luni, ianuarie 31, 2011

TAIE-LE

“Isus a spus ucenicilor Săi: “Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare, şi să fii aruncat în focul veşnic” (Matei 18:8).

Isus începe aceastã propozitie cu cuvântul Acum, însemnând aici, "în lumina celor spuse”. El leagă afirmatia Sa de întreg contextul lectiei despre care vorbise cu privire la asimilarea faptelor fată de cruce, a lucrării pe care o produc faptele, prin comparatie cu lucrarea făcută de Hristos la cruce. Asa cã, atunci când afirmă aici "dacă mâna ta sau piciorul sau ochiul, te fac să cazi în păcat," el se referă la faptul că, crucea, prin lucrarea de la cruce, vine împotriva firii.

Când Isus spune, "smulge-le, taie-le” le vorbeste evreilor care ascultau, mai întâi despre faptul ca se încredeau, se bizuiau, pe faptele lor proprii. Mâna, piciorul sau ochiul toate reprezintã carnea, firea - instrumente ale independentei, cu care omul merge pe calea sa proprie, bazându-se pe propria vointã, crezând cã prin efort uman, prin efortul sãu, va scãpa de ceea ce îl leagã de pãcat. Hristos îi spune unei asemenea persoane: “ochiul tãu este concentrat pe un lucru gresit. Ochiul tãu priveste la propria ta abilitate si putere, pui eul tãu ca fiind cel ce poate toate acestea. În consecintã, smulge-l, scapã de ochiul tãu. Trebuie sã-ti eliberezi corpul, mintea si inima de tot felul acesta de a vedea lururile. Renuntã la el, îndepãrteazã-l. Taie toatã acea sperantã de a oferi lui Dumnezeu ceva precum meritul tãu propriu sau bunãtatea ta. Pofta si ceea ce te face să cazi în păcat trebuie indepãrtat, tãiat... dar nu de mâinile tale! Este lucrarea Duhului!

“Apoi pur si simplu vino, aleargã în bratele Mele. Smereste-te ca un copil, îmbrãtisând izbânda Mea la cruce. Predã-ti viata în totalã devotiune si dependentã de Mine. Datoritã lucrãrii Mele la Calvar, tu nu-ti mai apartii. Eu te-am rãscumpãrat. Duhul Meu este ce va face lucrarea de sfintenie în tine, pe care Eu o cer!”

vineri, ianuarie 28, 2011

NU-ŢI POT VORBI… DACÃ NU…

Din pãcate, un mare numãr de crestini nu cunosc vocea, glasul lui Dumnezeu. La unii trec luni, ba chiar ani, fãrã sã audã un cuvânt intim de la Domnul în omul dinlãuntru. Vai, Dumnezeu le-a vorbit la un moment dat. Dar de-a lungul timpului, ei au învãtat sã reducã la tãcere vocea Sa în inimile lor. Altii au fost întorsi vãzând atât de multa ignorantã printre aceia care sunt de pãrere cã fiecare cuvânt care le trece prin minte este divin. Asemenea oameni se laudã zicând “Dumnezeu mi-a spus"... si totusi “cuvântul" pe care ei îl aud vorbindu-le este doar firea lor doritoare.

Dacã vrei sã cunosti si sã auzi glasul lui Dumnezeu în zilele ce-ti stau în fatã, fii gata sã accepti ca El sã-ti vorbeascã despre curãtire, mai înainte de a-ti spune încotro s-o iei. Multi crestini doresc ca Dumnezeu sã le spunã cum sã pãstreze în continuare ce au câstigat pânã acum, cum sã-si întretinã familia, cum sã-si mentinã afacerea sau cariera pe linia de plutire. Dar adevãrul este cã, înainte ca Dumnezeu sã ne dea un cuvânt de directionare, sã ne spunã în ce directie s-o apucãm în oricare dintre aceste probleme, El ne vorbeste despre poruncile Sale.

“Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 15:17). Dumnezeu va sta de vorbã cu tine mai întâi despre actiunile tale, despre comportamentul tãu de acasã, fatã de sotia (sau sotul) si / sau copilul tãu (sau copiii tãi) - despre predispozitia ta de a fi iute la mânie, sau despre invidia ta, sau despre spiritul tãu neiertãtor. O sã-ti scoatã la ivealã fiecare lucru ascuns, tainic, din viata ta - si cu iubire îti va spune: "Vreau sã fiu sfãtuitorul tãu, consilierul tãu, îndrumãtorul tãu, protectorul tãu, cel care îti da ceea ce ai nevoie. Vreau sã merg cu tine mânã-n mânã cu tine prin fiecare încercare si greutate. si vreau sã-ti dau trecere, sã te binecuvântez si sã te pãstrez cu Duhul Meu.

Dar mai întâi, trebuie sã fii sincer cu Mine cu privire la acei “idoli” tainici din inima ta. Chiar acum tu te tii strâns de ei - dar trebuie sã le dai drumul, sã renunti la ei! Pur si simplu nu putem sã mergem împreunã dacã nu suntem în consens, dacã nu ne punem de acord asupra acestor probleme din inima ta!"

joi, ianuarie 27, 2011

CUNOASTE GLASUL DOMNULUI!

Dumnezeu doreste ca noi sã stim cã indiferent cât de grea va deveni situatia pentru noi, El va da ajutor celui ce se va încrede în El – prin puterea acelei voci blânde, soptite, care vorbeste zilnic omului dinlãuntru: vocea Sa.

Aceasta este confirmat si de profetul Isaia: “Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ,Iată drumul, mergeţi pe el!' Când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga. (Isaia 30:21). Trebuie sã întelegi, Isaia a adresat acest cuvânt lui Israel în cele mai rele timpuri cu putintã. Poporul era sub judecatã, în ruinã absolutã, când toate se duceau în jos, de râpã. Si tocmai atunci Isaia spune conducãtorilor Israelului: "Întoarceti-vã la Domnul acum! El doreste sã vã dea un cuvânt de directionare - sã vã vorbeascã, spunând: 'Mergi în directia aceasta, apoi în directia aceea, iatã drumul...” Dar ei nici gând sã asculte! S-au decis sã se întoarcã în Egipt ca sã gãseascã scãpare acolo! Credeau cã se pot baza pe carele si caii Egiptenilor, pe proviziile de-acolo, ca sã iasã din dificultãti.

Si totusi, Dumnezeu n-a îngãduit judecata Sa peste Israel în acel moment. Mai degrabã, El a decis sã astepte cu rãbdare pânã când li s-a dus la fund fiecare plan. El a spus: "Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi, şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept! (v. 18). Bineînteles, totul a esuat, si lucrurile au devenit din ce în ce mai rele pentru popor. În cele din urmã, când toate schemele lor au dat gres, Dumnezeu a spus poporului: "Acum, lãsati-Mã pe Mine sã preiau situatia sub control! Deschideti-vã urechile, iar Eu vã voi vorbi. Eu stiu calea de iesire, si vã voi dirija. Eu vreau sã vã îndrum fiecare miscare, spre dreapta ori spre stânga, sã vã dau izbavire. Vã voi conduce cu glasul Meu – vorbindu-vã, spunându-vã ce sã faceti, pânã la ultimul amãnunt!"

Ceea ce conteazã – ba chiar este de o importantã vitalã - este ca tu sã ajungi sã cunosti vocea, glasul lui Dumnezeu. El a spus clar: "Oile Mele cunosc glasul Meu”. Existã multe voci în lume astãzi – voci puternice, poruncitoare. Dar mai este si vocea aceea blândã, soptitã, a Domnului care poate fi cunoscutã, auzitã de toti aceia care se încred în ceea ce a spus Isus.

miercuri, ianuarie 26, 2011

CINE S-AR FI GÂNDIT LA ACEST PLAN DE SUPRAVIEŢUIRE

“Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe: “Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului”(I Imparati 17:2–3).

Când Ilie privea înainte, spre criza ce avea sã vinã, lucrurile trebuie sã-i fi pãrut absolut disperate. Dar Dumnezeu avea în vedere un plan de supravietuire precis, pentru robul Sãu credincios. El l-a instruit pe profet: “Du-te la est de Raul Iordan, si acolo vei gãsi pârâul Cherit, un mic pârâias ce se revarsã în Iordan. Vei primi toatã apa de bãut de care ai nevoie, de la acel pârâias. Ba mai mult, am avut grijã sã-ti fie adusã hranã zilnicã, prin mesagerii Mei, corbii!”

Nici într-un million de ani nu i-ar fi putut trece prin cap cuiva vreodatã acest plan de supravietuire, nu-i asa? Cum putea Ilie vreodatã sã-si imagineze mãcar cã avea sã fie directionat spre un pârâias ascuns care avea sã-i dea apã de bãut, când nu era nimic decât secetã peste tot? De unde putea el sã-si inchipuie cã portia sa zilnicã de pâine îi va fi adusã de pãsãri lacome care mâncau orice de peste tot pe unde-si afundau ciocurile?

Mai târziu, vremurile au devenit chiar mai grele pentru Ilie, pentru cã pârâul, în cele din urmã, a secat. Dar Dumnezeu a intervenit din nou, dând proorocului alt cuvânt proaspãt de directionare. Domnul a spus (v. 9) “Scoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” Iarãsi trebuie sã întreb: Cum putea cineva vreodatã sã se gândeascã la o vãduvã sãracã, în mijlocul unei perioade de depresie, cã va putea hrãni un bãrbat zile întregi, sãptãmâni, ba chiar luni? Dar cert este cã Dumnezeu foloseste cele mai de dispretuit, cele mai neânsemnate lucruri ale lumii spre slava Sa. Si cã i-a spus lui Ilie: “Dacã te vei duce la ea si vei face ce spun Eu, vei supravietui. Ascultã-Mã – acordã atentie instructiunilor Mele - si vei face faţã!”

Dovada, confirmarea, este coplesitoare: Dumnezeu - sfãtuitorul nostru, consilierul si expertul nostru într-ale supravietuirii - are un plan detaliat pentru fiecare din copiii Sãi, pentru a ne ajuta sã înfruntãm chiar si cele mai grele vremuri!

joi, ianuarie 06, 2011

NU SUNTEM FÃRÃ DE NÃDEJDE

Noi care cunoastem neprihãnirea lui Hristos, nu trebuie sã trãim precum cei care sunt fãrã de nãdejde. Noi am fost binecuvântati atât cu dragostea cât si cu frica de Dumnezeu. Iar voia Sa pentru noi în momentele cele mai întunecoase si teribile este sã putem sã ne bucurãm în El. Chiar când vedem ca are loc judecata chiar lânga noi, noi sã cântãm si sã strigãm la Domnul, nu pentru cã a venit judecata, ci în ciuda ei, în ciuda conditiilor extreme.

Isaia 51:11 începe cu cuvântul Astfel, însemnând “în lumina celor ce tocmai am spus”. Dar ce tocmai a spus Dumnezeu aici? El a amintit poporului Sãu cã El a: “croit în adâncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi” (Isaia 51:10), însemnând “Eu sunt acelasi, sunt Domnul, Cel Îmbãtranit de Zile, cel ce încã face minuni. Iar bratul Meu este încã tare, ca sã vã scape”.

Asadar, ce doreste Dumnezeu ca poporul Sãu sã stie, în lumina acestui adevãr? El spune totul într-un singur verset, Isaia 51: 11:

• “Astfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruinţă”. Cu alte cuvinte: “Voi avea un popor care se va întoarce la Mine încrezându-se în Mine, va veni cu credintã si cu încredere. Ei nu se vor mai uita la conditiile din jurul lor. Ci vor avea din nou un cântec de bucurie."

• “Şi o bucurie veşnică le va încununa capul”. Bucuria pe care poporul lui Dumnezeu o va experimenta nu va fi doar asa, pentru o Duminică dimineata, sau o saptamână sau o lună. Ci va dura, va tine de-a lungul anilor; prin greutăti, chiar până la sfârsit.

• “Îi va apuca veselia şi bucuria”. Dumnezeu a privit peste veacuri si a spus: “Poporul Meu va avea bucurie, va intra în aceastã bucurie, vor fi în posesia ei. Poporul Meu Va pãstra aceastã bucurie, va rãmâne în ei”.

• “Durerea şi gemetele vor fugi”. Aceasta nu înseamnã cã toatã suferinta noastrã se va sfârsi. Ci înseamnã cã încrederea noastrã în Domnul ne va pune mai presus de fiecare durere si încercare. Asemenea lucruri nu ne vor putea fura veselia si bucuria noastrã în Hristos.

miercuri, ianuarie 05, 2011

CUNOSCÂNDU-L PE TATÃL

Eu cred cã ai nostri copii naturali ajung sã cunoascã natura si caracterul nostru fatã de ei mai ales în perioadele lor de crizã. Când se gãsesc în mijlocul durerii, suferintei si nevoii, ei recunosc grija noastrã adâncã si faptul cã chiar ne doare de ei. Când copiii mei au crescut, n-a trebuit sã le tin predici despre felul cum sunt eu, cum mã port eu fatã de ei. N-a trebuit niciodatã sã le spun: "Sunt tatãl vostru: sunt rãbdãtor, amabil, plin de milã si bunatate fatã de voi. Am milã de voi, fiind gata sã vã iert mereu". Ar fi fost chiar ridicol pentru mine sã mã apuc sã proclam asa ceva. De ce? Copiii mei au aflat ei însisi dragostea mea pentru ei când au trecut prin diverse momente de crizã. Iar acum, când sunt la casa lor si au copii la randul lor, fiii mei si fiicele mele experimenteazã un nou fel în care mã cunosc, pe mãsurã ce trec printr-un set întreg de experiente. Ba aflã chiar mai mult despre mine datoritã felului în care mã port cu ei acum, când se confrunta cu noile nevoi din viata lor.

Tot astfel este si cu noi, când ajungem sã îL cunoastem pe Tatãl nostru ceresc. Din vremea lui Adam si pânã la crucea lui Hristos, Domnul a dat poporului Sãu o crestere a revelatiei caracterului Sãu. Dar n-a fãcut aceasta pur si simplu proclamând cine este El. N-a încercat sã se reveleze anuntând: “Urmatoarele nume descriu felul meu de a fi. Acum, mergeti si aflati acestea, si-asa veti descoperi cine sunt".

Denumirile în limba evreiascã (numele) Domnului semnificã, descriu într-adevar slava minunatã a ceea ce este si face Domnul. Totusi, Dumnezeu a dezvãluit poporului Sãu aceste aspecte ale naturii Sale fãcând pentru ei tocmai ceea ce a proclamat cã este El. El a vãzut nevoile copiilor Sãi, a prevãzut strategia vrãjmasului împotriva lor, si a intervenit în mod supranatural pentru ei.

Vã îndemn sã vã apropiati, sã-L cunoasteti pe Tatãl vostru ceresc încet-încet, cu consecventã, din inimã. Cereti Duhului Sfant sã v-aducã aminte multe aspecte ale ajutorului ceresc pe care Dumnezeu vi l-a dat în clipele cand ati avut nevoie. Apoi cereti-I Duhului Sfant sã descopere inimii voastre cu adevarat cine este “EU SUNT”, cine este Dumnezeu, care este tot ceea ce aveti nevoie, în toata vremea.

marți, ianuarie 04, 2011

CEL MAI MARE TEST DIN TOATE

“Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două” (Exodus 14:21).

Înaintea israelitilor se aflla o cale care urma sã îi ducã cãtre sigurantã. În acest moment crucial, Dumnezeu a vrut ca poporul Sãu sã priveascã la acele ziduri si sã se increadã cã El avea sã retinã apele pânã ce ei ar fi ajuns în sigurantã de cealaltã parte. Mai simplu spus, Dumnezeu voia ca poporul Sãu sã aibe asa o credintã încât sã declare, prin credinta lor "Acela care a început aceastã minune pentru noi o va duce la bun sfârsit. Ne-a dovedit deja cã El este credincios.

“Când privim înapoi, vedem cã toate acele temeri ale noastre s-au risipit. N-ar fi trebuit sã ne înfricosãm când i-am vãzut pe egipteni venind. Dumnezeu a ridicat un zid supranatural de întuneric ca sã ne protejeze de ei, si n-ar fi trebuit sã ne temem de amenintãrile pe care le-au tot trimis toatã noaptea. Tot timpul, Dumnezeu ne-a dat luminã sã strãluceascã, în timp ce vrãjmasii nostri erau orbiti de întuneric. S-au risipit si temerile noastre cu privire la acele vânturi aprige, când în tot acel timp Dumnezeu le folosea spre a ne pregãti nouã un drum de biruintã, o cale de scãpare.

Vedem acum cã Dumnezeu vrea sã ne facã numai bine. Am vãzut puterea si slava Sa în sprijinul nostru. Iar acum suntem hotãrâti sã nu mai trãim în fricã. Nu mai conteaza pentru noi dacã acele ziduri de apã s-ar prãbusi. Trãim sau murim, noi suntem ai Domnului”.

Exista un motiv pentru care Dumnezeu voia acest fel de credintã pentru Israel la momentul respectiv. Ei aveau sã înfrunte o cãlãtorie prin pustiu. Aveau sã îndure privatiuni, pericole si suferintã. Astfel încât le-a spus: "Vreau ca poporul Meu sã stie cã nu voi lucra decât înspre binele lor. Nu vreau sã te teamã cã vor pieri, de fiecare datã când vor avea de înfruntat un pericol. Vreau ca poporul Meu sã nu se teamã de moarte, pentru cã ei stiu cã se pot încrede în Mine în toate lucrurile."

Un închinãtor adevãrat nu este cineva care joacã dupã ce victoria este câstigatã. Nu este persoana care cântã laude lui Dumnezeu dupã ce vrãjmasul a fost înfrânt. Aceasta au fãcut israelitii. Când Dumnezeu a despãrtit Marea Rosie, iar ei au ajuns de partea cealaltã, ei au cântat si-au jucat, lãudând pe Dumnezeu si proslãvind mãretia Sa. Si totusi, trei zile mai târziu, acesti aceiasi oameni au cârtit împotriva lui Dumnezeu, la Mara. Acestia nu erau închinãtori adevãrati –mai degrabã niste bocitori superficiali!

Un închinãtor adevãrat este cineva care a învãtat sã se încreadã în Dumnezeu la vreme de furtunã. Inchinarea acestei persoane nu stã doar în cuvintele sale, ci si în modul sãu de viatã. Lumea sa are liniste, universul sãu este în pace mereu, deoarece încrederea sa în fidelitatea, în credinciosia lui Dumnezeu este de neclintit. El nu este înspãimantat de viitor, pentru cã el nu se mai teme de moarte.

Gwen si cu mine am vãzut acest fel de credintã de nezdruncinat la Tiffany, nepoata noastrã în vârsta de doisprezece ani. Stând pe marginea patului ei, în acele ultime zile ale ei, am vãzut în ea o pace care a depãsit toatã puterea noastrã de întelegere. Ea mi-a spus: "Bunicule, vreau sã merg acasã. Eu l-am vãzut pe Isus, si El mi-a spus cã vrea ca eu sã fiu acolo. Eu chiar nu mai vreau sã fiu aici." Tiffany isi pierduse orice teamã de moarte sau de vreo pierdere.

Acesta este felul de liniste pe care Dumnezeu îl doreste pentru poporul Sãu. Este acel fel de încredere care spune precum Pavel, sau Tiffany: “Traiesc sau mor, eu sunt a(l) Domnului”. Acesta este închinãtorul adevãrat.

Mã rog ca toti aceia care citesc acest mesaj sã poatã sã spunã în mijlocul furtunii lor: "Da, poate cã economia se prãbuseste. Da, poate ca eu încã mã confrunt cu noaptea plinã de întuneric si furtunã. Dar Dumnezeu s-a dovedit pe Sine însusi fidel, credincios mie. De-ar veni orice-ar veni, orice problemã, eu voi sta linistit în dragostea Sa pentru mine."

luni, ianuarie 03, 2011

TREI LUCRURI AI DE FÃCUT

În mijlocul încercãrii lor, Dumnezeu a spus lui Israel sã facã trei lucruri: "Nu vă temeţi de nimic. Staţi pe loc. Şi veţi vedea izbăvirea lui Dumnezeu". Chemarea Sa cãtre Israel era, în esentã: “Eu voi fi Cel ce va lupta pentru voi. Voi doar sã vã pãstrati pacea. Numai fiti linistiti, si dati totul în mâinile Mele. Chiar acum, Eu lucrez în mod supranatural. Totul este sub controlul Meu. Asa cã, nu intrati în panicã. Încredeti-vã cã Eu sunt Cel ce luptã cu diavolul. Bãtãlia aceasta nu este a voastrã" (vezi Exodul 14: 13-14).

Curând s-a lãsat seara peste tabãrã. Acesta era începutul noptii întunecoase si furtunoase a lui Israel. Dar era si începutul lucrãrii supranaturale a lui Dumnezeu. El a trimis un extraordinar înger protector pentru a se interpune, a sta între poporul Sãu si dusmanul lor. Eu cred cã Dumnezeu încã trimite îngeri protectori sã tabere în jurul celor ce îL iubesc si se tem de El (vedeti Psalmul 34: 7).

Domnul a mutat si norul supranatural pe care îl dãduse Israelului spre a-l îndruma. Norul deodatã s-a mutat din partea din fatã a tabãrei lui Israel în partea din spate, apãrând Egiptenilor ca un zid întunecos, negru. Pe cealaltã parte, a taberei israelitilor, norul dãdea luminã supranaturalã, strãlucind, luminând în întuneric (vedeti Exodul 14: 20).

Chiar dacã armata lui Faraon se gãsea într-o beznã totalã, ei puteau totusi sã arunce amenintãri si minciuni. Corturile lui Israel au fost asaltate de acest bombardament de minciuni de-a lungul acelei întregi nopti de întuneric. Dar n-a contat cât de tare îi ameninta vrãjmasul: Un înger stãtea de strajã ca sã-i protejeze, si Dumnezeu promisese poporului Sãu, izbãvirea!

Sfântule dragã, dacã esti un copil rãscumpãrat de Dumnezeu prin sângele Sãu sfânt, El a pus un înger care sã se interpunã, sã stea între tine si diavol si sã lupte. Si El îti cere acelasi lucru pe care l-a cerut si lui Israel: “Nu te teme! Stai linistit! Crede în izbãvirea Mea”! Satan s-ar putea sã sufle împotriva ta orice amenintare posibilã. Dar nici mãcar o clipã în timpul noptii tale de întuneric si furtunã, vrajmasul nu te poate distruge.

“Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două” (Exodus 14:21).

Furtuna pe care Dumnezeu a stârnit-o era asa de puternicã, încât a despãrtit valurile mãrii: “un vânt dinspre răsărit… a suflat cu putere... a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două” (14:21).

Cuvântul evreiesc folosit pentru vânt aici înseamnã "suflare violentã". Cu alte cuvinte, Dumnezeu a suflat, iar apa asa s-a congelat, de s-a facut ziduri. Locuintele-corturi ale lui Israel trebuie cã s-or fi zgâltâit zdravãn când acele torente puternice au suflat prin tabãrã. De ce a permis Dumnezeu ca Israel sã treacã printr-o întreagã noapte de furtunã, când El ar fi putut spune doar un cuvânt si elementele naturii s-ar fi potolit?!

Ce furtunã trebuie sã fi fost. Si ce moment teribil trebuie sã fi fost pentru Israel. Vã întreb: ce voia Dumnezeu în toatã povestea asta? De ce ar fi permis asa o furtunã teribilã sã continue toatã noaptea? Nu putea pur si simplu sã-i spunã lui Moise sã atingã apa cu mantia sa, si valurile sã se despartã în mod supranatural? Ce motiv posibil avea Dumnezeu de a îngãduit ca aceastã noapte groaznicã sã aibe loc?

Doar un singur motiv: Domnul avea sã facã din ei închinãtori adevãrati. Dumnezeu era la lucru tot timpul, folosind teribila furtunã spre a pregãti o cale de iesire din crizã pentru poporul Sãu. Si totusi, israelitii nu vedeau acest lucru în acel moment. Multi se ascunseserã în corturile lor, dar aceia care iesiserã, au fost martori la un spectacol de lumini de toatã splendoarea. Au avut parte si de vederea glorioasã a acelui val în ascensiune, ziduri puternice de apã ridicându-se spre a forma un drum uscat prin mare. Când poporul a vãzut aceasta, trebuie cã au strigat: “Priviti, Dumnezeu a folosit vântul spre a face o cale pentru noi. Lãudat sã fie Domnul!"