luni, iunie 30, 2008

DOMNUL SA-TI FIE DESFATAREA

Pacea si multumirea noastra depind intotdeauna de cat de mult ne lasam in bratul Domnului, indiferent de circumstante. Psalmistul spune: “Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima: (Psalm 37:4).

Daca te-ai predat pe deplin in bratul Domnului, atunci poti sa rabzi orice, toate greutatile, toate incercarile. Dorinta Tatalui Tau este sa poti sa desfasori activitatea ta zilnica fara teama sau neliniste, increzandu-te total in bratul Sau. Iar faptul ca tu te-ai abandonat complet in mana Sa, are un efect foarte practic in viata ta. Cu cat esti mai pe deplin predat in grija Lui, cu atat te vor afecta mai putin cele ce se intampla in jurul tau.

Daca te-ai predat cu totul in bratul Sau, nu vei incerca sa afli in mod constant care este urmatorul pas. Nici nu te vei teme de vestile infricosatoare ce vor zbura pe langa tine. Nu vei fi coplesit de griji pentru zilele ce vor urma pentru ca ti-ai incredintat viata, familia si viitorul in mana iubitoare si sigura a Domnului.

Oare cat de ingrijorate crezi ca sunt oile, cand il urmeaza pe pastorul lor? Nu sunt ingrijorate chiar deloc, pentru ca se incred total in cel ce le pastoreste. Tot astfel, noi suntem oile Domnului, care e minunatul nostru Pastor. Asa ca, de ce am fi noi vreodata ingrijorati, nelinistiti sau alarmati cu privire la viata noastra sau viitorul nostru? El stie perfect cum sa protejeze si sa aiba grija de turma Lui pentru ca ne pastoreste cu dragoste!

Chiar in propria-mi viata, a trebuit sa invat sa incredintez lui Dumnezeu problemele si grijile mele, una cate una, rand pe rand. Sa ne gandim la acest aspect: Cum pot spune ca ma incred cu totul in Dumnezeu, daca nu am dovedit ca ma pot increde in El cu un lucru macar? Sa spun asa, doar cuvintele “Ma incred in Domnul pe de-a-ntregul” nu este suficient. Trebuie sa fac dovada acestui lucru in viata mea, mereu si mereu, tot timpul, sub multe aspecte, si in lucrurile de zi cu zi.

Cati nu au spus in jurul nostru: “Ma predau, ma incredintez, ma incred” doar dupa ce au realizat ca nu era nici un alt chip de scapare din situatia lor. Adevarata incredintare cu totul, adevarata predare completa, in felul in care ii place lui Dumnezeu, este facuta de buna voie si cu deplin consimtamant, inainte de a ajunge la capatul puterilor noastre. Trebuie sa lucram in deplin acord cu Domnul, asa cum a lucrat Avram, predand viata lui in mainile lui Dumnezeu, ca atunci cand predai un cec in alb, si ai deplina incredere ce si cum Domnul va scrie in cec.

vineri, iunie 27, 2008

RUGACIUNE LA VREMURI DE NECAZ

La vremuri de necaz ca acestea, este biserica neputincioasa de a face ceva? Ar trebui sa stam cu mainile in san si doar sa asteptam venirea lui Christos? Cand toata lumea din jurul nostru tremura, cand pe oameni ii lasa inima din cauza fricii, suntem noi chemati sa luati armele spirituale si sa ne batem cu vrajmasul?

Proorocul Ioel a vazut o zi similara apropiindu-se de Israel, una de “bezna adanca si jale”) . Dupa cum spune Ioel, ziua de bezna care se apropia de Israel ar fi fost una cum nu s-a mai vazut niciodata in istoria lor. Profetul striga: "Vai! ce zi!" Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic” (Ioel 1:15).

Care era sfatul lui Ioel catre Israel in acea clipa de bezna? Iata ce cuvant le-a dat: “"Dar chiar acuma, zice Domnul, intoarceti-va la Mine cu toata inima, cu post, cu plinset si bocet!
Sfisiati-va inimile nu hainele, si intoarceti-va la Domnul, Dumnezeul vostru. Caci El este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate, si-I pare rau de relele pe care le trimite. Cine stie daca nu Se va intoarce si nu Se va cai? Cine stie daca nu va lasa dupa El o binecuvintare, daruri de mincare si jertfe de bautura pentru Domnul, Dumnezeul vostru?” (Ioel 2: 12).

Citind pasajul acesta, am fost strafulgerat de aceste doua cuvinte: “chiar acuma”. Cand bezna groasa a cazut peste Israel, Dumnezeu a facut apel la poporul Sau: “Chiar acuma, in ceasul razbunarii Mele – cand M-ati scos afara din societatea voastra, cand mila pare imposibila, cand omenirea isi bate joc de avertizarile Mele, cand teama si umbra, jalea, acopera tara – va spun sa va intoarceti la Mine. Sunt incet la manie, si sunt cunoscut ca Cel ce amana judecatile-Mi pentru o vreme, cum am facut pentru Iosia. Poporul Meu se poate ruga si poate face apel la mila Mea. Dar lumea nu se va pocai daca voi ziceti ca nu este mila.”

Vedeti voi mesajul lui Dumnezeu catre noi in toate acestea? Ca popor al Sau, putem starui in rugaciune si El ne va asculta. Putem sa venim la El cu cereri stiind ca El va raspunde rugaciunilor sincere, adevarate, rugaciunilor fierbinti facute de sfintii Sai.

joi, iunie 26, 2008

TEAMA DE LUME VS. TEAMA FATA DE DUMNEZEU

Proorocii ne avertizeaza ca atunci cand vom vedea pe Dumnezeu zguduind natiunile si vremuri primejdioase, grele vor lovi, omul nostru firesc se va teme grozav. Ezechiel chiar a intrebat: “Iti va suferi inima, si Iti vor fi mainile destul de tari in zilele cand voi lucra impotriva ta? Eu, Domnul, am vorbit, si voi si lucra” (Ezechiel 22:14).

Cand Dumnezeu l-a instiintat pe Noe de judecatile Lui viitoare si i-a spus sa construiasca o arca, Noe a fost “plin de o teama sfanta” (Evrei 11:7). Chiar si indraznetul, curajosul David spune:” Mi se infioara carnea de frica Ta, si ma tem de judecatile Tale” (Psalmii 119:120). Iar cad proorocul Habacuc a vazut ca aveau sa vina zile dezastruoase, a strigat tare: “Cand am auzit... lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se infioara buzele, imi intra putrezirea in oase, si-mi tremura genunchii. Caci as putea oare astepta in tacere ziua necazului, ziua cand asupritorul va merge impotriva poporului?” (Habacuc 3:16).

Va rog sa observati pe masura ce cititi aceste pasaje: Teama care a venit peste acesti oameni ai Domnului nu era o teama de lume, de alti oameni, ci o teama imbinata cu respect fata de Domnul. Acesti oameni sfinti nu se temeau de vrajmasii lor ci de dreptele judecati ale lui Dumnezeu. Si aceasta pentru ca au inteles extraordiara putere din spatele calamitatilor ce aveau sa se apropie. Nu de rezultatul furtunii se temeau ei, ci mai degraba de sfintenia lui Dumnezeu!

Tot astfel, fiecare din noi va experimenta o teama coplesitoare in vremurile de prapad si nenorociri ce vor sa vina. Dar teama noastra trebuie sa vina dintr-un respect sfant fata de Domnul, niciodata dintr-o neliniste lumeasca, omeneasca cu privire la soarta noastra. Domnului nu ii plac temerile zadarnice cum ar fi teama de a pierde posesiuni materiale, bogatii, standardul nostru de viata.

Pretutindeni in lume, oamenii sunt plini de acest fel de teama, pe masura ce vad economiile natiunii lor deteriorandu-se. Ei se tem ca un potop economic va sterge de pe fata pamantului tot ce au agonisit o viata intreaga. Astfel este strigatul celor ce nu se incred in Dumnezeu, care nu au nici o nadejde. Dar nu tot asa trebuie sa fie cu cei credinciosi, cei ce se incred in Domnul. Ci, daca esti copil de Dumnezeu, Tatal tau ceresc nu va perpetua asemenea necredinta in tine. Isaia a avertizat: “Eu, Eu va mangai. Dar cine esti tu, ca sa te temi de omul cel muritor, si de fiul omului, care trece ca iarba, si sa uiti pe Domnul, care te-a facut, care a intins cerurile si a intemeiat pamantul? De ce sa tremuri necontenit toata ziua, inaintea maniei asupritorului, cand umbla sa te nimiceasca? Unde este mania asupritorului? (Isaia, 51:12, 13). “Sfintiti insa pe Domnul ostirilor. De El sa va temeti si sa va infricosati." (Isaia, 8:13).

Fie ca teama voastra sa fie de Domnul! Acel fel de teama nu conduce la moarte, ci la viata!

miercuri, iunie 25, 2008

Sa luam aminte la una din cele mai puternice promisiuni din tot Cuvantul lui Dumnezeu:

“Dumnezeu este adapostul si sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseste niciodata in nevoi.
De aceea nu ne temem, chiar daca s-ar zgudui pamantul, si s-ar clatina munţii in inima marilor..
Chiar daca ar urla si ar spumega valurile marii, si s-ar ridica pana acolo de sa se cutremure munţii... Este un râu, ale carui izvoare inveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfantul locas al locuinţelor Celui Prea Inalt. Dumnezeu este in mijlocul ei: ea nu se clatina; Dumnezeu o ajuta in revarsatul zorilor. Neamurile se framanta, imparaţiile se clatina, dar glasul Lui rasuna, si pamantul se topeste de groaza. Domnul ostirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scapare pentru noi... El a pus capat razboaielor pana la marginea pamantului” (Psalm 46:1-7, 9).

Ce cuvant minunat, extraordinar! Am citit acest pasaj iarasi si iarasi, de zeci de ori, si tot ma simt coplesit de el! Cuvantul lui Dumnezeu catre noi este atat de puternic, de neclintit, ne spune: “Nicodata nu trebuie sa va mai temeti, nici daca intreaga lume ar fi in fierbere. Chiar daca s-ar cutremura pamantul, s-ar umfla oceanele, iar muntii s-ar narui in mare.. chiar daca totul ar fi un haos complet, un vuiet cumplit jur-imprejurul vostru”.

“Dar datorita Cuvantului Meu veti fi inundati cu pace ca un râu. In vreme ce toate natiunile se framanta, râuri de fericire vor curge catre poporul Meu, iar inimile lor vor fi umplute cu bucurie”.

Chiar acum lumea intreaga este cuprinsa de panica. Natiunile tremura de teama terorismului, stiind ca nici o regiune nu este imuna pericolului. Necazuri in viata personala si incercari tot vin si vin. Totusi, in mijlocul a tot si a toate, Psalmul 46 rasuna ca un ecou catre oamenii lui Dumnezeu din lumea intreaga: “Eu sunt in mijlocul vostru. Eu sunt cu voi prin toate. Poporul Meu nu va fi distrus sau clatinat. Eu sunt ajutorul vesnic prezent la vreme de nevoie pentru biserica Mea.

Dumnezeu stie ca toti ne confruntam cu nevoi adanci; ca ne confruntam cu necazuri, ispite, momente de confuzie, cand nu stim ca sa facem, lucruri ce fac inimile noastre sa se clatine. Mesajul Lui pentru noi in Psalmul 46 este menit tocmai pentru vremuri ca acestea. El ne spune ca daca dam voie fricii, amaraciunii si disperarii sa patrunda in sufletele noastre, atunci traim absolut contrar realitatii Lui in vietile noastre.

Este vital ca tu sa prinzi, sa intelegi ideea a ceea ce Domnul doreste sa spuna in acest Psalm. Dumnezeul nostru este la dispozitia noastra in orice clipa, zi si noapte. El este incontinuu la dreapta noastra, gata sa ne vorbeasca si sa ne ghideze. Si a facut posibil aceasta dandu-ne Duhul S au cel Sfant sa locuiasca in noi. Biblia ne spune ca Christos insusi este in noi, iar noi – in El.

marți, iunie 24, 2008

TRUPUL LUI CHRISTOS

Apostolul Pavel ne spune: “Voi sunteti trupul lui Hristos, si fiecare, in parte, madularele lui” (1 Corinteni 12:27). Apoi ne spune inca si mai specific: “Caci, dupa cum trupul este unul si are multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sunt mai multe, sunt un singur trup, - tot asa este si Hristos” (1 Corinteni 12:12).

Pavel mentioneaza: “Uitati-va la propriul vostru trup. Aveti maini, picioare, ochi, urechi. Nu sunteti doar un creier izolat, neatasat la celelalte membre. Vedeti, tot asa e si cu Christos. El nu are doar cap. Are si trup, iar noi suntem parte din membrele, din madularele lui.

Apostolul apoi demonstreaza: “tot asa, si noi, care suntem multi, alcatuim un singur trup in Hristos; dar, fiecare in parte, suntem madulare unii altora” (Romani 12:5). Cu alte cuvinte, nu suntem doar conectati, legati cu Isus, capul nostru. Suntem legati unul de altul. Adevarul este ca nu putem fi conectati cu El fara a fi in legatura unii cu altii ca frati si surori in Christos.

Pavel duce aceasta idée pana in punctul ca spune: “Painea, pe care o frangem, nu este ea impartasirea cu trupul lui Hristos? Avand in vedere ca este o paine, noi, care suntem multi, suntem un trup; caci toti luam o parte din aceeasi paine. (1 Corinteni 10:16). Cu alte cuvinte, mai simplu spus, suntem toti hraniti cu aceeasi hrana: Christos, manna din ceruri. “Caci Painea lui Dumnezeu este aceea care se pogoara din cer, si da lumii viata" (Ioan 6:33).

Isus vorbea adesea cu ucenicii Sai in pilde si fiecare pilda continea un adevar ascuns al lui Dumnezeu. Aceste secrete au fost impartasite de Tatal, Fiul si Duhul Sfant inca dinainte de creatie: “Voi vorbi in pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii" (Matei 13:35). Isus marturiseste ca aceste taine, aceste adevaruri ascunse sunt descoperite numai acelora care isi fac timp sa il caute pe El.

Isus a zis: "Eu sunt Painea vietii.. Eu sunt Painea vie, care s-a pogorat din cer... Cine Ma mananca pe Mine, va trai si el prin Mine” (Ioan 6:35, 51, 57). Imaginea Painii aici este importanta. Domnul nostru ne spune ”Daca veniti la Mine, veti fi hraniti. Veti fi strans legati de Mine, ca madular al trupului Meu. De aceea, veti primi putere de la raul de viata care curge din Mine”. Intr-adevar, fiecare madular al trupului Sau isi trage seva dintr-o singura sursa: Christos, capul. Tot ceea ce avem nevoie sa ducem o viata din abudenta isi trage seva de la El.

Aceasta Paine este ceea ce ne deosebeste pe noi ca madulare ale trupului Sau. Noi suntem pusi deoparte de restul lumii, de restul omenirii, pentru ca mancam, cinam dintr-o singura paine: Isus Christos. “Toti luam o parte din aceeasi paine (1 Corinteni 10:17).

luni, iunie 23, 2008

TARA PROMISA

Cred ca Psalmul 46 este o reprezentare a “tarii promise” din Noul Testament. Intr-adevar, Psalmul 46 reprezinta odihna divina la care se face referire in (Epistola catre) Evrei: “Ramane dar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu” (Evrei 4:9). Acest Psalm descrie aceasta odihna pentru poporul lui Dumnezeu. Vorbeste despre taria Lui vesnic prezenta, ajutorul Lui la vreme de necaz, pacea Lui in mijlocul haosului. Prezenta lui Dumnezeu este cu noi in orice clipa, iar ajutorul Lui soseste intotdeauna la timp.

Israel a respins aceasta odihna: “Ei au nesocotit tara desfatarilor; n-au crezut in Cuvantul Domnului” (Psalm 106:24). In mod trist, Biserica de astazi se aseamana mult cu Israel. In ciuda promisiunilor lui Dumnezeu pentru noi – asigurarea ca El ne da pacea, ajutorul si tot ceea ce ne trebuie – nu ne incredem in El pe deplin. In loc de aceasta, ne plangem “Unde este Dumnezeu cand trec prin necazuri? E cu mine sau nu? Unde sunt dovezile prezentei Lui? De ce tot ingaduie aceste greutati sa vina peste mine?”

Astazi, aud cum Domnul intreaba Biserica Sa: “Crezi ca Eu inca vorbesc poporului Meu? Crezi tu ca Eu doresc sa iti dau ajutor si calauzire? Crezi tu cu adevarat ca Eu iti vorbesc zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa?” Raspunsul nostru trebuie sa fie ca al lui David. Omul asta al lui Dumnezeu a zguduit tot iadul cand a facut aceasta declaratie despre Domnul: “Caci el zice, si se face; porunceste si ce porunceste ia fiinta“ (Psalm 33:9).

Iata promisiunea lui Dumnezeu pentru fiecare generatie care crede Cuvantul Sau, ca El doreste sa ne vorbeasca: “Sfaturile Domnului dainuiesc pe vecie, si planurile inimii Lui, din neam in neam” (Psalm 33:11). Creatorul Universului doreste sa impartaseasca insesi gandurile, planurile Sale cu noi!

Scriptura ne spune clar: Dumnezeul nostru a vorbit poporului Sau in trecut, El vorbeste poporului Sau acum, si va continua sa ne vorbeasca pana la sfarsitul veacurilor. Mai precis, Dumnezeu vrea sa-ti vorbeasca tie despre problema ta astazi. S-ar putea sa o faca prin Cuvantul Sau, printr-un prieten de la Dumnezeu, sau prin vocea blanda, scazuta, soptita a Duhului ”Aceasta este calea, umbla pe ea!”

Indiferent ce metode foloseste, vei recunoaste vocea Lui. Oile Sale cunosc glasul Pastorului lor. Iar El este credincios, fidel ca sa “(pazeasca) sufletele credinciosilor Lui, si-i izbaveste din mana celor rai” (Psalm 97:10).

vineri, iunie 20, 2008

DOAMNE ISUSE, VINO DEGRABA, VINO CURAND!

In Apocalipsa, Isus ne anunta “ Si iata, Eu vin curand! - Ferice de cel ce pazeste cuvintele proorociei din cartea aceasta!" (Apocalipsa, 22:7). Cinci versete mai departe, Christos ne spune: “Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui” (Apocalipsa, 22:12).

Acesta este strigatul, plansetul tuturor acelora care asteapta revenirea lui Isus: “Si Duhul si Mireasa zic: "Vino!" (Apocalipsa, 22:17). Aceasta se refera la Mireasa lui Christos, adica trupul format din credinciosii de pretutindeni in lumea intreaga, aflati sub domnia, sub autoritatea Lui. Toti acesti robi sunt credinciosi nascuti din nou, curatiti prin sangele jertfei Lui.

Ati putea intreba: “Inteleg ca acesta e plansetul inimii unui credincios. Dar de ce ar striga si Duhul la Isus “Vino”?! Datorita faptului ca aceasta este cea din urma rugaciune a Duhului Sfant, stiind ca lucrarea lui pe acest pamant este aproape completa. Ca si Paul si Petru carora li s-a spus de catre Dumnezeu ca vremea lor va fi scurta, Duhul striga si el “ Vino, Doamne Isuse”.

Deci, unde auzim noi acest strigat al Duhului astazi? Vine prin aceia care sunt asezati cu Christos in locurile ceresti, care traiesc si umbla in Duhul, trupurile lor fiind tempple ale Duhului Sfant. Duhul striga in si prin ei, “Grabeste-te, Doamne, vino!”

Cand a fost ultima data cand te-ai rugat “Doamne Isuse, vino degraba, vino curand?! ”Personal, nu imi aduc aminte sa ma fi rugat aceasta rugaciune. N-am stiut niciodata ca as putea grabi venirea lui Christos dand voie Duhului sa se roage aceasta rugaciune prin mine. Si totusi, Petru face dovada acestui incredibil adevar: “Asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului” (2 Petru 3:12). In limba greaca, expresia “aşteptand si grabind venirea (acelei) zile.. inseamna “ a accelera, a urgenta, a impulsiona..” Petru spune ca rugaciunile noastre in expectativa grabesc, urgentand, impulsionand pe Tatal sa trimita degraba pe Fiul inapoi la noi.

Rabdarea plina de mila a Domnului dicteaza timpul intoarcerii Sale. Deci, inseamna aceasta ca nu ar trebui sa ne rugam pentru venirea Sa? Nicidecum. Christos insusi ne spune “Pentru ca in zilele acelea va fi un necaz asa de mare, cum n-a fost de la inceputul lumii, pe care a facut-o Dumnezeu, pana azi, si cum nici nu va mai fi vreodată. Si daca n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scapa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi” (Marcu 13: 19). Inchipuiti-va ce s-ar putea intampla daca, in toata lumea, Mireasa lui Christos s-ar trezi si s-ar ruga in Duhul: “Vino, Doamne Isuse!”

joi, iunie 19, 2008

LEGATI DE CUVANTUL CEL VIU

Domnul domneste peste intreaga creatie cu maretie si putere. Legile Sale guverneaza intregul univers – intreaga natura, fiecare natiune, si tot ceea ceea ce priveste pe oameni. El domneste peste mari, planete, corpurile ceresti si toata miscarea lor. Biblia ne spune: “El stapaneste pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmaresc pe neamuri, ca cei razvratiti sa nu se mai scoale impotriva Lui! (Psalmii, 66:7). Domnul imparateste, imbracat cu maretie; Domnul este imbracat si incins cu putere: de aceea lumea este tare si nu se clatina. Scaunul Tau de domnie este asezat din vremuri stravechi; Tu esti din vesnicie! Marturiile Tale sunt cu totul adevarate; sfintenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cat vor tine vremurile (Psalmii, 93:1).

Acesti Psalmi au fost scrisi de David, care depune, in esenta, marturie: “Doamne, marturiile Tale, legile, hotararile si cuvintele Tale sunt irevocabile. Ele sunt absolut de incredere. Autorul epistolei Evreilor repeta si el acelasi lucru, declarand acest Cuvant Viu al Lui Dumnezeu ca fiind etern si neschimbator “acelasi ieri, azi si in veci!” (Evrei, 13:8).

Sa ne gandim la acest aspect: Exista legi care opereaza in universul care guverneaza mersul lucrurilor, fara exceptie. Sa luam in considerare legile care conduc miscarile soarelui, lunii, stelelor, si pamantului. Aceste corpuri ceresti au fost toate puse la locul lor cand Dumnezeu a rostit Cuvantul, si de atunci ele au fost conduse de legi pe care tot Dumnezeu le-a infiintat.

Ni s-a spus de-a lungul intregului Nou Testament ca acest Dumnezeu minunat este Tatal nostru si ca El are mila de copiii Lui. Epistola catre Evrei ne spune ca Domnul este miscat in inima Lui de neputintele noastre, si ca El ne aude fiecare planset si strange fiecare lacrima. Si totusi, ni se spune ca El este Regele cel drept care judeca dupa legea Sa. Iar Cuvantul Sau este constitutia Sa, continand toate decretele, toate hotararile legale, dupa care El conduce cu dreptate.

Simplu spus, putem tine Biblia in mainile noastre si putem gandi: “Aceasta carte imi spune mie cine este Dumnezeu. Imi sunt descrise atributele, insusirile Sale, natura Sa, promisiunile si judecatile. Este litera legii Sale, din propria Sa gura, dupa care El guverneaza si domneste. Si este un Cuvant cu care El insusi s-a legat, a facut legamant.”

Fiecare judecator de pe acest pamant a facut un legamant spre a decide cazul adus inaintea lui in conformitate cu legea in vigoare. Dumnezeu conduce si judeca totul inaintea Lui dupa legea vesnica – adica dupa insusi Cuvantul Lui. Cand Domnul face o lege, el vorbeste dupa Cuvantul Lui viu, un Cuvant cu care El insusi s-a legat, a facut legamant.

miercuri, iunie 18, 2008

CU DEPLINA INCREDERE

“Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie“ (Evrei, 4:16). “În El avem, prin credinta in El, slobozenia si apropierea de Dumnezeu cu incredere” (Efeseni, 3:12). Aceste versete ne indeamna sa ne apropiem de Dumnezeu cu incredere pentru nevoile noastre stringente, arzatoare, apropiere care Lui ii face placere.

Cand Dumnezeu ne spune sa venim cu deplina incredere la tronul Sau, nu este doar asa, o sugestie. El asa considera, iar noi trebuie sa tinem cont de aceasta. Deci, de unde primim noi aceasta slobozenie, aceasta cale libera la El cu deplina incredere, pentru rugaciune?

“Mare putere are rugăciunea fierbinte (facuta cu eficienta, cu zel, cu fervoare) a celui neprihănit” (Iacov, 5:16). Cuvantul folosit in limba engleza “effectual” inseamna eficace, real, si isi are radacina intr-un cuvant din limba greaca, care inseamna “pe pozitie fixa”. Sugereaza setarea mintii intr-un fel de neclatinat, de nezdruncinat. Tot astfel, “fervoarea” se refera la o indrazneala cladita pe evidente, dovezi solide, ce sprijina petitia, cererea ta. Impreuna, aceste doua cuvinte “ferventa reala, eficace” – inseamna sa vii inaintea lui Dumnezeu pe deplin convins ca ai un caz bine intemeiat. Inseamna mai mult decat niste emotii, este deasupra intensitatii si entuziasmului bombastic, umflat, sunator.

Asemenea rugaciune poate veni doar din partea unui rob care cerceteaza Cuvantul lui Dumnezeu si este pe deplin convins ca Domnul se obliga sa Isi onoreze Cuvantul. Intr-adevar, este important ca nici unul din noi sa nu vina in prezenta lui Dumnezeu fara sa vina in baza Cuvantului Sau. Domnul vrea ca noi sa aducem promisiunie Lui la El, sa ii amintim de ele, stand ferm bazati pe ele.

Vedem aceasta demonstrat in Fapte 10, cand lui Petru i-a fost data o vedenie. Dumnezeu le-a spus apostolilor “Niste oameni vor veni la usa voastra si va vor cere sa mergeti cu ei. Eu am trimis acesti oameni, Petru, asa ca vreau ca tu sa mergi cu ei, neindoindu-te de nimic”.

Ce ne spune acest pasaj? Ne spune ca atunci cand Dumnezeu a declarat ceva ca fiind adevarat, noi trebuie sa credem si sa ne bazam pe acest fapt, fara sa tinem seama de carne. Nu se poate sa masuram autenticitatea lui Dumnezeu examinand situatia noastra sau prin prisma onorabilitatii noastre. Daca facem asa, vom sfarsi doar prin a realiza ca suntem nevrednici. Vom iesi insa din situatia aceasta proclamand Cuvantul Sau si luandu-L in posesiune, bazandu-ne pe El.

Mai mult decat atat, ne-a fost dat si ajutor ca sa ne apropiem de scaunul de har al lui Dumnezeu. Bilbia spune ca suntem petitionari la tronul Sau, si ca Christos se afla acolo ca si mijlocitorul sau avocatul nostru. Avem de asemenea pe Duhul Sfant care sta de partea noastra in fata tronului lui Dumnezeu. Duhul este ”paracletul” nostru (n.tr. Paracleto (gr.) - aparator). El sta de partea noastra sa ne aminteasca de hotararile, decretele vesnice si constitutia divina, cereasca ce alcatuiesc Cuvantul lui Dumnezeu.

Astfel avem toate aceste incredibile promisiuni – de a avea un avocat si un sfatuitor stand de partea noastra - ca sa ne dea deplina incredere, si asigurare sa ne apropiem de tronul lui Dumnezeu.

marți, iunie 17, 2008

AJUTORUL VESNIC PREZENT

Dumnezeu ne-a promis “la vremea necazului tau – cand te confrunti cu un rau care pare vesnic prezent, cu o nenorocire care pare ca nu se mai termina, Eu voi fi ajutorul tau vesnic prezent, ajutorul care nu lipseste niciodata in nevoi” (vezi Psalmul 46:1).

Expresia “vesnic prezent” inseamna “vesnic aici, intotdeauna disponibil, cu acces nelimitat”. Pe scurt, prezenta constanta, statornica a Domnului este mereu in noi. Iar daca El este vesnic prezent in noi, atunci El doreste continua conversatie cu noi. El vrea ca noi sa stam de vorba cu El, fie ca suntem la servici, cu familia, cu prietenii, chiar si cu cei nu sunt credinciosi.

Refuz sa accept minciuna pe care satan a varat-o in capul multora din oamenii lui Dumnezeu de astazi: ca Domnul nu mai vorbeste poporului Sau. Vrajmasul vrea ca noi sa credem ca Dumnezeu i-a dat voie lui satan sa creasca in putere si influenta, dar ca El, Dumnezeu, nu i-a echipat, nu i-a dotat pe ai Sai cu o si mai mare autoritate. Nu, niciodata nu voi crede asta! Scriptura ne spune “Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, si de slava Lui cei de la rasaritul soarelui; cand va navali vrajmasul ca un râu, Duhul Domnului il va pune pe fuga (Isaia, 59:19).

Acest verset din Isaia se refera de fapt la Cel ce purta steagul si alerga calare inaintea armatei Israelului. Domnul intotdeauna a condus oamenii Sai in batalie sub insusi steagul Sau atotputernic de biruinta. Tot astfel si astazi Dumnezeu are o falnica ostire cereasca ce calareste sub stindardul Sau, gata sa execute planurile Sale de batalie, gata sa lupte pentru noi.

V-ati putea intreba: “Deci cum ne trimite ajutor Dumnezeu in necazul nostru?” Ajutorul Sau vine prin darul Duhului Sfant, care locuieste in noi si face voia Tatalui in vietile noastre. Pavel ne tot spune iarasi si iarasi ca trupul nostru este templul Duhului Sfant. Noi suntem locul unde Domnul salasluieste pe acest pamant.

Sigur ca repetam acest lucru adesea, in lauda si inchinare, si prin marturia noastra. Si totusi, multi dintre noi tot nu iau acest lucru in serios. Pur si simplu nu intelegem puterea care rezida, care sta in acest adevar. Daca am fi inteles-o cu adevarat si ne-am fi increzut in ea, nu ne-ar mai fi niciodata teama, nici n-am mai fi descurajati.

Cu siguranta inca nu stapanesc aceasta lectie pe deplin. Chiar si dupa toti anii acestia in lucrare, tot sunt tentat sa gandesc ca trebuie sa “lucrez un pic la emotiile mele”, sa ma inflacarez spre a auzi glasul lui Dumnezeu. Nu, zice Domnul, “nu trebuie sa petreci ore intregi asteptand sa iei legatura cu mine. Eu locuiesc in tine. Sunt acolo prezent pentru tine, zi si noapte”.

Ascultati marturia lui David: “Eu binecuvantez pe Domnul, care ma sfatuieste, caci pana si noaptea imi da indemnuri inima. Am necurmat pe Domnul inaintea ochilor mei: cand este El la dreapta mea, nu ma clatin” (Psalmul 16:7-8). David declara: “Dumnezeu este vesnic prezent inaintea mea. Si sunt hotarat sa-L pastrez in gandurile mele. El ma ghideaza cu credinciosie zi si noapte. Asa ca niciodata nu trebuie sa fiu confuz, sa nu stiu ce sa fac”.

luni, iunie 16, 2008

BUNATATILE DOMNULUI NICIODATA NU SE SFARSESC

Biblia ne spune ca Domnul nu face diferente intre noi, oamenii, nu e partinitor. Si pentru ca El nu face favoritisme – pentru ca promisiunile Sale nu se schimba niciodata, din generatie in generatie – putem sa iL rugam sa ne arate aceleasi indurari pe care le-a dovedit poporului Sau de-a lungul istoriei. Imparatul Manase a pacatuit mai rau decat orice imparat dinaintea lui si totusi cand s-a pocait si i-a parut rau de faptele lui, el a fost restaurat, repus in drepturi (vezi 2 Imparati 21:1-18).

Indurarea, bunatatile Domnului niciodata nu se sfarsesc, si exemplele din trecut, cand Domnul s-a indurat de fiecare din noi, ar trebui sa venim cu indrazneala cu cererile noastre la El. Asadar, draga sfintzisorule, cand te temi ca s-ar fi putut sa pacatuiesti prea adesea impotriva milei Domnului... cand crezi ca ai intrecut masura, si Dumnezeu a renuntat la tine.. cand esti descurajat, deprimat de esecuri sau de o comportare deloc ca a lui Christos, cand te intrebi daca Dumnezeu te pune undeva pe un raft, sau isi retrage dragostea Sa de la tine, din cauza pacatelor din trecut - daca ai cu adevarat pocainta, cainta in inima, atunci tine-te cu dintii de adevarul acesta: DUMNEZEU NU SE SCHIMBA!

Adu-i aminte lui Dumnezeu de Cuvantul Sau. Noteaza-ti fiecare amintire pe care o ai, cu ce a facut El pentru tine, cum a lucrat El pentru tine in anii ce au trecut. Apoi du-te la Scriptura si gaseste alte pilde, exemple ale “indurarilor, bunatatilor precedente” fata de oamenii Sai. Adu aceste liste inaintea lui Dzeu si spune-i: “Doamne, tu nu poti tagadui chiar Cuvantul Tau! Tu esti acelasi, ieri, azi si vesnic!”

Va indemn sa nu neglijati sa faceti aceasta. Adesea ne grabim sa venim inaintea lui Dumnezeu aducand cererile noastre cu multa pasiune si zel. Dar cand e vorba sa ne rugam pentru aceste cereri, ne scade inflacararea, ne lasam mai pe tanjala, pentru ca nu venim la tronul lui pregatiti. Trebuie sa fim tari pe pozitie cand venim la Dzeu. Adevarata indrazneala nu incepe cand ne lasam afectati de emotii, ci cand venim inaintea lui Dumnezeu cu deplina incredintare. Deci trebuie sa venim cu ceva bazat, nu doar sa ne prezentam asa.. inaintea lui Dumnezeu, ci sa venim tari in credinta.

Astazi avem ceva la care sfintii din vechiul testament puteau doar sa spere, sa nadajduiasca: iar aceasta este propriul Fiu al lui Dumnezeu stand la dreapta Tatalui, ce face judecata, Tatal-Judecator. Il cunoastem pe Fiul, pentru ca El este fratele nostru prin legamantul de sange, facut prin jertfa Sa, legamant prin care am fost infiati. Si putem sa facem uz de legatura de sange prin care suntem legati de El, de cate ori stam inaintea Judecatorului si sa pecetluim aceasta legatura cu propriile lui argumente. “Tata, nu am nimic cu ce sa vin la Tine decat cu propriul tau Cuvant. Tu mi-ai promis ca sunt complet in Christos, ca ma vei pazi sa nu cad, ca Isus este mijlocitorul meu. Mi-ai promis ca vei lua aminte la cererea mea si ca vei avea grija de toate nevoile mele. O, Doamne, lasa mila si harul Tau sa curga peste mine acum, in aceasta clipa de nevoi! Amin!”

Cred cu adevarat ca Dumnezeu este in mod minunat binecuvantat cand noi ne apropiem de tronul Sau cu acest fel de indrazneala, pecetluind legatura cu propriul Sau Cuvant. E ca si cum ne-ar spune: “In sfarsit, ti-ai dat si tu seama ce trebuie sa faci. Hai si binecuvanteaza-ma!”

vineri, iunie 13, 2008

ZIUA DOMNULUI ESTE APROAPE

Paul scria: “Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Christos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar” (2 Tesaloniceni, 2:1-2).

Batjocoritorii ar putea spune: “Vedeti, cineva din Biserica primara a provocat agitatie in randul crestinilor cu mesajul ca Christos avea sa vina”. Iar Pavel le-ar spune: Nu va faceti voi griji, nu va bateti capul cu asta”.

Dar nu asta este ceea ce originalul din greaca ne reveleaza. Radacina cuvantului este “[nu vă clătinaţi, nu va cutremurati, nu va speriati]... ca ziua Domnului a venit (deja)”. Ce i-a deranjat pe Thesaloniceni era faptul ca ei crezusera ca Cristos deja venise si ca au pierdut acea zi. Pavel ii reasigura in versetul urmator: “Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului); fiul pierzării, (2 Tesaloniceni 2:3).

Deci, care era invatatura principala a lui Pavel cu privire la intoarcea lui Christos? Gasim aceasta in doua pasaje: “Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua”. (Romani, 13:11-12). “Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape” (Filipeni, 4:5). Apostolul Pavel ne striga cu glas tare: “Treziti-va! Este trecut deja de miezul noptii! Venirea Domnului se apropie, deci urniti-va, miscati-va! Nu stati in nepasare. Isus vine pentru aceia care iL asteapta”.

Scepticii ar putea intreba: “Bine, dar cum ramane cu propriile cuvinte ale lui Pavel? Ca doar chiar El spunea ca doua lucruri aveau sa se intample inainte de venirea lui Isus. Mai intai, Domnul nu poate veni pana nu se va produce acea mare apostazie (lepadare de credinta). Si in al doilea rand, Anticristul trebuie sa se ridice si sa se autoproclame Dumnezeu. Trebuie sa vedem intai pe Anticrist stand in templu, cerand ca oamenii sa i se inchine, sa-l venereze, inainte de revenirea lui Isus”.

Mai intai, trebui sa fi orb cu buna stiinta ca sa nu vezi o apostazie strigatoare la cer ce cuprinde toata lumea. Necredinta se raspandeste printre natiuni, credinciosii cad pe capete de la credinta. E clar ca a venit acea apostazie la care se refera apostolul Pavel.

Unii ar putea zice: “Pavel spune clar ca Isus nu poate veni pana ce Anticristul e la putere”. Sa avem in vedere ce zice Scriptura: “Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul” (1 Ioan 2:22). In conformitate cu spusele lui Ioan, Anticristul este oricine neaga pe Tatal si pe Fiul. Mai mult, spune el, cresterea numarului de asemenea Anticristi este o dovada ca traim in chiar zilele din urma.

Pe scurt, nimic nu opreste revenirea lui Christos!

joi, iunie 12, 2008

Dumnezeu foloseste oamenii

Dumnezeu foloseste oamenii spre inviorarea altor oameni. El iubeste atat de mult acest fel de lucrare incat a miscat pe profetul Maleahi spre a vorbi de ea ca de lucrarea de care este cea mai mare nevoie in ultimile zile. Maleahi descrie cum, in zilele sale, oamenii lui Dumnezeu se intareau, stand de vorba ca de la om-la om si zidindu-se unii pe altii . “Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui”. (Maleahi 3:16)

Cand s-a intamplat aceasta, mai precis? Cuvintele lui Maleahi au venit in niste vremuri extrem de pacatoase, rele si fara de Dumnezeu, cand “devoratorul” a distrus multa roada in tara. Oamenii lui Dumnezeu slabisera si incepusera sa se indoiasca de faptul ca se merita sa umble cu Domnul. Se gandeau: “Ni s-a spus ca se merita sa servesti pe Domnul, sa asculti Cuvantul Lui si sa porti sarciniile Lui. Dar cand ne uitam imprejur la cei mandri si la cei ce fac compromisuri, tocmai ei sunt aceia care par a fi fericiti. Le merge bine, traiesc fara griji, se bucura de viata din plin”.

Duhul Sfant a inceput sa lucreze in Israel, si curand teama de Domnul a venit peste un popor flamand de Dumnezeu. Curand toata lumea din Israel, tanar si batran, vesteau, vorbeau despre lucrarile lui Dumnezeu, unul catre altul, gura catre gura.. Insuflati de Duhul, oamenii incepeau sa se deschida unul catre altul, zidindu-se, intarindu-se si consoland pe cei din jurul lor.

Sunt convins ca, referitor la aceasta lucrare, cuvantul lui Maleahi este o imagine in oglinda a zilei de astazi. El ne-a daruit o imagine a revarsarii Duhului Sfant in zilele din urma, cand oamenii lui Dumnezeu se opresc din a mai barfi, si din a se plange, si in loc de asta, vestesc cuvinte de inviorare. Se intampla la telefon, in scrisori, prin e-mail, sau fata-in-fata. Iar Dumnezeu e asa de bucuros de aceasta lucrare, ni se spune ca noteaza totul. Fiecare vorba buna, fiecare telefon dat, fiecare scrisoare trimisa, fiecare efort spre a consola pe cel cazut in instristare, amarat, este scris intr-o “carte de aducere aminte”. Iar Bilbia spune ca fiecare din noi ale carui fapte sunt scrise acolo, vom fi de mare pret pentru El: "Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu.” (Maleahi 3:17).

Fii un Tit pentru cineva amarat, intristat in duh. Roaga-te sa ai duhul lui Onisifor, care-i cauta pe cei cu inima zdrobita spre a-i aduce la vindecare. Gandeste-te la asta: Ti s-a dat toata puterea din ceruri sa inviorezi un credincios care sufera, cineva care are nevoie de mangaierea pe care Dumnezeu ti-a dat-o in mod unic, tie si numai tie. Da, sunt acolo oameni care au nevoie de tine si Domnul urmareste ca, asa cum tu ai fost mangaiat altadata, sa mangai si tu pe altii, sa le-aduci inviorare. Suna-l pe acel cineva chiar astazi si spune-i: “Fratele meu, sora mea, vreau sa ma rog pentru tine si sa te incurajez. Am un cuvant de imbarbatare pt tine”.

luni, iunie 09, 2008

DUMNEZEU IUBESTE BISERICA

Adevarata biserica lui Isus Cristos este lumina ochilor Lui. Si totusi inca de la inceput, biserica Lui a experimentat perioade de apostazie si falsi invatatori. Bisericile primare – acele entitati apostolice fondate de Pavel si ucenicii sai – au beneficiat din plin de invatatura lui Dumnezeu propovaduita lor. Nimic “de folos cresterii si statorniciei” nu le-a fost tinut ascuns celor ce l-au urmat pe Cristos. Lor li s-a dat invatatura adevarata, nu doar prin cuvint ci si demostrandu-li-se puterea Duhului Sfant.

Pavel l-a avertizat pe Timotei ca va veni vremea cand unii din oamenii lui Dumnezeu “nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite” (2 Timotei 4:3-4).


Istoria ne arata ca aceasta s-a intamplat intocmai dupa cum prevazuse Pavel. Dupa ce apostolii au murit - si generatia care a beneficiat de invatatura lor a trecut si ea – o conspiratie de erori condamnabile au inundat biserica. Credinciosii au fost ademeniti de invataturi straine, iar stiinta si filozofia au erodat adevarul evangheliei lui Dumnezeu.


Sa luam aminte la ce ne spune Pavel despre puritatea bisericii lui Cristos: “Cristos... a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură... ci sfântă şi fără prihană” (Efeseni, 5:25-27).


Marea grija a lui Dumnezeu nu este biserica aflata in apostazie. Caci nici chiar apostazia nu va putea ucide sau distruge biserica lui Dumnezeu. In ciuda acestor probleme, Dumnezeu are totul sub control, si aceasta biserica ascunsa, tainica, invizibila, biruitoare nu moare. Ci mai degraba suvoiul, râul de Duh Sfant se varsa in “marea moarta” de biserici apostate, dand pe fatza faradelegea si “caldiceala”. Iar aceasta produce viata noua, renastere.


Poate ca nu vor fi decat o ramasita cei care se vor intoarce din bisericile moarte, din bisericile fara de viata. Si totusi Isus a spus: “Ogoarele sunt gata de recolta. Si inca mai este vreme pentru lucratori sa mearga in lucrare” (mai sunt inca suflete de salvat). Nicaieri in Biblie nu spune ca Duhul Sfant a parasit scena, lasand in urma-i o recolta ofilita, arsa. Duhul lui Dumnezeu e inca la lucru, mustrand, curtand, atragandu-i la Christos pe cei pierduti, inclusiv pe aceia aflati in apostazie.


Norul de martori ceresti ne-ar spune sa nu cautam sa judecam, sa nu ne concentram asupra “ţinutului frâielor“. Este inca ziua Duhului Sfant, ce asteapta sa umple fiecare vas dornic!

Dumnezeu inca iubeste biserica Sa, in ciuda zbarciturilor!

vineri, iunie 06, 2008

FII GATA

In Matei 24 Isus foloseste o pilda (parabola) spre a ne invata cum sa fim gata pentru venirea Lui:: ”De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: “Stăpânul meu zăboveşte să vină!' Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei, 24:44-51).

Sa luam aminte ca Isus vorbeste de robii de aici, adica de credinciosi. Unul din robi este numit credincios, iar celalalt, rau. Ce anume il face pe cel din urma rau in ochii lui Dumnezeu? Dupa cum spune Isus, este ceva ce el “isi va zice in inima lui” (24:48). Robul acesta nu rosteste cu voce tare asemenea gand si nu il predica. Dar il gandeste. Si-a vandut inima unei minciuni de la cel rau, demonica, “Domnul zaboveste sa vina”. Observati ca nu spune “Domnul nu vine” ci “zaboveste sa vina”. Cu alte cuvinte, “Lasa ca Isus nu va veni asa deodata, sau pe neasteptate. Nu se va intoarce in generatia mea”.

“Robul rau” este clar un tip de credincios, poate chiar unul din lucrarea Domnului. I s-a poruncit sa “vegheze” si sa “fie gata”, “căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” (Matei 24:44). Si totusi acest om isi linisteste constiinta acceptand minciuna lui satan.

Isus ne arata roada unei astfel de gandiri. Daca un rob este convins ca Domnul zaboveste sa vina, atunci nu vede de ce ar trai o viata dreapta. Nu se vede obligat sa faca pace cu tovarasii lui de slujba. Nu vede nevoia de a pastra unitatea in casa sa, la servici, in biserica. Poate sa-si bata tovarasii de slujba, sa-i acuze, sa le poarte pica, sa le strice reputatia. Cum spune Petru, robul acesta e condus de poftele lui. Vrea sa traiasca in doua lumi, sa se dedea la o traire rea, crezand in acelasi timp ca e ferit de judecata cea dreapta.

joi, iunie 05, 2008

MINCIUNILE VRAJMASULUI

In momentele noastre de incercare si ispite, satan vine la noi cu minciuni: “Esti incercuit acum si nu-i chip sa iesi. Slujitori mai mari decat tine si au cedat in imprejurari mai putin grele ca asta. Acum e randul tau sa te duci la fund. Esti un ratat, altfel n-ai trece prin asta. Nu e in regula cu tine si Dzeu e adanc nemultumit.”

In mijlocul necazului sau, Ezechia si-a dat seama de neputinta sa. Imparatul a realizat ca n-avea puterea sa opreasca vocile racnind la el, mesajele de descurajare, amenintarile si minciunile. Stia ca nu poate scapa din aceasta batalie, asa ca a cautat ajutorul Domnului. Si Dzeu a raspuns trimitand pe profetul Isaia la Ezechia cu acest mesaj: “Domnul a auzit plansetul tau. Acum, spune-i satanei de la poarta ta “Tu esti cel ce se va duce la fund. Cum ai venit, asa o sa pleci.”

Ezechia aproape cazuse in plasa vrajmasului. Adevarul este ca, daca nu stam fermi in fata minciunilor lui satan – daca, la vreme de criza, nu ne indreptam spre rugaciune si credinta, daca nu sorbim tarie din promisiunile lui Dzeu de eliberare - diavolul se va napusti asupra credintei noastre sovaitoare si isi va intensifica atacurile.

Ezechia a prins curaj din cuvantul pe care l-a primit si a putut sa-i raspunda lui Sanherib fara sovaiala: “Diavol de rege, nu pe mine m-ai batjocorit, ci pe Dzeu insusi. Domnul meu ma va scapa. Dar pentru ca L-ai batjocorit pe El, o sa infrunti mania Lui!”

Biblia ne spune ca Dzeu l-a scapat pe Ezechia si regatul Iuda in mod supranatural chiar in noaptea aceea: “În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte” (2 Imparati, 19:35).

Credinciosii de astazi nu se bazeaza doar pe o promisiune ci si pe sangele varsat al lui Isus Christos. Si prin sangele acesta avem biruinta asupra fiecarui pacat, ispita si batalie cu care ne vom confrunta vreodata. Poate ai primit vreo scrisoare de la diavol de curand. Te intreb: Crezi ca Dumnezeu poate sa prevada dinainte fiecare incercare a ta? Fiecare pas nesabuit al tau? Fiecare indoiala si teama? Daca e asa, atunci ai inaintea ta exemplul lui David, care s-a rugat astfel: “Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui” (Psalmii, 34:6). Vei face si tu asemenea lui?

miercuri, iunie 04, 2008

PACEA SI DUHUL SFANT

Cui da, cui lasa Isus pacea Sa? V-ati putea gandi: “Nu-s eu vrednic sa traiesc in pacea lui Hristos. Am prea mult zbucium in viata mea. Si o credinta asa de slaba..”

Bine ati face sa luati aminte la oamenii carora le-a dat Isus pacea Sa mai intai. Nici unul din ei nu era vrednic. Si unul macar nu avea dreptul la aceasta.

Ganditi-va la Petru. Isus avea sa lase pacea Lui peste un lucrator al evangheliei care curand avea sa scoata pe gura blesteme, sa nege jurandu-se ca nu L-a cunoscut. Petru era zelos in dragostea lui pentru Hristos, dar avea si sa se lepede de el.

Apoi mai erau Iacov si fratele lui Ioan, barbati cu spirit competitiv, intotdeauna cautand sa le fie recunoscute meritele. Au cerut sa stea unul la dreapta si altul la stanga lui Isus cand acesta avea sa acceada la tronul Sau in glorie.

Ceilalti ucenici nu erau nici ei mai virtuosi. Mocneau de furie cand Iacov si Ioan au incercat sa le-o ia inainte. Apoi Toma, un om al lui Dumnezeu care s-a indoit. Toti ucenicii aveau o credinta asa de mica, ca lucrul asta l-a uimit si a apasat asupra lui Hristos. Chiar si dupa Inviere, cand s-a dus vorba ca “Isus a inviat” ucenicii era “zabavnici la credinta”.

Dar asta nu e tot. Mai erau si cei derutati. Cei care n-au priceput caile Domnului. Pildele, parabolele Lui i-au derutat. Dupa Rastignire, si-au pierdut orice simt al unitatii pe care l-ar fi avut, risipindu-se in toate directiile.

Ce tablou: Oamenii astia erau dezbinati, plini de teama, neincredere, pareri de rau, confuzie, rivalitate, mandrie. Si totusi, acelorasi robi tulburati Isus le-a spus: “Va voi da pacea Mea”.

Ucenicii nu fusesera alesi pentru ca erau buni sau neprihaniti; atata lucru e clar. Nici pentru talentul sau abilitatile lor. Erau niste pescari si lucratori cu ziua, umili si modesti.

Cristos i-a chemat si i-a ales pe ucenici pentru ca a vazut ceva in inima lor. Si privind in inima lor, stia ca fiecare dintre ei avea sa se predea Duhului Sfant.

In acel moment, tot ceea ce ucenicii aveau era o promisiune ca Christos le va da pacea Sa. Plinatatea acelei paci avea sa le fie data la Cincizecime. Adica atunci cand Duhul Sfant avea sa se coboare si sa locuiasca in ei. Noi primim pacea lui Cristos de la Duhul Sfant. Aceasta pace vine peste noi pe masura ce Duhul ni-L descopera pe Cristos. Cu cat vrei mai mult din Isus, cu atat Duhul o sa-ti arate mai mult din El– si cu atat mai mult din pacea adevarata a lui Christos vei avea.

marți, iunie 03, 2008

MAREA GRIJA A LUI DUMNEZEU

In mijlocul acestei “zdruncinari mondiale a tot si a toate”, care este grija principala a lui Dumnezeu? Este ea concentrata asupra evenimentelor din Orientul Mijlociu? Nu. Biblia ne spune ca privirea lui Dumnezeu e atintita spre copiii Lui: “Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui” (Psalm 33:18).

Domnul nostru cunoaste fiece miscare a pamantului, a tot ce este viu. Si totusi privirea Sa este atintita in principal pe copiii Lui, ca lor se sa fie bine. El isi atinteste privirea pe durerile si nevoile fiecarui membru al trupului Sau spiritual. Mai simplu spus, orice ne indurereaza pe noi iL afecteaza pe El.

Ca sa ne dovedeasca acesta, Isus a spus: ”Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă” (Matei, 10:28). Chiar si in mijlocul a mari razboaie mondiale, grija principala a lui Dzeu nu sunt tiranii, ci fiecare aspect din viata copiilor Lui.

Hristos spune chiar in versetul urmator: “Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru” (Matei, 10: 29). In zilele lui Hristos, vrabiile erau carnea saracului si se vindeau la un banutz. Si totusi, Isus a spus: “Niciuna din aceste micute creaturi nu cade la pamant fara stirea Tatalui.”

Folosirea de catre Isus a cuvantului “cade”, inseamna, in acest verset, mai mult decat moartea pasarii. Intelesul din limba Aramaica este “a veni in contact cu pamantul”. Cu alte cuvinte, “cade” indica aici fiecare contact, fiecare pas, fiecare saritură pe o care face micuta pasare.

Christos ne spune “Ochiul Tatalui vostru este peste pasare nu doar in momentul cand moare, ci inca de la primul pas, de cand a pus piciorul pe pamant. Cand vrabia invata sa zboare, cade din cuib si incepe cu mici sarituri. Si Domnul vede fiecare mica zbatere a ei. El e preocupat de fiecarui detaliu al vietii ei.”

Apoi Isus adauga: “Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”(Matei, 10: 31). Intr-adevar, El spune: “Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi” (Matei, 10: 30). Simplu spus, Cel care a facut si a numarat toate stelele – care a monitorizat fiecare miscare a Imperiului Roman, ce tine galaxiile in orbita lor – are ochii atinti asupra ta. Si, intreaba Isus, “ nu sunteti voi cu mult mai de pret in ochii Lui”?

luni, iunie 02, 2008

CE PACE UIMITOARE!

Isus nu ne da doar un singur motiv pentru care avem nevoie de pacea Sa. Christos spune ucenicilor Sai in Ioan 14:30 “Vine stăpânitorul lumii acesteia”. Care era contextul declaratiei Sale? Tocmai le spusese celor doisprezece: “Nu voi mai vorbi mult cu voi” (14:30). Apoi le-a explicat de ce “Căci vine stăpânitorul lumii acesteia”.

Isus stia ca Satan era la lucru chiar in clipa aceea. Diavolul il trecuse deja pe lista pe Iuda ca avand sa-L tradeze pe Domnul. Si Hristos stia ca ierarhia religioasa din Ierusalim fusese imputernicita de catre capeteniile iadului. Stia si ca, inspirata de diavol, multimea avea sa vina in curand sa-L prinda. Atunci le-a spus Isus ucenicilor: “Cel rau, satan, vine! Asa ca nu voi mai vorbi mult cu voi”.

Isus stia ca avea nevoie de timp (petrecut) impreuna cu Tatal spre a Se pregati pentru conflictul ce avea sa vina. Avea sa fie dat in mainile celor rai, intocmai dupa cum spusese. Si stia ca satan facea tot ce-i statea in putinta sa-I zdruncine pacea. Diavolul avea sa-L hartuiasca si sa incerce sa-L descurajeze, totul in stradania de a distruge credinta Domnului Christos in Tatal - orice numai sa iL faca sa evite Crucea.

Poate ca esti in necaz si te gandesti “S-a sfarsit. N-o sa reusesc, n-o s-o pot scoate la capat”. Dar Isus spune “Stiu prin ce treci. Vino si adapa-te, bea din pacea Mea”.

Poate chiar acum treci prin cea mai grea perioada cu care te-ai confruntat vreodata. Poate viata ta e intr-un asa zbucium ca situatia pare fara nici o speranta. Iti pare ca nu e chip sa iesi si-n orice directie ai vrea s-apuci nu te alegi decat cu si mai mult stres, confuzie si epuizare.

Nu conteaza prin ce treci. Viata ta poate parea ca a fost lovita de furtuna. Poate treci prin incercari ce-i fac pe altii sa te priveasca asa ca pe un Iov al zilelor noastre.

Oamenii vor arata cu degetul spre tine si vor zice: “Toate-i merg complet anapoda! Si totusi e hotarat sa se increada in Cuvantul lui Dumnezeu, fie ca va trai, fie ca va muri. Cum de poate oare? Cum de reuseste sa continue? Trebuia sa se lase pagubas(a) demult. Si totusi, nu s-a lasat. Si prin toate acestea, n-a compromis nimic din ceea ce crede. Ce pace nemaipomenita, uimitoare! Intrece orice pricepere.”