marți, octombrie 19, 2010

MĂRTURIA DUHULUI

”Si Duhul este cel ce mărturiseste despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul” (1 Ioan 5:6).

Existã momente când martorul dinlãuntru, Duhul Sfânt, nu-mi va permite sã tac. Duhul se ridicã înlãuntrul meu si trebuie sã grãiesc!

Duhul Sfânt rãmâne în noi sã dezvãluim ce este adevãrat si ce este fals. El ne vorbeste cu o voce scãzutã, linistitã, în adâncul inimii. Multi din sfintii nostri pãrinti s-au increzut în faptul cã Duhul lucreazã in credinciosi. Ei au predicat mult despre acest fapt “de a-l avea pe acest martor”. Dar nu mai aud ca acest adevãr sã se mai predice. De fapt, mãrturia Duhului, pur si simplu nu se mai aude în majoritatea bisericilor astãzi!

Credinciosii au nevoie de mãrturia Duhului ca niciodatã mai înainte. Si vom avea nevoie din ce în ce mai mult, pe mãsurã ce se apropie ziua Domnului! Satan se transformã in înger de luminã ca sã însele, dacã se poate, pana si pe cei alesi de Dumnezeu. Ispitirile sale rele vor înflori: invãtãturi false, profesori, invãtãtori falsi, Evanghelii false.

Martorul dinlãuntru, Duhul Sfânt opereazã pe “principiul pãcii”. Pacea lui Dumnezeu este cel mai mare lucru pe care-l poti avea. Iar când pacea-ti este miscatã (n. tr.: nu furatã!), poti fi sigur cã Duhul Sfânt stã de vorbã cu tine! Când ai o clatinare in duhul tãu – un tremur si o agitatie adâncã acolo, in tine – Dumnezeu iti spune cã ceva este fals. Vei simti cã El, duhul, e stânjenit, iI vei simti plânsul, jalea, supãrarea!

“Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi… să stăpânească în inimile voastre”. Orice pãcat tainic, de care nu ne-am pocăit, va jefui un credincios de pacea sa pretioasă! Inima sa va fi frantã de vinovãtie, condamnare si frica – iar Duhul va vorbi acelui credincios numai douã cuvinte: “Pocãieste-te, parã-ti rãu! Fugi!" (Coloseni 3:15).

Da, Duhul iti va vorbi ca sã te corecteze, sã te indrepte; el se va ocupa de pãcatul tãu, de dreptate si judecatã. Dar când e vorba sã-ti dea directie –adica acea voce linã, mica, care-ti spune ce sa faci si unde sa te duci – el, Duhul, nu va functiona, nu va vorbi într-un vas necurat, intr-un vas murdar!

Dacã persisti în pãcat - dacã nu-l mãrturisesti sau sã rezolvi cu el, inima va hrãni un suvoi constant de minciuni. Vei auzi invataturi care te fac sa te simti comfortabil, in largul tau, cand pãcatuiesti. Te vei gandi: “problema mea nu poate fi atat de grava! Eu nu mã simt condamnat”. Dar tu vei fi, de fapt, complet dus pe cãi gresite!

Isaia vorbeste despre un popor care s-a dus in munti ca sa afle adevaratul sfat al lui Dumnezeu “şi zic: ,Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaştem!" (Isaia 5:19).

Dar acesti oameni au avut deceptie in inimile lor - Si au sfârsit prin a fi corupti în tot sfatul lor! Pãcatul a corupt judecata lor! Ca rezultat, ei n-au mai fost în stare sã desluseascã, sã discearnã rãul. Iar lucrurile care erau sfinte si pure, le-au numit drepte, inechitabile. Isaiah le-a spus “Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!” (Isaia 5:20).