, ci pot fi scrise de către Duhul Sfânt în fiecare zi pe tablele inimilor noastre. Aceasta este una din veritabilele și extraordinarele manifestări ale Duhului Sfânt aflate la dispoziția oamenilor.
Ezechiel, omul lui Dumnezeu și autor biblic, a primit o descriere profetică. Este o promisiune pentru fiecare credincios care se roagă: „Doamne, crește-ne credința.” Ezechiel a arătat în mod profetic ce va avea loc când cineva cere din toată inima lui Dumnezeu să fie împuternicit să primească hotărârile Lui prin El și pentru El.
„Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră (impenetrabilă) şi vă voi da o inimă de carne (asupra căreia Dumnezeu își poate lăsa marca — o asemănare modernă ar fi precum cimentul umed).  Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmați poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. Voi scrie legile Mele în inimile voastre și veți umbla în poruncile Mele”(vezi Ezechiel 36: 26-27)
Ce asigurare, ce încredere! Dumnezeu promite că prin Duhul Său vor fi posibile noi valori, o nouă pasiune, schimbări, convingeri și angajamente.

Claude Houde este pastorul bisericii Viața Nouă din Montreal, Canada. Sub conducerea lui biserica Viața Nouă a crescut de la o mână de oameni la mai mult de 3500 de membrii într-o zonă a Canadei cu puține biserici protestante de succes.

vineri, decembrie 23, 2016

PREZENȚA LUI DUMNEZEU

Vechiul Testament este plin de relatări ale minunatelor binecuvântări care au venit peste cei care au umblat în prezența lui Dumnezeu
Prezența lui Dumnezeu era atât de evidentă în viața lui Avraam încât chiar și păgânii din jurul lui au recunoscut diferența din viețile lor și a lui: „Abimelec.....a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci”(Geneza21:23). Acest rege păgân spunea: „Este ceva diferit în legătură cu tine, Avraam. Dumnezeu este cu tine oriunde mergi.”
Dumnezeu a promis lui Iosua că nici un dușman nu-i va putea sta împotrivă când prezența Lui era cu el: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.  Întăreşte-te şi îmbărbătează-te...”(Iosua 1:5-6). Când Duhul lui Dumnezeu este prezent cu noi, putem fi plini de curaj și putere deoarece ne încredem în promisiunile Lui.
Dumnezeu i-a vorbit lui Isaia de o promisiune pe care El o face celor pe care El îi iubește: „Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume, ești al Meu. Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca, când vei umbla prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeu tău....și te iubesc....Nu te teme, căci eu sunt cu tine”. (Isaia 43:1-5 italicele mele).
Cu prezența lui Dumnezeu continuă în tine, tu poți merge prin orice foc, și nu doar că vei supraviețui dar vei fi păzit și protejat în mijlocul acestuia.
 Aceste relatări din Vechiul Testament nu sunt doar simple povestiri. Ele sunt menite să ne încurajeze să ne încredem în Dumnezeu că ne va da prezența Sa în propriile noastre vieți. 

joi, decembrie 22, 2016

LUMINA ÎNDURĂRII SALE

„ Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”(2 Corinteni 3:18)
Dacă Isus Hristos este Domnul tău, El a poruncit ca lumina îndurării Sale să strălucească în sufletul tău.
Această glorie a lui Hristos — această gingașă îndurare care luminează în inimile noastre în vreme ce ne rugăm și cercetăm Cuvântul Său — ne schimbă, „din slavă în slavă”, în asemănarea lui Hristos. Și descoperirea dragostei, compasiunii și grijii pe care o primim de la El strălucește din noi spre alții.
Această revelație crește în fiecare zi înlăuntru nostru „prin Duhul Domnului”. Cu adevărat, este Duhul Domnului care ne călăuzește înspre gloria lui Hristos. Acest Duh luminează în noi și ne schimbă prin fiecare circumstanță. În cele din urmă, El ne arată cum să luminăm îndurarea Lui plină de preocupare față de alții care sunt în nevoie.
Te întreb: Circumstanțele tale prezențe ce îți fac ție și în tine? Este o anume dulceață a lui Hristos care luminează din tine? Îi ceri Duhului Sfânt să îți dea ochi să vezi durerile și nevoile altora? Aceasta este schimbarea care Pavel spune că are loc în noi prin Duhul lui Dumnezeu.
Numai cei care se odihnesc în voia desăvârșită a lui Dumnezeu pot avea încredere că „toate lucrurile lucrează împreună spre bine” în cele mai rele circumstanțe. Deci, drag sfânt, ridică-ți capul și mărturisește ție însuți, în fața cerului și în fața circumstanțelor tale: „Eu trăiesc în voia perfectă a lui Dumnezeu, fie ce-o fi.”

miercuri, decembrie 21, 2016

GLORIA LUI HRISTOS

„Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.”(2 Corinteni 4: 17-18)
Pavel ne spune de fapt: „Luați-vă ochii de la necazurile voastre. Nu vă concentrați pe lucrurile care vin pe pământ deoarece ele vor trece. Problemele tale nu au nici o însemnătate în lumina gloriei veșnice care așteaptă pe poporul lui Dumnezeu. După un moment petrecut în paradis cu El nu îți vei aminti nimic din acestea.
 Este scris despre Hristos: „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea” (Evrei 12:2). Isus Hristos a spus: Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (vezi Luca 21:28).
După cum spune Pavel, când întunericul și nesiguranța se apropie tot mai mult, Dumnezeu poruncește ca să strălucească o lumina minunată în inimile noastre.
Pavel vorbește aici despre o manifestare glorioasă a cunoștinței slavei lui Hristos care ne este dată în încercările noastre:
Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.”(2 Corinteni 4:6).
Pavel descrie aici nimic mai puțin decât o descoperire proaspătă a gloriei lui Dumnezeu în persoana lui Hristos.
Când Pavel primea această revelație el era în închisoare și fără nici un ban. Deși el abia supraviețuia cu mâncarea modestă din închisoare, el era revigorat de revelația proaspătă a gloriei lui Hristos pe care o primea zilnic.

marți, decembrie 20, 2016

CEA MAI MARE BĂTĂLIE A NOASTRĂ

Noi creștinii ne zbatem din greu pentru a găsi voia lui Dumnezeu pentru viața noastră. Și apoi, de îndată ce credem că am găsit voia Lui, ne străduim din răsputeri să o vedem împlinită.
Sunt convins că această luptă de a găsi voia lui Dumnezeu — de a trăi în ea, de a umbla în ea și a-i vedea împlinirea — poate deveni cea mai mare bătălie a noastră. Și lupta se întețește ori de câte ori ne găsim în împrejurări disperate. Mulți creștini pur și simplu nu pot accepta locul unde se află în acel moment. Viețile lor sunt împovărate de probleme grave. Pentru unii, această povară este o boală persistentă. Pentru alții este o persoană iubită nemântuită. Și acum, pentru tot mai mulți, bătălia este o criză financiară. Foarte puțini creștini acceptă că asemenea poveri ar putea face parte din voia perfectă a lui Dumnezeu pentru viețile lor.
Ca predicator al evangheliei știu că toată credința și speranța care te susține trebuie să aibă ca temelie un adevăr fundamental pe care să crească. Care este acest adevăr fundamental? Pur și simplu acesta: Eu trebuie să știu și să cred că sunt în voia perfectă a lui Dumnezeu — chiar acum, drept unde sunt, în acest timp și loc prezent. 
Cu alte cuvinte, nu contează în ce condiție mă aflu — fie că sunt bogat sau sărac, bolnav sau sănătos, în închisoare sau liber —  eu trebuie să cred că sunt în centrul voii perfecte a lui Dumnezeu pentru viața mea. Eu îmbrățișez faptul că pașii mei au fost ordonați de Domnul.
Eu personal mă identific cu Pavel: „În orice stare mă găsesc, eu sunt mulțumit.” (vezi Filipeni 4:11)
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru exemplul lui Pavel. Acest apostol credincios a știut cum să abunde în binecuvântări, și totuși să se bucure și în vremuri de adversități. Indiferent de condițiile din afară, indiferent cât de presante erau circumstanțele, Pavel a știut totdeauna că era în centrul voii desăvârșite a lui Dumnezeu.

luni, decembrie 19, 2016

EA A ATINS POALA HAINEI SALE - Gary Wilkerson

Sunt momente în viață când situațiile arată foarte sumbru dar putem să îi spunem lui Dumnezeu: „Îmi pun toată credința în Tine, deși situația mea arată fără speranță, cu Tine nimic nu e imposibil” (vezi Luca 18:27).
În capitolul 5 din Evanghelia după Marcu citim că Isus era pe drum spre casa unui om numit Iair și o mare mulțime Îl urma.
„Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. Ea suferise mult de la mulţi doctori, cheltuise tot ce avea şi nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău.   A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime şi s-a atins de haina Lui.” (Marcu 5:25-27)
În limba engleză Versiunea Regele Iacob este scris că ea a atins poala hainei Sale. Și, deși starea ei se înrăutățea, ea s-a gândit în sinea ei: „Dacă aș putea doar să ating haina Sa, voi fi vindecată” (versetul 28).
Credința ei spunea: „Eu pot face asta” iar apoi, „Isus va face cealaltă parte.” Ea privea spre imposibil și afirma că Isus îl putea face.
Iubesc mult credința acestei femei. Nu avea nici un motiv pentru a avea credință deoarece nimic din câte a făcut nu a funcționat. Dar în cele din urmă a apucat această ultimă speranță, această ultimă dorință. Și-a zis în sinea ei: „Voi atinge doar poala hainei Sale. Mă voi apuca de Isus!”
Și-a făcut cale prin mulțime și a atins poala hainei Sale — „și îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală” (Marcu 5:29).

sâmbătă, decembrie 17, 2016

VREMEA POTRIVITĂ - Nicky Cruz

Odată, când Isus călătorea din Iudeea spre Galileea, apostolul Ioan amintește că „ El trebuia să treacă prin Samaria”(Ioan 4:4). Cert este că Isus nu trebuia să treacă prin Samaria pentru a ajunge în Galileea, din punct de vedere geografic. De fapt, pentru că evreii urau pe samariteni, evreii de regulă ocoleau pe o rută mai lungă pentru a evita acea regiune. Dar Isus s-a simțit constrâns să treacă prin Samaria deoarece într-acolo Îl conducea Duhul atunci — El a trebuit să treacă prin Samaria nu din cauza rutei geografice, ci pentru misiunea pe care o avea, din ascultare față de călăuzirea Duhului.
Când Isus a ajuns în Samaria El a trimis pe ucenicii Săi înaintea Lui iar El s-a așezat lângă fântâna lui Iacov. El a așteptat acolo pentru întâlnirea Sa divină cu femeia samariteană, unde El în mod supranatural a deslușit totul despre ea. Conversația lor a schimbat viața femeii pentru totdeauna, iar ea a devenit prima evanghelistă din lume, mărturisind despre Isus oamenilor din orașul ei. Isus a stat cu acești samariteni pentru încă două zile și a putut să aducă pe mulți alții la mântuire înainte de a pleca mai departe. Această întâlnire nu ar fi avut loc niciodată dacă Isus nu ar fi urmat călăuzirea Duhului.
Mai târziu, în Galileea, pe când sărbătoarea Corturilor pentru evrei se apropia, frații lui Isus   L-au îndemnat să călătorească și El acolo „ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci! Căci nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut! Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii!” (Ioan 7:3-4)
Dar Isus avea alt program. El le-a răspuns: „Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.” (Ioan 7:8)
Încă o dată Isus aștepta permisiunea de la Duhul Sfânt să meargă. El aștepta vremea potrivită pentru a-Și face intrarea la festival și pentru a-Și descoperi înțelepciunea și învățăturile în fața oamenilor din Ierusalim. El știa că, de fapt, El era adevărata sărbătoare — Mesia după care ei așteptaseră. El însuși era motivul celebrării lor, cu toate că ei nu și-au dat seama de asta.

Nicky Cruz, un evanghelist și autor prolific cunoscut la nivel internațional, s-a întors la Hristos Isus de la o viață de violență și crimă după ce s-a întâlnit cu David Wilkerson în orașul New York în anul 1958. Istoria convertirii lui dramatice a fost povestită pentru prima dată în cartea Crucea și Pumnalul de David Wilkerson și mai apoi în propria lui carte best-seller Fugi, băiete, fugi.

vineri, decembrie 16, 2016

GLORIA LUI HRISTOS

În săptămânile trecute am căutat pe Domnul pentru un cuvânt care să îmi aducă pace în mijlocul tuturor veștilor tulburătoare.
Am auzit șoapta Duhului Sfânt: „David, privește gloria lui Hristos. Aceasta te va ține ancorat în pace.”
„Mulțumesc, Doamne,” m-am rugat. „Dar ce este cu adevărat gloria lui Hristos?”
Pentru mine, gloria Lui se reduce la ceva ce eu înțeleg și am nevoie: dragoste plină de bunătate. Aceasta este mai mult decât numai bunătatea lui Hristos. Este dragostea Lui plină de bunătate — apoi este dragostea lui curtenitoare plină de bunătate.
 Aceasta se poate să fie doar una din fațetele gloriei Sale. Dar în felul acesta avem nevoie să îl vedem pe Hristos — asemănarea perfectă a Tatălui ceresc, care este grijuliu, curtenitor, iubitor și amabil față de copiii Săi.
Pavel privea gloria lui Hristos în fiecare dimineață. Acest greu încercat slujitor al lui Dumnezeu multe dimineți se trezea foarte tulburat. Erau nenumărate zile când el era trântit jos și la grea cumpănă. Dar Pavel îți stârnea sufletul să privească în sus pentru a vedea gloria lui Hristos — adică mila și dragostea plină de bunătate a persoanei lui Hristos. Pe măsură ce Pavel făcea acest lucru, Duhul Sfânt îl reînnoia cu putere pentru a face față fiecărei zile.
Ieremia a scris această profeție: „Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”(Ieremia 9:24)
Observați care este primul lucru în care Dumnezeu își găsește plăcere: mila. Mesajul Lui pentru noi este clar: Noi suntem chemați să ne lăudăm cu dragostea lui plină de bunătate.
David a mărturisit în Psalmi: „Un val cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile și valurile Tale trec peste mine. Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui și înălțam o rugăciune Dumnezeului vieții mele”(Psalmul 42: 7-8 italicele mele).

joi, decembrie 15, 2016

LUCREAZĂ ÎMPREUNĂ SPRE BINE

Pavel scrie: „Suntem încolțiți în toate chipurile......în grea cumpănă......prigoniți.....trântiți jos, dar nu omorâți”(2 Corinteni 4:8-9).
„Încolțiți în toate chipurile” — Poți să te regăsești în această afirmație? Poate te confrunți cu dureri fizice, suferințe în căsnicie, probleme financiare, îngrijorări pentru copii. Viața poate fi cu totul copleșitoare uneori.
Realitatea este că, uneori se poate să fii în voia perfectă a lui Dumnezeu și cu toate astea să fii trântit jos. Putem umbla în chiar centrul voii Sale și totuși să fii în grea cumpănă, încolțit de necazuri și prigonit.
Unii creștini sunt înconjurați de necazuri din toate părțile de așa mult timp încât ei cred: „Aceasta nu poate fi de la Dumnezeu. Este prea mult de îndurat. Suferința mea continuă de așa mult timp și mă simt absolut abandonat. Domnul trebuie că mă pedepsește pentru păcate din trecut. Nu este nici o altă explicație.”
Pavel așterne în fața noastră un adevăr minunat de care el s-a ținut strâns și care l-a ținut să nu deznădăjduiască:
„Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi” (2 Corinteni 4:16)
Ascultă adevărul pe care Pavel ni-l declară:
„ Da, toate aceste multe necazuri și încercări au epuizat acest trup din afară. Carnea mea   într-adevăr încetinește. Dar, în același timp, ceva minunat se întâmplă în sufletul meu. Toate acestea lucrează împreună spre bine în mine, și eu cresc în cunoștința Domnului și a căilor Lui.”
Pavel știa că trăia în voia perfectă a lui Dumnezeu. El a ajuns la cunoștința că toate încercările sale nu se întâmplau din cauză că era sub mânia lui Dumnezeu. Dimpotrivă, Pavel știa mai mult ca niciodată cât de mult era el iubit Domnul.
Pe scurt, Pavel făcuse pace cu circumstanțele sale și învăța răbdarea: „Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit”(Evrei 10:36).  

miercuri, decembrie 14, 2016

PENTRU TOATE LUCRURILE DAȚI MULTUMIRI

Nu demult un tânăr creștin și-a descărcat povara în legătură cu marea lui neliniște.
„Simt o chemare din partea Domnului pentru a lucra cu tinerii și copiii, dar toate ușile pentru slujire se tot închid în fața mea. Mă rog ca alte uși să se deschidă, dar Dumnezeu pare că nu îmi ascultă strigătul. Mă simt atât de inutil.”
„Singura slujire pe care o fac acum este să ajut la evanghelizare într-un cartier sărac o dată pe săptămână. Slujesc ca un frate mai mare pentru fiul unui predicator deoarece tatăl acestuia este foarte bolnav. Dar aceasta este tot ceea ce fac. Trebuie să cred că Dumnezeu are mai mult pentru mine.”
Când am auzit aceasta, am spus tânărului: „Aș vrea ca tu să înțelegi un lucru. Ceea ce faci tu chiar acum este mai prețios pentru Domnul decât dacă tu predicai în fața a mii de oameni pe vreun stadion. A fi de folos pentru Domnul nu are nimic de a face cu numărul oamenilor.
„Tu contribui la salvarea acelui fiu de predicator. Du-te și fii un prieten acelor câțiva copiii din cartierele sărace pe care ți i-a dat Dumnezeu. Fii mulțumit în acest loc și în acest ceas. Și fii încredințat că tu trăiești în voia perfectă a lui Dumnezeu pentru că ești credincios în lucrurile mici.”
Spune-mi creștine, ai făcut pace cu situația ta actuală? Poți să ai încredere că Dumnezeu îți face lucrarea Lui perfectă în tine prin fiecare circumstanță? Dacă nu poți, atunci tu vei deveni neliniștit, lipsit de speranță și în cele din urmă vei fi mânios pe Dumnezeu. Vei ajunge să fii plin de amărăciune și împietrire.
Petru scrie: „Așa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-și încredințeze sufletele credinciosului Ziditor și să facă ce este bine.” (1 Petru 4:19) De asemenea, Pavel ne învață: „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi”(1 Tesaloniceni 5:18).

marți, decembrie 13, 2016

UN PRIZONIER AL LUI HRISTOS

Pavel a scris multe din epistolele lui către biserici în timp ce era încuiat într-o celulă îngrămădită — legat, disprețuit, deconectat de credincioși și aparent de toată slujirea. Este vorba de situații îndurerate. Totuși, Pavel niciodată nu a vorbit că este închis datorită circumstanțelor sale; în schimb, se referă la sine drept „întemnițatul lui Hristos” (vezi Efeseni 3:1).
În epistola sa către coloseni, Pavel și-a declarat dorința pentru toți sfinții care suferă: „De aceea, şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,  întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare cu bucurie” (Coloseni 1:9-11).
În mod surprinzător, cuvintele de speranță și sfătuire ale lui Pavel erau produsul cele mai îndelungate perioade de încarcerare, probabil în Cezareea. Când Pavel scria aceste cuvinte nu avea nici o speranță să fie eliberat. Din cate știa el, ar fi putut rămâne acolo pentru ani întregi, posibil pentru restul zilelor lui. Este clar că el a făcut pace cu circumstanțele dureroase în care se afla.
Nicăieri în această epistolă nu îl vedem pe Pavel că se îndoia de Domnul. Apostolul a ajuns la o înțelegere spirituală profundă a voii lui Dumnezeu și a acceptat circumstanțele sale ca fiind voia Domnului pentru viața lui la momentul respectiv. De aceea, Pavel scrie triumfător celor din Colose: „Oh, de ați ajunge la această înțelegere spirituală profundă a voii lui Dumnezeu cu privire la voi.”
Poți să-ți imaginezi? Aici Pavel era într-o captivitate drastică, lipsit de orice libertate. Totuși el vorbea de ”să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu.”

luni, decembrie 12, 2016

CHEMAȚI SĂ FIM DIFERIȚI - Gary Wilkerson

Dumnezeu ne-a chemat să fim diferiți – diferiți în mod remarcabil.
„Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește” (1 Corinteni 2:14).
Acea diferență este exact lucrul de care are nevoie lumea. După cum spune Pavel: „Dacă toți prorocesc, și intră un necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți. Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu fața la pământ, și se va închina lui Dumnezeu, și va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru” (1 Corinteni 14: 24-25)
Cea dintâi însărcinare a noastră este să punem capăt foametei după Cuvântul lui Dumnezeu din mijlocul nostru. O întâlnire cu Cuvântul Lui ne va scăpa de atitudinea „afaceri ca de obicei” din viața de creștin. Ne va pune față în față cu uscăciunea, răceala, familiaritatea cu privire la Calea lui Hristos. Și ne va trimite pe genunchi în rugăciunea care se bazează pe Dumnezeu ca să aducă schimbare.
Rugăciunea schimbă lucrurile! Ne schimbă inimile noastre, familia noastră, biserica noastră, și în esență, lumea noastră.  Te rog să te angajezi, alături de mine, la aceste trei lucruri:
Roagă-te pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să facă o lucare în inimile noastre
Stai pe poziție cu integritate ca o glas pentru Cuvântul Lui
Roagă-te ca El să aducă la îndeplinire schimbările pe care numai El le poate face
Mă rog să îl vedem pe Dumnezeu manifestându-Se așa cum El a făcut-o în atât de multe treziri și mișcări care au transformat culturi întregi. El singur poate opri fluxul răului care este dezlănțuit  — și poate aduce reverența înapoi într-o cultură care și-a pierdut calea. El singur poate trezi biserica, să ne întoarcă pe noi la pocăință și să aducă trezire spirituală în societatea noastră.
Să ne întoarcem la Domnul cu toată inima noastră. Să căutăm fața Lui și să strigăm către ceruri pentru ca să vedem o lucrare nouă și măreață în țara noastră.

sâmbătă, decembrie 10, 2016

OCHII INIMII - Jim Cymbala

Este posibil ca să găsești un proaspăt credincios prin munții din Peru care înțelege mai mult despre Biblie decât un teolog cu doctorat. De fapt, acel peruvian needucat ar putea nu doar să cunoască despre Biblie mai mult, ci și să îl cunoască pe Domnul într-un mod în care înțeleptul care studiază ebraica și greaca nu îl cunoaște.
Amintește-ți că Isus s-a bucurat zicând:
„Tată, Doamne al cerului și al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucuri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor”(Luca10:21 sublinierea mea).
ROAGĂ-TE ÎNAINTE DE A CITI CUVÂNTUL
Pentru mulți dintre noi este ușor să ne apropiem zilnic de Cuvântul lui Dumnezeu cu foarte puțină dependență de Duhul Sfânt. De multe ori nu ne rugăm înainte să citim Biblia cu toate că avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu să înțelegem Cuvântul Său. Cu cât mai inteligenți și educați suntem, cu atât ne este mai greu să venim ca niște copii, încrezându-ne în Duhul Sfânt să facă real Cuvântul. Noi trebuie să avem ajutorul Duhului și, dacă cerem cu credință, El ne va ajuta.
Psalmistul s-a rugat:
„Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale”(Psalmul 119:18).
Observați că rugăciunea nu cere ochii deschiși pentru a „citi Legea Ta”, sau chiar pentru „înțelege Legea Ta”. Nu, rugăciunea psalmistului îi cere lui Dumnezeu ceva ce rareori ne trece prin minte când deschidem Cuvântul: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale.” El nu vorbea despre ochii lui fizici, ci vorbea despre ochii inimii lui.
REVELAȚIE NECONTENITĂ
Cu toții avem două perechi de ochi, noi avem ochii din cap, mai avem și ochii inimii, la care Biblia se referă în multe locuri (de exemplu în Efeseni 1:18). Procesul de a vedea lucruri spirituale prin ochii inimii, nu doar cu mintea, poartă numele de revelație. Aceasta nu este vreo absurditate necioplită a unora într-o frenezie extatică. Este lucrarea de fiecare zi a Duhului Sfânt în toți cei care o doresc.

Jim Cymbala a fondat biserica Brooklyn Tabernacle cu mai puțin de douăzeci de membri într-o clădire aflată în paragină dintr-o zonă foarte dificilă a orașului. Născut în cartierul Brooklyn, el este un bun prieten de multă vreme atât cu David și cu Gary Wilkerson. 

vineri, decembrie 09, 2016

TU NU ESTI UITAT

Atât de mult necaz. Atât de multă durere. Atâta întristare cauzată de boli, maladii și dezastru. Atât de mulți credincioși îndurerați. Atât de mulți oameni care se confruntă cu crize financiare.
Biblia ne spune: „Multe sunt nenorocirile celui neprihănit”(Psalm34:19). Cu toate acestea, a doua parte a versetului schimbă complet înțelesul: „Dar Domnul îl izbăvește din toate”.
David și-a înălțat glasul: „Doamne, adu-ți aminte de David, și de toate necazurile lui”(Psalm132:1). Acest bărbat evlavios s-a confruntat cu multe necazuri. Rugăciunea lui era: „Doamne, Tu ai izbăvit pe alții din nenorocirile lor. Nu uita de mine.  Ajută-mă, izbăvește-mă.
Apostolul Pavel a îndurat multe necazuri. El a lăsat scris: „Duhul Sfânt mă înștiințează, din cetate în cetate, că mă așteaptă lanțuri și necazuri”(F.Ap.20:23). Pavel a adăugat: „nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri”(1Tes.3:3). El spunea: „Dragi sfinți, nu întreba de ce am eu de înfruntat atât de multe și mari necazuri. Aceste lucuri nu mă fac să mă îndoiesc de Dumnezeu.
 „Ci, în toate privințele, arătăm că suntem niște vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări” (2 Corinteni 6:4). Luați aminte la ce subliniază Pavel aici: „prin multă răbdare”. Ți-ai pierdut cumva răbdarea în necaz? Ai ajuns într-atât de demoralizat că ești pe punctul de a-ți arunca la o parte credința?
 Ține-te tare de Scriptură și lasă credința să crească în inima ta. Dumnezeu nu te-a uitat!

joi, decembrie 08, 2016

ÎN PREZENȚA SA

În timp ce meditezi necontenit la Cuvânt și ai comuniune cu El zilnic în rugăciune și închinare tu vei crește tot mai mult în asemănarea cu Isus. Pe măsura ce vezi cât de iubitor și milos El este față de tine, te vei încrede în El tot mai mult că te va sprijini în toate încercările. Cuvântul Său face lucrul acesta foarte clar: „ Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui”(2 Cronici 16:9).
Caută-L cu toată inima ta, și tânjește după prezența Sa în viața ta de fiecare zi. Atunci tu vei cunoaște și experimenta gloria Sa extraordinară. Nu îmi pot imagina cum necredincioșii ar putea cunoaște pace, cât de mică ar fi, în aceste vremuri primejdioase fără prezența și siguranța lui Isus. Teama și durerea sufletească atârnă deasupra omenirii precum un nor întunecat. La o întrunire recentă a unora dintre cei mai bogați oameni ai planetei, unul din vorbitori a zis pe un ton foarte grav: „Suntem cu toții în cea mai rea încurcătură posibilă. Noi ne-am făcut-o cu mâna noastră, și nu știm cu să ieșim din aceasta. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că Isus este aproape de noi și alături de sufletul nostru în acest ceas cumplit. Îmi aduc toate temerile mele pline de neliniște și îngrijorările în locul plin de pace al rugăciunii unde pur și simplu eu îl iubesc pe Isus. Acolo, în liniște, eu mă închin lui Isus, mulțumindu-i și încredințându-i Lui toate durerile, stresul și îngrijorările cu privire la familia mea. Eu cânt zilnic acel vechi cântec gospel:
Închis cu Dumnezeu într-un loc ascuns,
Acolo în prezența Sa, privindu-i fața,
Căpătând noi puteri pentru a alerga cursa,
Tânjesc să fiu închis cu Dumnezeu intr-un loc ascuns.
Preaiubitul meu, Isus va merge alături de tine prin toate necazurile tale. El se bucura de tine cu mare bucurie. Vei birui, scump învingător.

miercuri, decembrie 07, 2016

DESCOPERIREA SLAVEI LUI HRISTOS

Ai putea să te intrebi de ce Moise căuta cu atâta stăruință o viziune a slavei lui Dumnezeu, și cred că motivul îl aflăm în versetul următor
„Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel, și locul acela va fi sfințit de slava Mea” (Exod 29:43, italicele mele).
Cuvântul sfințit înseamnă „curățit”. Dumnezeu spunea „În timp ce vă închinați Mie, Mă voi întâlni cu voi și vă voi dărui prezența Mea. Și când voi sunteți în prezența Mea, Îmi voi descoperii slava Mea vouă. Aceasta vă va înălța deasupra împrejurărilor”.
Așadar, unde putem găsi această descoperire a lui Hristos? O găsim numai când ne apropiem de rugăciune încrezându-ne în Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel ne spune că pe măsura ce permitem Scripturii să lumineze asupra noastră ca un reflector o descoperire tot mai mare a lui Isus, vom fi schimbați din slavă în slavă:
„Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).
Aceasta descoperire a gloriei lui Hristos va oferi o putere ocrotitoare pentru viața noastră: „Peste toată slava va fi un adăpost” (Isaia 4:5, italicele mele). Cu alte cuvinte, gloria Lui ne va ține cu mintea ațintită spre cer în cele mai rele vremuri.
Ce ne spune Dumnezeu aici este să ne luăm timp pentru a ajunge să îl cunoaștem pe Fiul Său. Noi trebuie să căutăm Cuvântul și să ne îndreptăm zilnic spre rugăciune. Atunci, pe măsura ce zăbovim în prezența Sa, ochii noștri vor începe a se deschide spre gloria Sa. Ea este toată descoperită în Hristos. Isus este revelația desăvârșită a dragostei, harului, milei și bunătății Sale pline de compasiune.

marți, decembrie 06, 2016

DUMNEZEU VREA SĂ NE DESCHIDĂ OCHII

Unii ar putea întreba „ ce spui despre incredibila experiență a ucenicilor de pe Muntele Transfigurării? Nu a fost aceea o manifestare a gloriei lui Dumnezeu? A fost o strălucire copleșitoare și apariția miraculoasă a lui Moise si Ilie”.
În acel moment incredibil, gloria lui Dumnezeu nu a fost în Moise sau Ilie, nici chiar în lumina spectaculoasă. Mai degrabă, gloria Sa radiantă a fost în Isus:
„fața Lui a strălucit ca soarele, și hainele I s-au făcut albe ca lumina.....Iată că din nor s-a auzit un glas care zicea: „ Acesta este Fiul meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea mea: de El să ascultați” (Matei 17:2,5 italicele mele).
Iată gloria lui Dumnezeu personificată în Isus. Isus este descoperirea a tot ceea ce Dumnezeu a spus lui Moise că este El: plin de har, milostiv, îndelung răbdător, bogat în bunătate și adevăr, care își ține dragostea față de mii, iartă fărădelegea. Pe muntele Transfigurării Dumnezeu a arătat o imagine vie a gloriei Lui. „ Acum este toată întrupată în Fiul Meu”.
Preaiubiților, Dumnezeu vrea să ne deschidă ochii față de „bogățiile slavei moștenirii Lui în sfinți”(Efeseni1:18). Aceasta înseamnă, pur și simplu, că toată slava descoperită lui Moise este întrupată în Fiul lui Dumnezeu. Iar acum Hristos ne-a fost dăruit nouă ca moștenire.
„În [Hristos Isus, Domnul nostru] locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9, parafrazarea mea)

luni, decembrie 05, 2016

PREZENȚA LUI INTR-O LUME ÎNTUNECATĂ - Gary Wilkerson

„ Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele” (2 Timotei 3:1).
Pavel nu ne spune acesta pentru a ne speria. El atribuie aceasta descriere pe seama păcatului din inima omului:
„Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia” (2 Timotei 3:2-5).
Aceasta este o listă destul de lungă de păcate. Totuși Pavel nu se adresează doar lumii,  ci și nouă creștinilor: „având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea”.
Când el spune că oamenii vor fi iubitori de sine, el descrie cu mare acuratețe situația din multe biserici de astăzi. În timp ce răul este în creștere, aceste biserici își intensifică goana lor după promovarea de sine, câștig și confort. Dumnezeu niciodată nu ne spune să evităm pe cei nemântuiți, ei sunt misiunea noastră cea dintâi. Deci când Pavel ne spune „ depărtați-vă de oamenii aceștia”, el se referă la creștinii care neagă autoritatea lui Dumnezeu în viața lor. De fapt, el afirmă aceasta, spunând „ În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Dați afară dar din mijlocul vostru pe răul acela” (1 Corinteni5:12-13).
Ca popor al lui Dumnezeu, ce chemare la pocăință am putea auzi mai clară decât aceasta?
Satan va continua să verse moarte. Și numai un singur lucru se poate împotrivi iadului său pe pământ: o biserică ce e în stare să stea drept în picioare și să spună Cuvântul lui Dumnezeu cu curaj și integritate. Fără o prezență sfântă în această lume întunecoasă, oamenii nu vor cunoaște niciodată o alternativă.